540,079 matches
-
Dreiser privește spre Rusia; faptul că, la câteva luni înaintea morții, a cerut să fie primit în rândurile Partidului Comunist din America etc. Când colo, surpriză: autorul nu are nici o intenție exegetică. El scrie, pur și simplu, pe bază de documente, istoria faimosului proces care a stat la baza romanului lui Dreiser, într-un singur capitol ocupându-se de relația dintre ficțiune și realitate. Opinia autorului, împărtășită până la urmă și de cititor, este că, uneori, faptele reale sînt mai interesante decît
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
înalta societate. De aici și titlul romanului: O tragedie americană. Fapta lui Chester Gillette a fost extrem de mediatizată în epocă, fiind considerată "crima secolului". Dreiser, care locuia atunci la New York, a aflat despre proces, a citit presa vremii, a consultat documentele de la tribunal, a făcut câteva vizite de documentare la Cortland și în împrejurimi, iar în 1925 a publicat romanul amintit. Are cartea lui Craig Brandon vreo justificare, raportată la opera ficțională? Răspunsul autorului este afirmativ. În primul rând, ea vine
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
a publicat romanul amintit. Are cartea lui Craig Brandon vreo justificare, raportată la opera ficțională? Răspunsul autorului este afirmativ. În primul rând, ea vine în sprijinul exegeților lui Dreiser, care au căutat să determine în ce măsură romanul este o transcriere a documentelor originare și în ce măsură este creația autorului. Or, lipsa unei relatări exacte a ceea ce s-a întâmplat în 1906-1908 a zădărnicit eforturile acestora. În al doilea rând, reconstituind cu minuție faptele, cartea oferă o "felie de viață" din societatea americană de la
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
să arate cum legendele, presa și folclorul au falsificat realitatea. Ca și în cazul unei biografii obișnuite, efortul de documentare al lui Craig Brandon este impresionant. De-a lungul a cinci ani, el a străbătut mii de mile în căutarea documentelor și a locurilor pe unde au trăit personajele (a fost în Montana, Washington State, California, Hawaii, Illinois, Ohio, Texas, Connecticut), a petrecut mii de ore în biblioteci și societăți de istorie din America, în final rezultând versiunea cea mai completă
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
Illinois, Ohio, Texas, Connecticut), a petrecut mii de ore în biblioteci și societăți de istorie din America, în final rezultând versiunea cea mai completă a cazului, nu și definitivă. Autorul crede că în timp vor fi făcute publice și alte documente (jurnalul lui Gillette, petițiile trimise de mama acestuia diverselor autorități, pentru a salva viața fiului ei), după cum speră că unii urmași ai celor doi nefericiți eroi vor rupe cândva tăcerea și vor spune ceea ce știu. Primele capitole ale cărții se
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
Gillete = Elvira Griffiths; Cortland = Lycurgus; Big Moose Lake - Big Bittern Lake etc. Asemănarea dintre persoanele reale și cele fictive a fost atât de mare, încât unii critici l-au acuzat pe Dreiser de plagiat, fiindcă ar fi transcris ad litteram documente ale procesului, extrem de bogate (numai recursul a însumat 3000 de pagini, dactilografiate în trei volume). Acest lucru se va întâmpla și cu ecranizarea romanului, The place in the Sun (Un loc sub soare), având în rolurile principale pe Montgomery Clift
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
România! Alături de Președinte se aflau doi istorici de marcă, membri ai Academiei Române. Ei au rămas impasibili față de o asemenea inepție. Probabil se gândeau la niște studii cu titlul: Vodă Alexandru Ioan Cuza, Președintele Republicii România. Ce frumos ar suna un document în care să apară formula: "Io Cuza Voevod, Președintele..." - în loc de Cuza ar putea fi pus și un alt nume. Istoricii prezidențiali ar trebui să se prezinte cu asemenea studii în fața acelor mineri care, multilateral dezvoltați, au devenit horticultori în Piața
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
prefigurează, reflexele unui niciodată expiat comportament antisocial, cu nuanțe extremiste. Dacă dezvăluirile făcute de "Evenimentul zilei" se vor dovedi adevărate, înseamnă că ne aflăm în fața celui mai grav eveniment petrecut în ultima jumătate de secol în întreaga biserică creștină. Conform documentelor scoase din arhivele SRI (mai precis, dosarul nr. 7755, volumul 3, fila nr. 239, fond D, din 1949, de la "Culte"), Teoctist Arăpașu nu numai că a fost legionar, ci și profanator de lăcașuri de cult: "mitropolia Moldovei și Arhiepiscopia de
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
