6,786 matches
-
-și bea sucul. L-am văzut și pe Big Bruno stând supărat în umbra holului. I-am dat un telefon lui Fielding și l-am convins să se ducă în centru, să-l domolească pe Spunk. Apoi am pătruns în dormitorul opulent ca un bordel al lui Lorne. Stătea acolo, în întunericul draperiilor trase, cu ochii goi fixați pe perete. După o oră sau două mi-a spus ce se întâmplase: — Fii sincer cu mine, Lorne, i-am spus eu. Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sau cel puțin ala cred) și m-am trezit cu Shadow lătrându-mi în față. Câinele alb tremura tot și plescăia nervos din fălci, în timp ce eu mă strecuram afară de sub fantezista avalanșă. În cele din urmă, am dus totul în dormitor și l-am aruncat pe pat. Nici pornografia nu e mai ușoară decât povestea asta, mi-am spus eu în timp ce-mi desfăceam brâul, dar acolo... Mai rămăseseră în cursă doar trei iepe, La Femme au Jardin, La Maja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de spus? Am aliniat sticlele de scotch, tranchilizantele Martinei, plus patruzeci ale mele din borcanul cu medicamente din bucătărie. Am scris și scrisoarea de sinucigaș, una scurtă de data asta. Se rezuma doar la atâta: „Dragă Antonia, Nu intra în dormitor. Du-te acasă și cheamă poliția. Îmi pare rău de banii tăi. Îmi pare rău de toată porcăria asta.“ Am înghițit pumni de pastile. Ați fi uimiți să știți cât de repede merge. La început ceața a fost ca iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să fie cineva care s-o vadă învingând. Sinuciderea nu e atât de rușinoasă. Mi-ar fi displăcut profund să fi fost cineva care să mă vadă în acele clipe. Nu, n-aș fi vrut să fiu găsit mort în dormitor, sinucigându-mă în felul ăsta. Slavă Domnului, am o prietenă nouă. O cheamă Georgina. Lucrează ca secretară la o firmă de confecții din White City. E o fată solidă, un fel de infirmieră grasă, care e exact ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Dacă am terminat cu toții, zise ea, cred că ne vom simți mai bine în camera cealaltă. Elfrida? Cele două doamne se retraseră. Ignatius, contele Cerkasov și Vultur-în-Zbor se mutară în a treia încăpere, care îi servea concomitent drept bibliotecă și dormitor lui Cerkasov. Sufrageria, părăsită de meseni, se umplu de hărmălaia care răzbătea prin zid. Vultur-în-Zbor se gândise atent la felul cel mai potrivit în care ar trebui să-și prezinte alegerea domeniului de interes. Lucrul acesta, împreună cu susținerea lui Gribb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai rău. Și-a mușcat buza și a simțit gustul sărat al sângelui. în seara asta avea nevoie de companie - fie și de cea a lui Aleksandr. Dar cum să meargă la el mândra Irina, cum să se strecoare în dormitorul lui după atâtea nopți petrecute separat, cum să-i ceară căldură și protecție după atâta amar de vreme în care fusese de-o semeție glaciară? Nu. Nu putea. Nu. Ba da. Ba da. Putea. S-a ridicat din pat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de perfecțiune își generase propria distrugere. Abia după miezul nopții Vultur-în-Zbor s-a furișat înapoi în casa familiei Gribb, dar Elfrida Gribb stătea retrasă și palidă în camera din față și doar strălucirea unei singure lumânări îi amintea indianului de dormitorul pe care îl părăsise. — Bună seara, Vultur-în-Zbor, i-a spus Elfrida. El a clătinat din cap fără să rostească vreun cuvânt și s-a așezat pe un scaun, în fața ei. — Irina? a întrebat ea, deși știa deja răspunsul. — La ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ce mă bucur. Ai vrea să-ți fac turul casei? Ce puteam să spun? Ne-am petrecut următoarele douăzeci de minute bătând în sus și-n jos scările acoperite de carpete de culoare ocru, intrând și ieșind din aproape șaptesprezece dormitoare împreună cu băile lor (prinzând-o pe una dintre muncitoarele la Forth Bridge cu mâna în toaletă: „Ah, îmi pare rău că vă deranjez, doamnă Hermesetas, doar îi arătam casa unei prietene“). Pot să pun pariu că doamna Hermesetas ne-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ne-a auzit venind și și-a băgat țigara în toaletă exact la timp. Părea foarte zăpăcită. Mai erau de înghițit apartamentele lui Suki (acestea erau văruite predominant în galben: „culoarea mea preferată, este atât de veselă“), apartamentul Belindei, excluzând dormitorul în care se odihnea (deși am presupus că acesta era de un roz pal, pentru al se asorta cu salonul de zi și cu baia) și a lui Sir Richard (de o culoare masculină, verde închis cu mobilă de mahon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
