7,734 matches
-
urmate de oameni cu tendințe (sau temperamente) diferite (s.n.), atât de variate încât ele pot apărea întortocheate sau drepte, - toate conduc către Tine! ”. Și încă un argument: recomandă ca atunci când se cheamă un spirit (în cadrul practicilor omonime), să se invoce Divinitatea, urmând formulele religiei la care aparținea cel chemat. Cât privește contactul cu zeul, evident în planul intelectual, trebuie menționat că acesta se poate realiza fie de un individ dotat/antrenat, deci adaptat acestui plan, fie chiar de oameni obișnuiți, dar
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
materializare”, fie mental, prin mesaje care, deși criptice de multe ori, sunt înțelese . În acest sens, tot arată că omul aflat în planul fizic poate, “prin mintea lui”, capta “lumina energizantă”, cu alte cuvinte stabili un contact mental, benefic, cu Divinitatea. De regulă, contactul se realizează însă din inițiativa părții spirituale a relației . Depărtându ne puțin, dar nepărăsind subiectul, ne amintim că arată că unele entități transcendente se “hrănesc cu efluviile psihice și afective ale omului, dar și cu tot ce
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
grosier. Cenușa e incompatibilă a găzdui fluide de subtilitate superioară. În toate religiile cât de cât elaborate/acceptate ale lumii există, sub o formă mai mult sau mai puțin spiritualizată, practica jertfei. În cazul primordialității lumii transcendente și, implicit, a Divinității, care a generat lumea materială/fenomenală prin condensare, jertfa este inutilă; ar însemna că Divinitatea primește ceea ce are, și încă într’o formă de esență joasă: “a vinde castraveți grădinarului”. Situația se schimbă dacă primordialitatea aparține lumii materiale, așa cum susținem
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
cât elaborate/acceptate ale lumii există, sub o formă mai mult sau mai puțin spiritualizată, practica jertfei. În cazul primordialității lumii transcendente și, implicit, a Divinității, care a generat lumea materială/fenomenală prin condensare, jertfa este inutilă; ar însemna că Divinitatea primește ceea ce are, și încă într’o formă de esență joasă: “a vinde castraveți grădinarului”. Situația se schimbă dacă primordialitatea aparține lumii materiale, așa cum susținem noi, iar lumea transcendentă este doar o consecință evolutivă a acesteia. Atunci, Divinitatea are nevoie
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
însemna că Divinitatea primește ceea ce are, și încă într’o formă de esență joasă: “a vinde castraveți grădinarului”. Situația se schimbă dacă primordialitatea aparține lumii materiale, așa cum susținem noi, iar lumea transcendentă este doar o consecință evolutivă a acesteia. Atunci, Divinitatea are nevoie de jertfă și, cu cât e mai spiritualizată, cere o jertfă pe potrivă (A se compara holocaustul adresat unei divinități naționale/profesionale cu jertfa creștină, adresată unei divinități de ordin cu mult mai mare, cu tendință universală). Și
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
primordialitatea aparține lumii materiale, așa cum susținem noi, iar lumea transcendentă este doar o consecință evolutivă a acesteia. Atunci, Divinitatea are nevoie de jertfă și, cu cât e mai spiritualizată, cere o jertfă pe potrivă (A se compara holocaustul adresat unei divinități naționale/profesionale cu jertfa creștină, adresată unei divinități de ordin cu mult mai mare, cu tendință universală). Și atunci are sens afirmația din că oamenii îi susțin pe zei, dar și aceea că entitățile spirituale (iar zeii fac parte dintre
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
lumea transcendentă este doar o consecință evolutivă a acesteia. Atunci, Divinitatea are nevoie de jertfă și, cu cât e mai spiritualizată, cere o jertfă pe potrivă (A se compara holocaustul adresat unei divinități naționale/profesionale cu jertfa creștină, adresată unei divinități de ordin cu mult mai mare, cu tendință universală). Și atunci are sens afirmația din că oamenii îi susțin pe zei, dar și aceea că entitățile spirituale (iar zeii fac parte dintre acestea) se hrănesc cu esențele spirituale ale lucrurilor
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
nici o discuție, materia se transformă în informație, n.n.)”. Iar în acest context, trupul devine nu o temniță, ci un refugiu, pentru că “slujește drept înveliș pentru acea parte din om despre care am spus să e divină, pentru că, în acest adăpost, divinitatea spiritului pur, adică simțul spiritului pur, se află singură cu sine, ca și cum ar fi retrasă în spatele pereților trupului”; omul este obligat “a și satisface îndoita origine (natură, n.n.), de a admira și a adora cele cerești, de a avea grijă
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
