2,821 matches
-
de Teologie din Iași, continuând cu Facultatea de Teologie și Litere din Atena, unde a obținut doctoratul în teologie. Nu a fost hirotonit și s-a dedicat învățământului. Astfel, pentru început, a predat istoria bisericii universale, dreptul canonic și teologia dogmatică la Seminarul "Veniamin Costache" din Iași. Ulterior, a predat teologia la Facultatea de Teologie din București și limba elină la Facultatea de Litere din București. În martie 1895 a fost ales decan al Facultății de Teologie din București. Prin studiul
Constantin Erbiceanu () [Corola-website/Science/307169_a_308498]
-
este mult mai empatic vis à vis de populația înrobită sau măcelarită, fiind descrise cu lux de amănunte devastările, incendierile, măcelul ulterior plus cei 35 de mii de sclavi răpiți de la căminele lor. În mod paradoxal dacă e să citim dogmatic istoria ciziei ca redactorii enciclopediilor menționate mai sus, Baladuri descrie și el cucerirea Advin-ului, menționând, cum ne-a obișnuit, tratatul de protecție. Au fost luați sclavi și s-a făcut prăpăd în aceste condiții, așa cum ne indică cronica armenească și
Jizia () [Corola-website/Science/308554_a_309883]
-
avându-l coordonator științific pe Pr. prof. dr. Ștefan Alexe. După ce timp de un an (1986-1987) a urmat cursuri de limba și literatura franceză la Facultatea de Litere a Universității din Grenoble, și-a continuat pregătirea de doctorat în specialitatea Dogmatică la Institutul Teologic Ortodox „Saint Serge" din Paris (1987—1990), absolvind cursurile cu calificativul „magna cum laude“. În anul 1990, în urma susținerii tezei "La Personne et la communion des personnes dans la theologie de Saint Basile le Grand", elaborată sub
Irineu Popa () [Corola-website/Science/308641_a_309970]
-
Începând din anul 1991 a predat la Facultatea de Teologie a Universității din Craiova, ca profesor suplinitor la Catedra de Istoria culturii și civilizației bizantine (1991-1994), venit prin transfer de la Institutul "Saint Serge" din Paris, apoi ca profesor de Teologie Dogmatică și Morală (1994-1997), profesor titular la Catedra de Teologie Dogmatică (din 1997), șef al Catedrei de Sistematico-Practice (2004-2008) și decan al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul aceleiași instituții (din 24 ianuarie 2008). În perioada 1999-2001, a activat pe postul de
Irineu Popa () [Corola-website/Science/308641_a_309970]
-
a Universității din Craiova, ca profesor suplinitor la Catedra de Istoria culturii și civilizației bizantine (1991-1994), venit prin transfer de la Institutul "Saint Serge" din Paris, apoi ca profesor de Teologie Dogmatică și Morală (1994-1997), profesor titular la Catedra de Teologie Dogmatică (din 1997), șef al Catedrei de Sistematico-Practice (2004-2008) și decan al Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul aceleiași instituții (din 24 ianuarie 2008). În perioada 1999-2001, a activat pe postul de profesor de teologie morală la Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna
Irineu Popa () [Corola-website/Science/308641_a_309970]
-
ani de când a fost întronizat în scaunul episcopal"' Timotei Seviciu este considerat un bun cunoscător al teologiei și gândirii sfântului Chiril de Alexandria. Cele mai importante articole cu conținut teologic ale autorului, publicate sub numele "Traian Sevici", sunt: 1. "Aspecte dogmatice ale concepției augustiniene după ,Manualul către Laurențiu”", publicat în revista “Ortodoxia", anul XI, 1959, nr. 2, p. 234-249; 2. "Hristologia și soteriologia Sfântului Ioan Damaschin după canoanele Învierii, Înălțării și Cincizecimii", publicat în revista “Ortodoxia", an. XI, 1959, nr. 4
Timotei Seviciu () [Corola-website/Science/308648_a_309977]
-
săi preferau să meargă la școală mai liberală a lui Korydalleus. Pe langă traducerile scrierilor teologice și canonice în greacă modernă (Origen, Ioan Cantacuzino, Legile lui Iustinian, Mărturisirea Ortodoxă a lui Petru Movila, etc.) a mai scris și unele tratate dogmatice („Împotriva mărturisirii lui Chiril Lucaris”, etc.) și relatările martiriilor a douăzeci de martiri contemporani. Fiind însărcinat de Vasile Lupu "„de a-i preface în grecească vulgara, argumentarea Împăratului Ioan Cantacuzino, împotriva Islamismului”", acesta îl recomandă Patriarhului de Constantinopol, "„că ar