șîn vârstă de 34 de ani, pe atunci, n.r.ț în calitate de vicar. Acesta a activat în Mișcarea Legionară, iar în timpul rebeliunii legionare a participat la distrugerea unei sinagogi din cartierul Antim - București". Conform "Evenimentului zilei" din 19 ianuarie, un alt document care atestă activitatea lui Teoctist Arăpașu se află în Arhivele Naționale Istorice Centrale. Documentul, o notă informativă redactată de "Mitică Stănescu", provine din fondul Ministerului de Interne, Direcția Generală a Poliției, dosarul 76, fila 80." Firește, la aceste acuzații, Patriarhia
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
activat în Mișcarea Legionară, iar în timpul rebeliunii legionare a participat la distrugerea unei sinagogi din cartierul Antim - București". Conform "Evenimentului zilei" din 19 ianuarie, un alt document care atestă activitatea lui Teoctist Arăpașu se află în Arhivele Naționale Istorice Centrale. Documentul, o notă informativă redactată de "Mitică Stănescu", provine din fondul Ministerului de Interne, Direcția Generală a Poliției, dosarul 76, fila 80." Firește, la aceste acuzații, Patriarhia a răspuns așa cum s-au obișnuit să răspundă în România ultimilor ani cei prinși
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
Luminița Marcu Sublinierea îmi aparține e o carte autobiografică, un "document" așa cum apare menționată și în titulatura Premiul Gutenberg pe care l-a primit la Paris: "cel mai bun document al anului 1989". E o colecție de mărturii zguduitoare așa cum mai apăruseră în Occident despre ororile comunismului și așa cum urmau să
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
Luminița Marcu Sublinierea îmi aparține e o carte autobiografică, un "document" așa cum apare menționată și în titulatura Premiul Gutenberg pe care l-a primit la Paris: "cel mai bun document al anului 1989". E o colecție de mărturii zguduitoare așa cum mai apăruseră în Occident despre ororile comunismului și așa cum urmau să apară nestăvilit în chiar țările revenite la libertate printr-o coincidență tulburătoare tocmai în anul 1989. au fost scrise
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
păstra în mediul artificial, de laborator, al exilului, frînturi de viață autentică, exemple de "relații personale, călduroase, secrete" și libertatea de a le mărturisi și de a le asambla într-un tot, într-o poveste personală. Există două niveluri de document în acestă carte. Un document pe care l-am putea numi exterior, care privește viața artistică a Parisului interbelic și imediat postbelic, comunitatea artiștilor ruși și istoria mare care invadează viața privată mai mult ca niciodată. O observație interesantă făcea
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
laborator, al exilului, frînturi de viață autentică, exemple de "relații personale, călduroase, secrete" și libertatea de a le mărturisi și de a le asambla într-un tot, într-o poveste personală. Există două niveluri de document în acestă carte. Un document pe care l-am putea numi exterior, care privește viața artistică a Parisului interbelic și imediat postbelic, comunitatea artiștilor ruși și istoria mare care invadează viața privată mai mult ca niciodată. O observație interesantă făcea în acest sens Philippe Aries
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
privată mai mult ca niciodată. O observație interesantă făcea în acest sens Philippe Aries în Timpul istoriei: înflorirea genului biografic după 1945 este tocmai consecința acestei intruziuni forțate a evenimentului exterior în viața privată. La al doilea nivel s-ar afla documentul personal care urmărește și construiește un singur personaj: Nina Berberova însăși. E greu de spus care dintre ele ne atrage mai mult. Oricum, trebuie spus de la început că între cele două documente se stabilește un fel de relație de semn
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
privată. La al doilea nivel s-ar afla documentul personal care urmărește și construiește un singur personaj: Nina Berberova însăși. E greu de spus care dintre ele ne atrage mai mult. Oricum, trebuie spus de la început că între cele două documente se stabilește un fel de relație de semn contrar. Viața exterioară e mai ales negativă, grea, tristă, zbuciumată. Cea interioară, văzută à rebours, e, dimpotrivă, luminoasă, echilibrată, aproape exemplară. Un contrast tulburător. Rememorarea copilăriei și a adolescenței, primele contacte literare
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
și munci, alte prietenii inclusiv cele feminine, și mai ales noi experiențe dezamăgitoare, nu atît pe planul ideologiei (pe acestea nu le reneagă) cît în practica socială. Dincolo de această latură anecdotică și confesivă cartea reprezintă mai presus de orice, un document extrem de valoros, de o incontestabilă autenticitate umană și seriozitate, asupra celor două mari flageluri, Holocaustul împotriva evreilor și teroarea comunistă îndreptată împotriva tuturor, inclusiv a propriilor aderenți. Deci la 20 de ani Gall este arestat și trimis la Închisoarea din