Asclepios) ”. Că sufletul, în sensul său de corp cauzal, provine prin evoluție dintr’un pseudocorp cauzal apărut în regnul mineral (iar nu desprins din sfera divinului), așa cum susținem noi, este arătat și în textele hermeneutice precum Kore Kosmou: sub influența Divinității (sensul evoluției Universului, n.n.), din amestecul de ingrediente, materiale dar și spirituale (coexistența celor două segmente, material și spiritual, ale Universului) “începu să clocotească o materie mai subtilă (s.n.), mai pură și mai transparentă decât ingredientele din care fusese făcută
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
fie. Conceptul ethos își are sensul fundamental în normă, în concepția pe care indivizii o au despre ce este bine, ce este bun. Bun reprezintă ceea ce este pentru ei de dorit, aici fiind incluse standardele relațiilor cu ceilalți precum și cu divinitatea. Dacă contemplarea este un bun, atunci contemplarea, ca normă internalizată este parte a ethos-ului. "Personalitatea modală este o descriere a unui tip de persoană de către un observator extern care a privit în interior. Ethosul este o descriere, scrisă de
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
interpretare și acțiune, mai târziu ideile de demnitate personală și onoare erau acelea care vor exercita un control social eficace, alături de alte forme de constrângere, păstrând vechile coordonate. Anterior, românii ca și alții la timpul lor, nu furau căci privirea divinității nu obosea și nu cunoștea umbre. Dar o dată cu modernitatea, apărând interogații cu privire la existența lui Dumnezeu, acestea au dispărut treptat. Credințele care țineau ordinea socială dispar la rândul lor. Totul se relativizează, cine strigă mai tare crede că are dreptate, orice
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
mai greu, arăta chiar Drăghicescu. Absența eticii muncii și productivității este prezentată de Noica plecând de la analiza pe care o face legendei românești a celui de-al doilea păcat adamic. Astfel, arând mai mult de o brazdă (cât le impusese divinitatea), Dumnezeu le comunică celor doi că vor putea ara cât vor, și el le va da tot cât va voi El. Și atunci, la ce să mai depui eforturi deosebite dacă tot este stabilită recolta conform unei rațiuni ce scapă
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
social. Nu putem gândi astăzi o schimbare de esență fără un control social eficace. Iar acesta nu se referă exclusiv la dimensiunea juridică. Un timp îndelungat, oamenii s-au supus normelor diverse datorită acceptării ideii justiției divine. Cât timp imaginea Divinității atotputernice a tronat, ordinea se putea instaura. Când însă a apărut prima întrebare referitoare la existența acesteia, întreg eșafodajul era amenințat cu destrămarea. Sigur că el nu s-a prăbușit, dar a pierdut din eficacitate iar o parte a sa
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
și Immanuel Walerstein. 3. FACTORI ȘI MECANISME ALE SCHIMBĂRII SOCIALE Gândirea umană parcurs o serie de etape distincte în modul de explicare a agenților schimbării sociale. Dacă la început schimbarea socială era gândită ca fiind extrasocială și supraumană (fiind atribuită divinității sau soartei), explicarea factorilor ce determină schimbarea a trecut apoi prin determinarea naturală (fizică, biologică, geografică, climatică, etc), a ajuns să fie în sfârșit apanajul ființelor umane, dar numai al celor deosebite eroi, profeți, lideri, persoane charismatice etc. -, apoi o dată cu
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
papirusului Edwin Smith, aproape 4000 de ani, omul și medicina au cam pierdut timpul. În Grecia Antică, nu se constată ruptura între magia populară, practicile de natură religioasă și tehnicile medicale, cu toată influența lui Hipocrat. Grecii credeau în numeroase divinități cu puteri tămăduitoare sau care provocau boli. Asklepios (Esculap), era zeitatea care folosea cuvântul, ierburile și cuțitul pentru îngrijirea bolilor. Higeea și Panaceea, fiicele sale, recomandau regulile sănătoase de viață și medicamentele. Hipocrat (460-377 î.e.n.) din Cos, insulă apropiată de
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
interlocutorilor săi rememorări, deschideri spre adevăr. Civilizația occidentală a beneficiat de pe urma cunoașterii socratice. S-a vorbit de un "socratism creștin". Datorită faptului că omul a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, cunoașterea de sine reprezintă deschidere către misterul divinității. Dacă omul este o imagine a lui Dumnezeu, cum s-ar putea cunoaște fără a-l cunoaște pe Dumnezeu? Și dacă imaginea sa este cu adevărat a lui Dumnezeu, cum să se cunoască pe sine? În aceste condiții mesajul lui
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
delfică, a cunoașterii de sine, sumează următoarele: * teorie a cunoașterii; * tehnica cunoașterii (atitudinea contemplativă); * stabilirea limitelor proprii; * cunoașterea esenței sufletului, natura sa divină, morală; * măsura și temperanța; * locul ocupat de fiecare, natura omului; * înțelegerea naturii umane și a deosebirii de divinitate; * mijloace practice, conduita morală pentru a fi depășită condiția proprie. 4. Procesul și moartea rocesul lui Socrate nu este clar. Fiecare generație se simte datoare să-l clarifice rejudecându-l. Singurul lucru clar este că moartea lui Socrate ocupă un loc
