KorAP: Find »[drukola/base=don & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...107 108 109 ...138 >

3,438 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

micuță și-a plecat pleoapele de fier În beznă, iar un acordeon, neînfrânt În tenebre, salută constelațiile care au pălit deja. Să subliniem și caracteristica totodată cea mai bătătoare la ochi și mai profundă a autorului celor Șase enigme pentru don Isidro Parodi. Am făcut aluzie, fără Îndoială, la arta care constă În brûler les étapes. H. Bustos Domecq e În fiece clipă slujitorul atent al propriului său public. În ficțiunile sale nu există planuri demne de dat uitării, nici orare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
de apel obositoarea risipă de tușe colorate, dar episodice, vegetație vicioasă care copleșește și ocultează severele linii ale Parthenonului. Bisturiul, care ține locul penei În mâna scriitorului nostru satiric, Își pierde repede ascuțimea când taie În carnea vie a lui don Isidro Parodi. Pentru că orice naș Își are nașul, autorul ne prezintă cel mai inestimabil creol autentic, portret care ocupă deja un loc binemeritat lângă acelea, nu mai puțin vestite, lăsate nouă moștenire de un Del Campo, de un Hernández și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
binemeritat lângă acelea, nu mai puțin vestite, lăsate nouă moștenire de un Del Campo, de un Hernández și de alți Înalți sacerdoți ai chitarei noastre folclorice, printre care strălucește autorul poemului Martín Fierro. În agitata cronică a investigației polițiste, lui don Isidro Îi revine onoarea de a fi primul detectiv Întemnițat. Dar criticul, al cărui fler este deja recunoscut, poate sublinia ceva mai mult decât simpla apropiere. Fără să evadeze din camera trudei sale nocturne, aflată În faubourg St. Germain, Domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
legase numele de misterul de la quinta lui Abenhaldun. Și-a mai adus aminte și că Parodi Își păstra mintea ageră și că, grație vioiciunii personale și zăpăcelii generoase a subcomisarului Grondona, supunea unei lucide cercetări jurnalele de după-amiază. Ca atare, don Isidro nu ignora recenta dispariție a lui Abenhaldun; În consecință, i-a cerut lui Molinari să-i istorisească faptele, dar să nu-i vorbească prea repede, căci era cam fudul de-o ureche. Când aproape că se liniștise, Molinari i-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
mai bine la socoteală. Trebea să mă Înființez la quinta nainte dă mezu nopții. Vinerea și sâmbăta le-am trecut bine mersi, da duminică am căzut cu noaptea-n cap și plin de draci nașpa din culcuș. Uite ce-i, don Isidro, acu, că stau și mă cugetez, nedezmințit prepuneam ce nasoală o să mi se Întâmple. Da nici că m-am lăsat teleleu, ci am stătut cât mi-a fost ziulica dă lungă cu terfeloaga În ghiare. Iera de mai mare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
nu se potrivea dă nici o culoare. Am mers pă cărarea a pavată dă toată căsii și-am intrat pă dân dos. La secretariat stătea Izedin, pă partea cu arhiva. — Eu stau aici arhivat de vreo paisprezece ani, a observat molcom don Isidro. Dar de arhiva aia n-am știre. Zugrăvește-mi cumva locul. Păi, dă pe de lături dă simplu ce-i. Secretariatu-i sus: o scară duce fix la salon. Acolo, oploșiți În juru lu tauru dă fer, stau druzii, vreo sută

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
ușa aia. Nu vă faceți nici o grijă: n-a intrat și n-a ieșit nimeni. Abenhaldun l-a umflat dă braț pă Ibrahim și l-a cărat În arhivă; apoi mi-a zis: „Acum adu-l pe Izedin“. Mare ciudățenie, don Isidro, primele două dăți m-am Încrezut În mine; da dă data aia mă fleșcăisem d-a dreptu. Am coborât jos, am dat dă trei ori cu manda În juru druzilor și m-am Întors cu Izedin. Ieram istovit câtu-i hău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
n-a mai venit. În schimb, un incognito s-a pus În colțu străzii și mă urmărește În mare secret pă peste tot. Știu că matale nu vă lăsați prins În plasa nici la caralii, nici la nime. Salvați-mă, don Isidro, io sunt desperat! — Eu nu-s nici vrăjitor, nici postitor, ca să dezleg ghicitori. Dar n-o să refuz să-ți Întind mâna. Desigur, cu o condiție. Promite-mi că vei ține seama de tot. Cum spuneți matale, don Isidro. — Foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Salvați-mă, don Isidro, io sunt desperat! — Eu nu-s nici vrăjitor, nici postitor, ca să dezleg ghicitori. Dar n-o să refuz să-ți Întind mâna. Desigur, cu o condiție. Promite-mi că vei ține seama de tot. Cum spuneți matale, don Isidro. — Foarte bine. Începem pe loc. Spune zodiile din almanah de la cap la coadă. — Berbecu, Tauru, Gemenii, Racu, Leu, Fecioara, Balanța, Scorpionu, Săgetătoru, Capricornu, Vărsătoru, Peștii. — Foarte bine. Acum spune-le de la coadă la cap. Zăpeziu, Molinari a bâiguit: — Ucebreb

