6,113 matches
-
care hotărăsc în numele nostru nu mai sunt de mult cu noi”, sugera înțeleptul. Așa de adânci au fost rădăcinile, încât fiecare generație o prelua. În 1989, în primăvara ultimului congres al PCR și al ultimelor sale teze, un student întreba disperat cine are interesul să țină pleava permanent deasupra. În realitate, sintetiza motivația cenzurii - exersată în multiple forme -, menită să blocheze credința că oricare om ar avea ceva de zis, altceva decât se spune, cere, impune „de sus”. De fiecare dată
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
parcurs. Se organiza, se roda, creștea rapid în dimensiuni (oamenii se adunau instantaneu de peste tot, ca într-o comedie burlescă alb-negru cu Stan și Bran), intra în ritm și, pe măsură ce marfa „băgată” se epuiza, începea să se agite în gol, disperat și isteric, oamenii se înghesuiau, țipau, se înjurau, se luau la bătaie, începea selecția naturală, homo homini lupus. Nici o regulă stabilită, „planificată” de comun acord cu privire la organizarea cozii nu se mai respecta când venea mașina: fiecare pentru el, care pe
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
brașoveni din noiembrie 1987 Cauzele și începutul revoltei În luna noiembrie a anului 1987, la Întreprinderea de Autocamioane „Steagul Roșu” din Brașov (IABv), mizeria socială și financiară impusă de regimul comunist din România îi adusese pe muncitori într-o stare disperată: fondul de salarii era nesatisfăcător, retribuțiile erau reduse; în plus, aprovizionarea insuficientă cu alimente, energie electrică, apă potabilă, căldură, precum și scumpirea energiei electrice și a gazului, nu în ultimul rând foamea și frigul (care dominau întreaga Românie ceaușistă în această
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în caz de urgență sunt obligat să acord primul ajutor indiferent dacă sunt în timpul meu liber sau în concediu, așa că îl rog să mă primească, pentru că și în cazul meu este o urgență. M-a primit. I-am relatat situația disperată în care mă aflu și că singura intervenție a partidului ar putea să rezolve această problemă. Mi-a dat dreptate, dar trebuie să mă adresez organelor centrale... Dacă într-un sfert de oră nu primesc aprobarea, pierd examenul. Mi-am
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de nucă” și să ne credem „regele unor domenii nemărginite”, cum filosofa Hamlet. Intelectualii de care vorbești sunt nu numai minți integrate superior, ci și oameni ce trebuiau să facă piața, dacă aveau cu ce și de unde, sau să caute disperați un dentist în miezul nopții. Putem sări granițele durerii corporale inevitabile? și care sunt costurile unei evadări din corp? O suferință organică ne poate „modifica” construcția universului lumii interne atunci când nu avem tratamentul sau explicația/soluția „potrivită”. Sub comunism se
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
o fază de criză a supraviețuirii, dar și pentru că eul simte că „dublura” sa îi refuză iluzia trecerii în absolutul istoriei, a propriei identități. El devine tot mai mare și eul este amenințat cu dispariția. Crima devine astfel un act disperat al dorinței de „renaștere”, trăit concomitent cu decesul „părinților” originari. Însă o renaștere la modul fals, cu un act fals și falsificat, cu urmări la fel de false și alte falsificări în lanț, ne întoarce la problema adevărului și putem afirma nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și de necesitatea conviețuirii în pace și înțelegere universală. Această idee, conjugată cu cea a combaterii răului de toate felurile, oriunde și oricând, în numele binelui ce trebuie săvârșit fără ezitare, se prelungește și mai evident în următoarele două romane, Republica disperaților (1935; retipărit în ediție definitivă în 1946 cu titlul Republica disperaților. Gabroveni & Co.), pe care Leon Baconsky îl apropie de romanul lui Franz Werfel Cazul judecătorului Sebastian prin „tezismul umanitarist”, și Gol, rămas la primul volum, Început de viață (1937