Mitropoliții Proilaviei () [Corola-website/Science/308696_a_310025]
-
Romană. Ieronim a fost sanctificat în Biserica Romano - Catolică și recunoscut ca Doctor al Bisericii. De asemenea, Ieronim a fost sanctificat și de Biserica Ortodoxă, fiind numit Fericitul Ieronim. Pe lângă traducerea Bibliei, Ieronim a scris comentarii teologice, expuneri istorice și dogmatice. Ieronim ne vorbește astfel despre Papa Anastasie I ca fiind un bărbat de o mare sfințenie, a cărei avere era sărăcia. Printre Scrisorile Papei Inocențiu I, este una adresată către Sf. Ieronim și Ioan, Episcop al Ierusalimului, care are ca
Ieronim () [Corola-website/Science/308117_a_309446]
-
următoarele două volume în 1855. Totuși, când a murit, nu ajunsese mai departe de domnia regelui William al III-lea al Angliei. Istoria sa este o strălucită operă literară. Din punct de vedere istoric, ea pune accentul, uneori în mod dogmatic, asupra modelului progresiv al istoriei Regatului Unit, după care statul a ajuns să se desbare de superstiții, de autocrație și de confuzii pentru a crea o societate echilibrată și o cultură progresistă, în care libertatea convingerilor se combină cu libertatea
Thomas Babington Macaulay () [Corola-website/Science/307734_a_309063]
-
liric devine acidă în distihul următor, când acțiunea echerului se extinde și în viața de toate zilele. În strofa a șasea, echerul nu mai este un instrument privit cu amuzament, ci un simbol al spiritului limitat al oamenilor, care percep dogmatic, șablonat viața. Începând cu această strofă, persoana a doua singular este înlocuită cu persoana a doua plural, deoarece referirea poetului iese din zona individului, a celui care intră în mod singular în contact cu textul literar și se manifestă global
Echerul () [Corola-website/Science/306746_a_308075]
-
studiilor superioare, este hirotonit preot la Roma, în 1881, în biserica grecească, „Sf. Atanasie”, de către arhiepiscopul grec "Ștefan Stefanopoli". A fost angajat în serviciul Cancelariei mitropolitane din Blaj (1882-1886), profesor la Academia Teologică de acolo (1886-1888), ocupând catedra de teologie dogmatică; a fost secretar mitropolitan (1888-1895), canonic mitropolitan (din 1895), având și alte demnități în cadrul Mitropoliei Blajului. A fost cofondator al ziarului bisericesc-politic „Unirea”, apărut la Blaj, alături avându-i pe Vasile Hossu, Alexandru Grama, Victor Smighelschi și "Izidor Marcu". "Augustin
Augustin Bunea () [Corola-website/Science/306800_a_308129]
-
în liniște la execuția ""dușmanilor lui Alah și ai Profetului Lui"", așa cum ne raportează tradiția musulmană. La căderea nopții, ultimii evrei sunt decapitați la lumina torțelor, fiecare victimă având dreptul la un strigăt "Alah e mare!" din partea musulmanilor prezenți. Evreii, dogmatic vorbind, n-au nimic de reproșat musulmanilor: aceștia i-au tratat exact în modul în care ei înșisi, la rândul lor, au tratat numeroase populații sedentare, în procesul de cucerire sângeroasă a Canaan-lui promis lor. Așa cum Biblia justifică cruzimea triburilor
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]
-
în pronaos, dar în întreg ansamblui de pictură al unei biserici, nu erau deloc neobișnuite în secolul al XVII-lea. Dezvoltarea ideii și varietatea felurilor în care este figurată demonstrează că de-a lungul anilor, ordinea iconografică iși pierduse rigoarea dogmatică, diferitele asociații de imagini și de scene mărturisind o mobilitate proprie unei conceptii modeme. Arhitectura modestă a bisericii nu revela deloc calitatea sa de ctitorie voievodală, însușire care nu este dezvăluită decât de conținutul special al programului iconografic și al
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