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
scos, cu prilejul aniversării mai sus pomenite, un caiețel, modest și total nereprezentativ, care conține, în ordine cronologică, stagiunile și spectacolele din 1961 și pînă astăzi. Un material util care ar fi putut fi, însă, anexa unei monografii serioase, unui document profesionist pe care istoria acestei instituții îl cerea cu prisosință. Socotesc că este un gest ireverențios față de un trecut strălucit, față de care, în ultimul timp, s-a adîncit o prăpastie. Practic, de la Iluzia comică al lui Alexandru Darie n-am
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
o activitate teologică însemnată, de exemplu Origen sau Tertulian sau Teodor de Mopsuestia 10. Este important de știut faptul că, atât probarea Bisericii, cât și vechimea sunt necesare, deoarece, au rol verificativ. Dacă prima este consemnată în mod expres în documentele sinoadelor, ecumenice și locale, în decizii bisericești de maximă importanță, sau în chip tacit, prin folosirea învățăturii anumitor autori pentru apărarea credinței, cea de-a doua implică, pe de o parte, autoritatea timpului apropiat de Sfinții Apostoli și Părinții din
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
propriu anume geniilor." (p. 158) În același timp, Ion Ianoși este atent și la conexiunile extratextuale, nu neglijează fundalul biografic, contextul social, atmosfera culturală a timpului, dovedindu-se nu numai un excelent cunoscător al scrierilor dostoievskiene, ci și al epocii. Documente, scrisori, articole sunt citate și analizate cu o acribie demnă de toată lauda. În centrul preocupărilor sale rămîne însă în permanență personajul, cu toată gama de antinomii pe care o presupune, cu toate dedublările succesive, cu tot cortegiul de metamorfoze
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
1952, valabil în licee și facultăți, purtau semnătura lui sinistră, după precizarea de circumstanță "elaborat de un colectiv coordonat de...". Institutul de Istorie, unde funcționau, din milă, în calitate de colaboratori externi, remarcabili istorici, a elaborat și publicat cîteva importante volume de documente (mai ales cele privind răscoala țăranilor din 1907). Pe toate le-a semnat abuzivul M. Roller și pentru unele a primit chiar premiul de stat. Dar, treptat, Gheorghiu-Dej îi repune în drepturi pe Const. Daicoviciu, Andrei Oțetea, Emil Condurachi, Oțetea
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
național al creării României Mari era taxat drept "naționalist" și "șovin", participarea României în război fiind considerată, cum spuneam, ca avînd un caracter nezmintit imperialist. Aceasta era, de fapt, o mai veche teză a Cominternului controlat de sovietici, afirmată în documentele congreselor P.C.R., cu deosebire cel de al V-lea din 1931. Și rolleriștii o tot țineau creanga așa, calificîndu-i pe cei care îndrăzneau să susțină contrariul o periculoasă erezie ducînd spre "naționalism șovin". În litigiu era, desigur, în fapt, revenirea
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
Olimpiotul și, pe aceste canale obscure, se ajunge la Vladimirescu, influențîndu-l ideologic. Cam pe atunci, tineri colegi de la Institutul de Istorie mi-au povestit cum acest autor hilar (altfel, mare sculă în instituție) fusese înșelat de unii cercetători, livrîndu-i false documente, scrise atunci, îngălbenite, pentru a căpăta patina vremii, la flacăra unei lumînări. Și acest pseudoistoric cu mari pretenții de autoritate științifică lua aceste "documente" drept autentice și le-a folosit pentru ilarianta sa carte. A fost nevoie de aprobări ca
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
cum acest autor hilar (altfel, mare sculă în instituție) fusese înșelat de unii cercetători, livrîndu-i false documente, scrise atunci, îngălbenite, pentru a căpăta patina vremii, la flacăra unei lumînări. Și acest pseudoistoric cu mari pretenții de autoritate științifică lua aceste "documente" drept autentice și le-a folosit pentru ilarianta sa carte. A fost nevoie de aprobări ca, în 1956, să se publice o recenzie critică, în Studii, despre un studiu din 1954 al acestui S. Știrbu. De abia în 1957 a
O carte despre anii 1955-1960 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16469_a_17794]
-
făcut furori nici ediția Călinescu din 1938, deși marele critic examinase atent și migălos întreg corpusul de manuscrise eminesciene. Nici n-a voit să-și definească ediția drept critică, ci numai "ediție întocmită și comentată". Reține, ca fiind menționabile ca documente de epocă, edițiile Maiorescu, Ibrăileanu și Botez și consideră că ideea că s-ar putea alcătui o ediție în spiritul lui Eminescu e o imposibilitate pentru că originalele s-au pierdut. De altfel, o ediție critică Eminescu se poate înfăptui numai
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]