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
conjugată cu cea a combaterii răului de toate felurile, oriunde și oricând, în numele binelui ce trebuie săvârșit fără ezitare, se prelungește și mai evident în următoarele două romane, Republica disperaților (1935; retipărit în ediție definitivă în 1946 cu titlul Republica disperaților. Gabroveni & Co.), pe care Leon Baconsky îl apropie de romanul lui Franz Werfel Cazul judecătorului Sebastian prin „tezismul umanitarist”, și Gol, rămas la primul volum, Început de viață (1937). Problemele ineficacității justiției, care nu îi poate pedepsi pe marii vinovați
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
Cazul judecătorului Sebastian prin „tezismul umanitarist”, și Gol, rămas la primul volum, Început de viață (1937). Problemele ineficacității justiției, care nu îi poate pedepsi pe marii vinovați și în general nu țintește stârpirea cauzelor sociale ale răului (discutate în Republica disperaților) sau ale imensului gol moral ce acaparează îndeosebi înalta societate secând-o de orice dram de moralitate în ascensiunea fără scrupule către bogăție și putere (tratat în Început de viață), sunt prezente de fapt în ambele scrieri, în diverse dozaje
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
rasiale impuse de Guvernul Antonescu îl împiedicau să publice. SCRIERI: Lacrimi adevărate, București, 1915; Tăcere..., București, 1922; Menuetul, București, [1932]; ed. pref. Constantin Cubleșan, București, 1972; Moartea fratelui meu, București, 1934; ed. îngr. și pref. Teodor Vârgolici, București, 1965; Republica disperaților, București, [1935]; ed. (Republica disperaților. Gabroveni & Co.), București, 1946; Plecarea Magdalenei, București, [1936]; Gol, vol. I: Început de viață, București, 1937; Menuetul. Moartea fratelui meu, București, 1988. Traduceri: Mark Twain, Prinț și cerșetor, București, 1937; M. P. Arțâbașev, Extrema limită, București
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
îl împiedicau să publice. SCRIERI: Lacrimi adevărate, București, 1915; Tăcere..., București, 1922; Menuetul, București, [1932]; ed. pref. Constantin Cubleșan, București, 1972; Moartea fratelui meu, București, 1934; ed. îngr. și pref. Teodor Vârgolici, București, 1965; Republica disperaților, București, [1935]; ed. (Republica disperaților. Gabroveni & Co.), București, 1946; Plecarea Magdalenei, București, [1936]; Gol, vol. I: Început de viață, București, 1937; Menuetul. Moartea fratelui meu, București, 1988. Traduceri: Mark Twain, Prinț și cerșetor, București, 1937; M. P. Arțâbașev, Extrema limită, București, 1939; F.M. Dostoievski, Crocodilul, București
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
1; Izabela Sadoveanu, Premiul Femina în România, ALA, 1935, 746; Teodor Scarlat, Un mare artist: G.M. Vlădescu, „Naționalul nou”, 1935, 365; Traian Stoica, G.M. Vlădescu, „Pământul”, 1935, 108; Alexandrescu, Confesiuni, 60-63; Sebastian, Eseuri, 340-344; Papadima, Creatorii, 323-326; Pericle Martinescu, „Republica disperaților”, „Reporter”, 1935, 75-77; a.n. [Alexandru Negură], „Menuetul”, „Hotarul” (Arad), 1936, 2-3; Erasm [Petru Manoliu], „Gol”, „Credința”, 1937, 1 054; Omagiu lui G.M. Vlădescu, „Pământul”, 1937, 163-165 (semnează Elena Farago, Victor Eftimiu, George Mihail Zamfirescu, Eugen Cealâc, Al. Lascarov-Moldovanu, Cezar
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
de stat, metodele de producere a mătăsii, un produs foarte important al comerțului extern al Chinei cu alte țări. Abia în secolul VI d.Hr., cu ajutorul a doi călugări persani, ouăle viermilor de mătase și semințele dudului au părăsit China. Disperată, China a încercat să producă derută în rândul celor ce intenționau să dezvolte industria mătăsii, afirmând că mătasea se obține prin expunerea lânii la soare, stropirea ei cu apă și apoi efectuarea unor combinații pentru a rezulta produsul finit, mătasea