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
spune-le de la coadă la cap. Zăpeziu, Molinari a bâiguit: — Ucebreb, Uruat... — Du-te de-aici cu fanfaronadele. ți-am spus să le schimbi ordinea, dar să spui aceleași zodii. — Să le-o schimb? Da matale nu m-ați Înțeles, don Isidro, așa cevașilea nu se poa. — Nu? Deci prima, ultima și penultima. Îngrozit, Molinari i-a dat ascultare. Apoi a privit jur-Împrejur. — Ei bine, acum că ți-ai scos din minte fanteziile, du-te la jurnal. Și nu-ți mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
și poate doar alibiul propriei timidități, nu i l-a oferit; ca să-i insufle curaj, Montenegro l-a bătut cu palma pe umăr și a aprins o țigară din pachetul de Sublime de pe o băncuță. — Ai venit Înaintea orei stabilite, don Montenegro; știu ce te aduce. Afacerea cu briliantul. — Văd că acești muri zdraveni nu stau În calea faimei mele, s-a grăbit să observe Montenegro. — Nici vorbă. Nicăieri nu se află mai bine decât aici, În chilioară, cele ce se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Dar avea un faible, impardonabil la o autentică Duvernois, acela de a flirta cu comunismul. La Început a izbutit să-mi trezească interesul, dar apoi am priceput că atrăgătoarea ei Înfățișare ascundea un spirit comun, și i-am cerut bietului don Goliadkin să preia ștafeta; ea, lucru caracteristic femeilor, s-a prefăcut că nu observa rocada. Dar am surprins o convorbire În care, vorbindu-i altui pasager, un oarecare colonel Harrap, din Texas, doamna baronne a folosit calificativul „imbecil“, făcând aluzie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
golănaș al unei trattoria din Neapole și care sunt marca de fabricație a rasei latine. — Nu știu pe unde-o fi Neapole, dar, dacă nimeni nu-ți soluționează cazul, Îți va erupe Vezuviul, ce mai! — Vă invidiez recluziunea de benedictin, don Parodi, dar viața mi-a fost nestatornică. Am căutat lumina În Baleare, culoarea În Brindisi, păcatul elegant În Paris. Și, precum Renan, mi-am făcut rugăciunea pe Acropole. Peste tot am stors zemosul ciorchine al vieții. Reiau firul istoriei. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
găsim În inteligența rece balsamul reconfortant pe care Biserica Îl dăruiește turmei sale. La urma urmelor, ce datorează veacul nostru, copil blasé și cărunt, profundului scepticism al lui Anatole France și Julio Dantas? Tuturor ni s-ar potrivi, mult stimate don Parodi, un strop de nevinovăție și sensibilitate. Îmi amintesc nespus de vag discuția din după-amiaza aceea. Doamna baronne, dând vina pe excesele caniculei, Își lărgea necontenit decolteul și-l Înghesuia pe Goliadkin, dar numai așa, ca să mă provoace. Evreul, prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
care ne-o făcuse parohul abia când am aflat că Bibiloni Își luase tălpășița În noaptea aceea; soldățoiul Îl agresase pe nefericitul scriitor. — Lămurește-mă, prietene Montenegro, a intervenit Parodi. Ciudatul vostru tren nu oprea nicăieri? — Dar de unde-ați căzut, don Parodi? Domnia voastră nu știți că Panamericanul merge direct din Bolivia la Buenos Aires? Continuu. În după-amiaza aceea, șueta a fost fără sare și fără piper. Toți voiau să comenteze numai dispariția lui Bibiloni. Fără Îndoială că cel puțin un pasager observase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
fără să dau un ban pe regulamentele inventate de companiile saxone pentru a Îngrădi libertatea călătorului argentinian, m-am aruncat Într-o cușetă oarecare și, strașnic gardian al bijuteriei mele, am tras zăvorul. Vă afirm fără să roșesc, mult stimate don Parodi, că În noaptea aceea am dormit Îmbrăcat. Am căzut ca nătărăul În pat. Orice efort mintal Își primește cuvenita pedeapsă. În noaptea aceea m-a chinuit un coșmar de toată spaima. În ritornello, vocea batjocoritoare a lui Goliadkin repeta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