m-a privit ofensată pentru un moment și l-a închis la loc. După ce am terminat și cel de-al treilea geam, am golit găleata în spatele clădirii și, lăsând-o pe Shirley dormind buștean, am coborât pe geam direct în dormitor, cu găleata pe mână ca o replică a pieței Camden la gențile de mână Kelly. Eram încălzită de la soare și fericită, inundată de virtute și raze UV. Era încă prea devreme să mă întâlnesc cu Tom, dar simțeam nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
spart; fac sticlă tare pe insula aia. S-a chircit pe covor și stătea acolo, inconștient. Am pus la loc vasul. Cheile îi picaseră din mână; le-am ridicat și am călcat peste el cu dispreț, pentru a ieși din dormitor. Grămada lui de chei era în ușă. Am scos-o și am încuiat pe dinafară, lăsându-l într-o situație de neinvidiat; nu ar putea să iasă fără să ceară ajutor. Nevrând să mă încred în acel lift, am luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
spus Simon. Am săpat mai adânc în dosar și, pe ultima pagină, stătea noroiul. Poze de-ale lui Dominic și de-ale Belindei împreună, nu cu foarte multe haine pe ei, întinși pe ceea ce am recunoscut a fi podeaua din dormitorul Belindei, cu masa de sticlă în fața lor plină cu droguri, niște folie de bucătărie, ruptă, resturi rămase din fumatul drogurilor și un pachet desfăcut de o hârtie aderentă, plus o oglindă cu câteva linii pe ea, deja pregătite. —Ale ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
început să strângă farfuriile. Am turnat în pahare. Ea a făcut semn că nu mai vrea. Am ridicat totuși și am ciocnit. — Pentru bandiști, a zâmbit ea. — Și pentru ei, am ridicat nepăsător din umeri. În ușa dinspre holul de la dormitorul copilului a apărut băiatul lor. Somnoros, se freca la ochi, privindu-ne curios, bosumflat. Nu mai vreau să dorm, a început el să se smiorcăie. A venit cineva când dormeam și mi-a furat povestea pe care mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
se smiorcăie. A venit cineva când dormeam și mi-a furat povestea pe care mi-ai spus-o. A dat să vină spre mine. Veturia a sărit și l-a luat în brațe. A pornit să-l ducă înapoi în dormitor. — N-auzi că mi-a furat povestea și nu mai pot să dorm? Se zbătea. Dacă începea să plângă, nu-l mai potolea nimeni curând. Risca să strice petrecerea cu urletele lui. N-am ce face, i-am șoptit femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de joacă, așteptată ca un mic eveniment în universul celor doi-trei ani ai lui. Și în seara aceea, înainte de a veni ea, îl adormisem cu una dintre improvizațiile mele. L-am luat din brațele Veturiei și l-am dus în dormitorul lui. M-am întins lângă el în pat. — Cine ți-a luat povestea? l-am întrebat. Cine poate să-ți fure ție poveștile mele? — Nu știu cine. Era ceva, așa, ca un fluture mare, care a venit cu aripile mari de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prin locul său de muncă. Cartea noastră de vizită cea mai autentică, nemăsluită, mai adevărată decât însuși chipul nostru văzut în oglindă. Pentru că românul percepe locul său de muncă nu ca pe un spațiu în prelungirea spațiilor sale existențiale - pat, dormitor, bucătărie, sufragerie, odaie de oaspeți, cămară sau beci și alte câteva asemenea. Locul de muncă este ceva străin, dușmănos, efemer. Nu-i un spațiu al libertății, ci unul al recluziunii forțate, al silniciilor din relația șefi-subordonați, al damnării de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prelinge pe obrajii mei, cum se vor strivi, mocirloase, între fețele noastre lipite. Atunci, într-o răsucire a trupurilor, o voi vedea pe ea. Va sta rezemată de ușa bucătăriei, tot așa cum, cu câteva ceasuri mai înainte, stătuse în ușa dormitorului copilului pe care îl adormisem. Doar că nu o va mai învălui lumina aceea de asfințit venind de la becul de pe holișor. În lucirea dură a neoanelor din bucătărie o voi vedea, abia acum, parcă