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
milioane de dolari. Sunt căi mai simple și mai ieftine de atacat infrastructurile principale: telefoane false, automobile-capcană, pirați ai aerului; • analogie în abordarea securității sistemului cu sistemul de lobby din domeniul mediului (gen Green Peace). Iată doar câteva dintre semnalele disperate ale omenirii vizavi de globalizarea informațională. Statele foarte dezvoltate au ajuns să depindă de informații mai mult decât de resursele naturale. Unele dintre ele, dacă nu mai au controlul informațiilor, pot supraviețui instaurării haosului doar câteva ore - SUA, doar șase
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
pe care evenimentele din 1989 i-au prins nepregătiți. Tinerii fac brusc trecerea de la comunism la occidentalizare forțată, de tip second hand, la fel de brutală ca și pierderea inocenței lor, ajungând la plictis și catastrofism, devenind maturi într-un prezent patetic, disperat, dar și bășcălios. De altfel, evadarea se va face prin carnal, prin sex, limbajul găștilor de cartier înlocuind dialogurile de până la 1989 din romanele cu și despre tineri. O altă apropiere a „douămiiștilor” este față de film, care se face simțită
POPESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288925_a_290254]
-
Fără întoarcere (1992), Tentativă de spovedanie (1994), Ce mai aștept (1996), Moartea mea - Viața mea (1997), Când o femeie vine către tine (2001) ș.a. Poezia lui P. stă sub semnul unei interiorități care, în mod paradoxal, este exhibată în „transcrieri disperate”, printr-o sinceritate aproape violentă, netrucată, dar pătimașă: „tot ce aș putea atinge/ și nu ating/ tot ce aș putea înțelege/ și nu înțeleg/ tot ce aș putea fi/ și nu sunt” (Autoportret). Multe texte au în componența lor fragmente
POPA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288905_a_290234]
-
Macedonski și D. Anghel. Se pot identifica și reminiscențe romantice franceze (Hugo, Alfred de Vigny), corespondențe cu Francis Jammes, similitudini cu Duiliu Zamfirescu, și indicațiile de izvoare s-ar putea înmulți. E vorba - menționează chiar autorul - de „influențe multiple, variate, disperate” și - se poate adăuga - neasimilate, multe din ele neasimilabile, unele fiind refuzate de „firea adâncă” a poetului. O cercetare minuțioasă ar stabili, de asemenea, proporțiile influenței culturii sale istorice și geografice asupra versurilor din primele volume, atât de încărcate de
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
secretar literar și pictor-scenograf la Teatrul „A.S. Pușkin” din Chișinău (1972- 1976) și ca pictor-scenograf la Teatrul „Vasile Alecsandri” din Bălți (1978-1979). Își face aspirantura în cadrul Institutului de Artă Dramatică „A.V. Lunacearski” din Moscova (1979-1982). Din 1994 acest „pelerin disperat” (cum îl definește Adrian Dinu Rachieru) are cetățenie română și se stabilește la București. Potrivit mărturisirilor proprii, P. debutează „furtunos” cu versuri prin 1969, împreună cu Leonida Lari, la o ședință de cenaclu a Universității din Chișinău. Publică mai târziu volumele
PREPELIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289010_a_290339]
-
îi mor de la o zi la alta. În Unde ești, Eleonora? (din Într-o după-amiază de vineri), naratorul, care se prezintă drept vânzător de ziare, însoțește în călătoria cu metroul de Dristor o doamnă (derulând, totodată, povestea doamnei despre insul disperat că nu o găsește pe Eleonora), iar în povestirea Rolul lui Iisus (din același volum) el împrumută vocea narativă unui actor care, pregătindu-se pentru interpretarea unei dificile partituri, se transpune într-atât, încât își pierde identitatea și o adoptă