decizie prin gravarea celor două plăci de argint. Pe de altă parte, în liturghia latină se spune că Duhul Sfânt "purcede de la Tatăl și de la Fiul" (în latină: ""qui ex Patre Filioque procedit""). Temeiurile opțiunii catolice sunt la rândul lor dogmatice și istorice. Dogmatic, se susține necesitatea disjungerii ipostatice a Duhului în raport cu Fiul și afirmarea consubstanțialității Fiului cu Tatăl. Argumentele istorice pun accentul pe complementaritatea celor două formule, care ar exprima în esență o idee comună, dar în formule particulare. Romanocatolicismul
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
era presupusă de chestiunea economiei mântuirii, în raport cu care Duhul era dăruit de Fiul. În acest sens, termenul "Filioque" se găsește la autori mai vechi precum Ambrozie, Augustin, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschinul, fără ca la aceștia să apară discuția cu privire la vreo diferență dogmatică. Ei îl foloseau cu sensul de purcedere de la Tatăl prin intermediul Fiului. Pentru Chiril al Alexandriei, Duhul este al Tatălui și al Fiului, iar pentru Grigore de Nisa Duhul vine de la Tatăl, prin intermediul Fiului. De asemenea, pentru Maxim Mărturisitorul, Tatăl și
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
de la Fiul. La 1054, când cele două biserici se excomunică reciproc, latinii îi acuzau pe greci de eliminarea lui "Filioque" din Crez, în timp ce grecii îi acuzau pe latini de infidelitate față de Concilii. Nici unii, nici alții, nu înțelegeau, se pare, motivațiile dogmatice ale celuilalt pentru opțiunea privitoare la "Filioque". Acesta este, după teologul Paul Evdokimov, cel mai mare paradox din istoria bisericii. Papa Ioan Paul al II-lea a exprimat în mai multe rânduri dorința de a se clarifica problema lui "Filioque
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
au caracter normativ pentru toți creștinii. În ceea ce privește conținutul Conciliilor ecumenice ale au însemnat - în general - faze de mare importanță în viața Bisericii creștine, cristalizând curentele doctrinare spirituale și devoționale. Au fost celebrate în Orient. Ele s-au confruntat cu limpezirea dogmatică a cristologiei, lucru ce a condus la formularea Profesiunii de credință (numit și «Crez» sau «Simbol de credință») care este în uz până în prezent. Atunci au fost elaborate formulele pentru exprimarea divinității Fiului și a Duhului Sfânt; unitatea Persoanei lui
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
posturile, sărbătorile, obiceiurile, ceremoniile, rugăcinile ortodoxe, așa cum erau ele înainte de Unire ; trebuie să nu fie nimeni, dintre Uniți, îndemnat să treacă la ritul latin și chiar să nu fie îngăduite astfel de treceri fără autorizația specială a ""Sfântului Scaun"". Punctele dogmatice care vor trebui să fie respectate au fost cele fixate de Conciliul de la Florența. În limitele acestor norme au început călugării iezuiții din Alba Iulia discuțiile de Unire cu conducătorii Bisericii românești din Transilvania, la sfârșit de secol XVII, început
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
românesc cu cel latin al „Manifestului de unire“ din 7 octombrie 1698. Densușianu a arătat că textul românesc consemnează numai o alianță religioasă pentru a obține „privilegiomuri cu care trăiesc mădularele și popii acestei Biserici sfinte“ și nu o unire dogmatică, așa cum reiese din textul latin al „Manifestului“, considerat a fi fost falsificat de iezuiți. Istoricul Augustin Bunea ia apărarea documentului în 1893, în lucrarea „Cestiuni din dreptul și istoria Bisericii Române Unite“, partea a II-a, studiul „Autenticitatea și genuinitatea
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
fi simțită tentația de a-i reproșa câteva slăbiciuni în reprimarea/curmarea unor abuzuri, și acestea ar fi justificate dacă nu s-ar lua în considerație faptul că însăși caracterul relațiilor cu regele Carol îl determina la prudență. Scrierile sale dogmatice pun în evidență o erudiție patristică cu totul deosebită. În ele abundă citarea Părinților greci, lucru foarte rar în occident în Evul Mediu. N.B. PL = "Patrologia Latină", ediția Migne.