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Socrate ocupă un loc important în nemurirea sa. Rechizitoriul procesului din anul 399 cuprindea: * refuzul recunoașterii zeilor venerați de Stat; acuzația era: "Socrate calcă legea stricându-i pe tineri și necrezând în zeii în care crede cetatea, ci în alte divinități"; * coruperea tineretului. Dușmanii săi, Anytos, Lycon și Meletos reprezentau meșteșugarii și politicienii, retorii și poeții, categorii pe care Socrate le batjocorea. Socrate era considerat un sofist, dar se deosebea de ei prin faptul că se rezuma la a vorbi cu
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
puternici, convinși că știu tot, își recunosc cu greu înfrângerea și nu-l vor ierta pe Socrate. Antipatiile cresc pentru că tinerii din familiile nobile i se alătură și încep să-l imite. Apar zvonuri răuvoitoare. Socrate avea convingerea că o divinitate ocrotitoare, daimon, îl însoțește permanent. Acuzatorii au afirmat că ar fi crezut în zei noi. Daimonul l-a sfătuit să refuze apărarea. Socrate era urât. Contemporanii săi considerau că frumusețea fizică trebuie să însoțească frumusețea morală. Prin înfățișarea sa, Socrate
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
toate privințele pe cele ale sofiștilor. În epoca clasică faptul religios apare ca fapt social sau civic. Zeii treceau drept protectori ai cetății, negarea lor fiind condamnată. Daimonul socratic nu părea să poarte cu sine un pericol de uzurpare pentru divinitățile tradiționale. Socrate nu făcea nimic împotriva zeilor, nici în locuri publice, nici în particular. Socrate era împotriva reprezentărilor relative prin intensa antropomorfizare. Socrate îndemna la evlavie. Învinuirea lui Anaxagoras, Protogoras, Socrate și probabil Prodicos, era neîntemeiată și incita la căutarea
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
oracolul spune că e cel mai înțelept. Se înșeală oracolul? Socrate își pune originea activității, propria persoană sub semnul Divinului (daimon = zeu, spirit, duh). Concetățenii nu l-au luat în serios și l-au condamnat. Pulsiunea interioară a lui Socrate, divinitatea, "daimon-ul" său îi conduce înțelegerea și acțiunile, îi deschide transcendența și face posibilă, după cum afirma Cicero, "coborârea filosofiei din cer pe pământ, introducând-o în casele oamenilor". Socrate a descifrat cunoașterea de sine. Daimonul (spiritul îndrumător) exista înainte de Socrate
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
asemănarea este previzibilă, dată fiind înrudirea apropiată a limbilor semitice implicate (arabă, ebraică, arameeana). Asemănările formale nu fac, însă, obiectul atenției autoarei tezei, preocupată în mod special de problemele de sens care se reflectă în traducere. În ceea ce privește conținutul, adică atributele divinității care se reflectă în nume, asemănările au fost explicate în mai multe feluri de către diverși autori, începând de la continuitatea mesajelor celor trei religii monoteiste (Trei mesageri pentru un singur Dumnezeu este, în traducere, titlul cărții lui Roger Arnaldez, care compară
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Documentarea autoarei în ceea ce privește studiul numelor divine este impecabila, si ne putem da seama de acest lucru urmărind bibliografia lucrării și primul capitol al acesteia, care își propune să examineze critic sursele existente. Mai ales în ceea ce privește islamul, dată fiind semnificația numelor divinității pentru această religie, bibliografia este uriașă. Autoarea a citit lucrări în arabă, în franceză, în engleză, a parcurs traducerile Coranului nu numai în limba română, ci și în alte limbi europene, ceea ce i-a permis să întocmească micromonografii pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al religiilor. În zilele nostre, ele interesează în mod deosebit dialogul dintre cele două religii, inițiat și susținut mai ales de către partea creștină. Monica Broșteanu atrage atenția în studiul sau asupra problemelor pe care le pune echivalarea numelui suprem al divinității în islam, si anume, Allah: păstrarea lui în formă arabă sugerează că nu se vorbește despre aceeași divinitate, în vreme ce traducerea lui prin „Dumnezeu” sugerează contrariul. Nici în cazul altor nume traducerea nu este inocentă, cum subliniază pe bună dreptate autoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
mai ales de către partea creștină. Monica Broșteanu atrage atenția în studiul sau asupra problemelor pe care le pune echivalarea numelui suprem al divinității în islam, si anume, Allah: păstrarea lui în formă arabă sugerează că nu se vorbește despre aceeași divinitate, în vreme ce traducerea lui prin „Dumnezeu” sugerează contrariul. Nici în cazul altor nume traducerea nu este inocentă, cum subliniază pe bună dreptate autoarea cărții. Întreaga ei formație, spiritul creștin care o călăuzește, o îndeamnă să sublinieze nu ceea ce desparte religiile monoteiste
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]