pentru prima dată. Obosită, tristă, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Crist pe o cruce policromată, căruia servitorii Îi găseau o neliniștitoare asemănare cu Rasputin, personaj foarte popular În epocă. Cărțile din bibliotecă apăreau În mod constant fie rearanjate, fie Întoarse pe dos. Exista o Încăpere la etajul al treilea, un dormitor nefolosit ca urmare a inexplicabilelor pete de umezeală ce răsăreau din pereți și păreau să alcătuiască chipuri șterse, unde florile proaspete se ofileau În cîteva minute și se puteau auzi Întotdeauna muște zburătăcind, cu toate că era imposibil să le zărești. Bucătăresele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
data la care maică-sa urma să moară: 12 aprilie 1921. E de prisos să spunem că presupusa doamnă neagră n-a fost găsită niciodată, cu toate că, peste mai mulți ani, doamna Aldaya a fost descoperită fără suflare În patul din dormitorul ei, În zorii zilei de 12 aprilie 1921. Toate bijuteriile sale dispăruseră. La drenarea puțului din parc, unul dintre băieți le-a găsit În mîlul de pe fund, Împreună cu o păpușa ce Îi aparținuse fiicei sale Penélope. O săptămînă mai tîrziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
agheazmă. Îi dezvăluise locul În care mama ei, o evlavioasă de ispravă, ascundea un teanc de scrisori primite de la un Înflăcărat student la medicină, posesor al unor slabe resurse financiare, Însă al unor solide cunoștințe de anatomie, În al cărui dormitor de pe străduța Santa María descoperise cu anticipație porțile raiului. O anunțase că exista ceva rău pironit În măruntaiele ei, un spirit mort care Îi voia răul, și că nu avea să cunoască decît dragostea unui singur bărbat, o iubire pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Tibidabo și o sărută pe buze cu multă tandrețe. La atingerea acelor buze delicate, de caramea, Jacinta avu o viziune: urma să aibă o fetiță fără a fi nevoie să cunoască bărbatul (ceea ce, judecînd după experiența de trei ani În dormitor cu soțul care insista să-și facă nevoile pe ea În timp ce Îi acoperea capul cu o pernă și Îi șoptea „nu te uita, scroafo“, fu o alinare pentru ea). Acea copilă avea să vină la ea Într-un oraș foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pînă cînd urmau să se Întîlnească În acel tren spre Paris. Șase zile fără s-o vadă, fără s-o atingă i se păreau nesfîrșite. Își pecetluiră Înțelegerea, o căsătorie secretă, pe buze. Atunci Julián o conduse pe Penélope În dormitorul Jacintei de la catul al treilea. La etajul acela nu se aflau decît Încăperile servitorilor și Julián crezu că nimeni n-are să-i găsească. Se dezbrăcară cu febrilitate, cu mînie și cu jind, zgîriindu-și pielea și topindu-se În tăceri. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Și păstrează-ți visele, spuse Miquel. Niciodată nu se știe cînd au să-ți lipsească. — Întotdeauna, murmură Julián, Însă huruitul trenului Îi răpise cuvintele. — Penélope mi-a povestit ce s-a Întîmplat În noaptea cînd doamna i-a surprins În dormitorul meu. A doua zi, stăpîna m-a chemat și m-a Întrebat ce știam despre Julián. I-am zis că nimic, că era un băiat bun, prieten cu Jorge... Mi-a poruncit să o țin pe Penélope În camera ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a trîntit-o la pămînt. Apoi, răcnind ca un nebun, i-a zis să repete ce spusese. Doamna era Îngrozită. Nu-l văzuse niciodată așa pe domnul. Niciodată. Parcă l-ar fi posedat toți diavolii. Roșu de furie, a urcat În dormitorul Penélopei și a dat-o jos din pat tîrÎnd-o de păr. Eu am vrut să-l opresc și m-a Îndepărtat În șuturi. Chiar În seara aceea, a pus să fie chemat medicul familiei ca s-o consulte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că sticla de Lepanto și-a cîștigat un răgaz În noaptea asta, Bernarda. Și dumneata la fel. Hai, du-te și te culcă. Daniel și cu mine rămînem treji, În caz că e nevoie de ceva. Dat fiind că Fermín stă În dormitorul dumitale, poți folosi camera mea. — Vai, domnule, În nici un caz. — E un ordin. Și nu mă contrazice. În cinci minute vreau să fii adormită. — Dar, domnule... — Bernarda, Îți pui prima În joc. — Cum porunciți, domnule Barceló. Deși eu am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]