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
libertatea creativă asigurată de lipsa intervențiilor din partea companiei de producție, primul sezon a fost marcat de alternarea mai multor scenariști, după ce Gerrold, Fontana și alții au avut dispute cu Roddenberry. Roddenberry aproape că a rescris primele 15 episoade, din dorința „dogmatică” de a prezenta interacțiunile umane „fără a pune accent pe motivații primare ca lăcomia, poftele carnale și dorința de putere”. Pentru scenariști, îndrumarul serialului s-a dovedit a fi destul de restrictiv. Acesta preciza, de exemplu, că „personajele principale împărtășesc sentimentul
Star Trek: Generația următoare () [Corola-website/Science/303232_a_304561]
-
este un fapt mental care nu are nici o legătură cu activitatea corpului. De asemenea, Varlaam respingea posibilitatea unei cunoașteri empirice a lui Dumnezeu, spunând că aceasta poate fi numai propozițională. Palamas răspunde acestor opinii construind, în timpul polemicii, o solidă sinteză dogmatică a ortodoxiei. Tradiția filozofică a acestui curent conține elemente din gândirea neoplatonicilor. Ideile lui Platon - mai ales interpretările date de neoplatonici - au revenit periodic în atenția filozofilor și teologilor bizantini, altfel cunoscători exemplari ai tezaurului filozofic elin și utilizatori ai
Isihasm () [Corola-website/Science/303314_a_304643]
-
publicației „Telegraful Român”. În 1947 este transferat prin chemare la Facultatea de Teologie din București, la catedra de Ascetică și Mistică. În 1948, odată cu transformarea Facultății în Institut Teologic de grad universitar, a fost încadrat ca profesor titular de Teologie Dogmatică și Simbolică. Din ianuarie 1963, odată cu eliberarea de la Aiud, ocupă funcția de funcționar la Sfântul Sinod, reluându-și în octombrie postul la catedră. În 1968 este invitat la Freiburg și Heidelberg, de către profesorul Paul Miron, pentru a susține conferințe. În
Dumitru Stăniloae () [Corola-website/Science/302953_a_304282]
-
negarea de către Galileo Galilei a dogmei geocentrice. Științele sociale au fost de asemenea ținta unor atacuri din pricina faptului că textele care au fost reinterpretate (pe fondul găsirii unor noi surse sau a descoperirii de greșeli de traducere) contrazic versiunile acceptate dogmatic. Întrucât pentru credincios, dogma este prin definiție adevărată, unii credincioșii (de exemplu fundamentaliștii islamici sau creștini păstrează o interpretare strict "mot à mot" a textelor biblice. Metoda științifică acceptă în mare parte alte forme de critică adusă la adresa ei. Astfel
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
(astăzi İznik, în Turcia) a fost primul conciliu ecumenic. S-a desfășurat în anul 325. În 325 împăratul Constantin cel Mare a convocat primul conciliu ecumenic al bisericii creștine, care a pus bazele dogmatice și canonice ale acestei religii, definind mai precis dogmele creștine drept răspuns la provocarea reprezentată de erezia arianistă. Toți episcopii prezenți s-au declarat de acord cu pozițiile teologice majore propuse de proto-ortodoxie, dat fiind că în acel moment alte
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]