PETRESCU-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288791_a_290120]
-
excursul suplimentar Contribuțiuni la biografia lui Ion Pillat, în 1947, îndrumător fiindu-i G. Călinescu, al cărui asistent a fost între 1945 și 1947. Își pierde postul de la Universitate și străbate o lungă perioadă de privațiuni, optând forțat pentru soluții disperate, dureroase și umilitoare. Mai târziu, în decembrie 1956, devine colaboratorul profesorului său, în calitate de cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor din București. În martie 1959 este arestat și judecat în procesul cunoscut sub numele „lotul Noica - Pillat”, sub acuzația
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
efuziunilor sale e un „romantism desuet și expresionist”. Nu atât stilul, cât atitudinea situează o parte a acestei poezii în prelungirea expresionismului. Prezumtivul străbătător al infiniturilor deploră, asemenea atâtor confrați neoexpresioniști, stingerea, în mileniul nostru „târgoveț”, a „rasei” cântăreților: „O, disperații cântăreți,/ ce rană veche îi apasă? / Într-un mileniu târgoveț / se stinge blând această rasă” (Cântăreții disperați), constată consternat că, fiind „bombardat” cu rouă, pământul se degradează și mai mult, în loc de a cunoaște o regenerare: „Pe ale lumii două aripi
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
acestei poezii în prelungirea expresionismului. Prezumtivul străbătător al infiniturilor deploră, asemenea atâtor confrați neoexpresioniști, stingerea, în mileniul nostru „târgoveț”, a „rasei” cântăreților: „O, disperații cântăreți,/ ce rană veche îi apasă? / Într-un mileniu târgoveț / se stinge blând această rasă” (Cântăreții disperați), constată consternat că, fiind „bombardat” cu rouă, pământul se degradează și mai mult, în loc de a cunoaște o regenerare: „Pe ale lumii două aripi căzuse roua jucăușă, / Din ale lumii două aripi eu am văzut ieșind cenușă. // [...] Pe ale lumii două
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
călare pe calul călare pe calul călare” (Calul călare). Altundeva apar aliterații: „Murmure despre muri murinzi de mură” (Muri de mură), iar un poem, ecou al sonetului Les Voyelles al lui Rimbaud, aduce ninsoare cu vocale: „Și ninge vocale, găteli disperate, / Un vânt de vocale în codri mai bate, / Din A și din E și din I se fac toate,/ Din O și din U și din I pe-nnoptate, / Din A se fac șei de ninsori deșelate” (Ningere de vocale). Poetul
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
din Elveția sau Paris). Deși conștient de preponderența înclinației sale spre analiză, O. nu va persevera pe calea care îi adusese un oarecare succes. Departe de a fi vreo recidivă târzie, nuvela O poveste adevărată (1950) reprezintă mai degrabă încercarea disperată de a intra în voia noului regim. Volumul Arena cu un singur spectator (1935) reunește impresii de călătorie (în Franța, Danemarca), un reportaj (asupra Expoziției coloniale de la Paris) și patru profiluri (Jules Verne, Pierre Loti, „omul cu masca de fier
OPRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288555_a_289884]
-
au de unde ști că este insolubilă. Atitudinea activă a fost reafirmată. În acest sens, magia poate fi interpretată ca o acțiune simbolică cu funcția de recuperare a speranței și de afirmare, totodată, a necesității acțiunii. Dezastrul natural nu găsește colectivitatea disperată, neputincioasă, resemnată, în pragul dezagregării interne, ci acționând solidar și organizat. Dansului ploii i se pot asocia și alte funcții: oportunitate de manifestare estetică și, de ce nu, eventual facilitarea contactului între tineri în vederea alegerii partenerului de viață. Analiza funcțională nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]