ca să-ți plătesc lecția de truco pe care ai dat-o unui om În etate, nevolnic să joace măcar cu un prăpădit, Îți voi spune o istorioară. Povestea unui bărbat pe care-l respect peste poate. — Vă Înțeleg intenția, dragă don Parodi, a spus Montenegro, luând cu simplitate o Sublime. Toată cinstea pentru acest respect. — Nu, nu mă refer la tine. Vorbesc de un străin din Rusia, care a răposat, dar pe care-l cunoșteam și care a știut să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Sublime. — Vechea poveste, a observat. Inteligența rămasă În urmă confirmă geniala intuiție a artistului. Niciodată n-am avut Încredere nici În doamna Puffendorf-Duvernois, nici În Bibiloni, nici În părintele Brown și, mai ales, În colonelul Harrap. Fiți fără grijă, dragă don Parodi: voi face ca soluția mea să parvină neîntârziat autorităților. Quequén, 5 februarie 1942 Zeul taurilor În memoria poetului Alexander Pope I Cu sinceritatea virilă ce-l caracteriza, poetul José Formento nu șovăia să repete fără răgaz doamnelor și domnilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
poeți fără glas, cărora le pune la dispoziție megafonul Editurii Șpalteta, ce se bucură deja de mai bine de o sută de subscriptori și de câteva plaquettes În pregătire. Carlos Anglada era mai puțin tulburător decât bibliografia și portretul său: don Isidro, care pregătea un mate Într-o căniță de culoarea cerului plină cu apă clocotită, și-a ridicat privirile: avea În față un bărbat sangvin, Înalt și robust; Anglada avea o chelie prematură, ochi Încruntați și Încăpățânați, o mustață zdravănă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
dimineața, m-am Întors cu o informație despre Campano Ilustrado, de care maestrul avea nevoie pentru cercetările sale. M-am oferit să percheziționez casa pentru a doua oară. N-am dat de nimic. Ba nu. Am descoperit ceva important pentru don Anglada și Republică. O comoară pe care poetul o aruncase distrat În pivniță: patru sute nouăzeci și șapte de exemplare ale scrierii epuizate Carnetul unui gaucho. — Vă rog să scuzați fervoarea literară a discipolului meu, a spus repezit Carlos Anglada. Astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
cu o eleganță oarecum surannée și și-a făcut intrarea cu pas hotărât, prin grădină. Subcomisarul Grondona l-a primit slugarnic. Domnul a acceptat o havană de Bahía și s-a lăsat condus În celula 273. De cum l-a zărit, don Isidro și-a pitit pachetul de Sublime sub bereta-i reglementară, și a spus amabil: Ah, fiu de lele ce-mi ești, că bine se mai vinde carnea În Avellaneda! Treaba asta Îi slăbește pe cei mai mulți; numai pe tine te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
un vas de Murano. Îndurerat, Carlos Anglada insistă asupra faptului că publicarea scrisorilor l-ar ruina și asupra acelei besogne, fără doar și poate neigienică, de a-l ucide pe colericul de Muñagorri În duel. Una peste alta, mult stimate don Parodi, vă rog să nu vă pierdeți sângele rece. Am făcut de-acum primul pas: i-am invitat pe Carlos Anglada și pe Formento să stea câteva zile la cabana lui Muñagorri, Moncha. Căci noblesse oblige: să recunoaștem că opera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Pratolongo. Demnitatea domniei sale nu a avut de suferit, dar tutunul său abisinian e abominabil. III Pe 5 septembrie, la căderea serii, un vizitator cu brasardă și umbrelă a intrat În celula 273. A vorbit neîntârziat, cu o vioiciune funerară, dar don Isidro a observat că era neliniștit. — La dispoziția domniei voastre, crucificat ca soarele la apus. José Formento a arătat vag spre luminatorul ce dădea În spălătorie. Veți spune că sunt un Iuda care mă devotez chestiunilor sociale, pe când Maestrul e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
parada taurilor, gravă și splendidă. Acest tablou rural i-l datorăm doamnei Mariana. De n-ar fi fost ea, aceasta și atâtea alte impresii, nespus de plăcute, n-ar fi fost cu putință. Trebuie să mărturisesc sincer și bărbătește că don Muñagorri (fără doar și poate, un cabanier demn de toată lauda) e un amftrion posac și neatent. Aproape că nu ne-a adresat nici o vorbă, preferând să stea la taclale cu vechilii și argații; Îl interesa mai mult viitoarea expoziție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
fi fost fiu; trăsurica Înfrunta necurmate primejdii, și nu o dată m-am temut pentru propria-mi viață. La estancia, câteva comprese din pânză de in și lectura unui mai vechi manifest al lui Marinetti mi-au redat echilibrul. Și acum, don Isidro, ajungem la după-amiaza crimei. Ne-a profețit-o un incident neplăcut: Muñagorri, statornic credincios lui Solomon, i-a ciomăgit șezutul lui Pampa, care, sedus de amăgitoarele chemări ale exotismului, refuza să poarte cuțitul și micuța biciușcă. Miss Bilham, guvernanta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]