7,291 matches
-
mișcau scoteau un foșnet tare neplăcut. - În trup, sufletele sfârâie ca niște clătite-ntr-o tigaie, adăugă pe un ton ce se voia voios vizitatorul. O mână nevăzută le aruncă În aer și le Întoarce când pe față, când pe dos, ca să se rumenească bine. Urli, țipi ca apucatul și Încerci să scapi de chin, să evadezi, dar Încotro? Peste tot e pulbere și praf cosmic. Și În fiecare fir ești tu... - Cum adică se tocmește? reuși să se dumirească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mașa. Replica aceasta Îi stăruise Îndelung În minte, acum Însă buzele sale reușeau să articuleze o parte din frazele pe care În tăcerea ei gazda, cum se spune, le rumegase de mult timp, Întorcându-le și pe față, și pe dos. - Ba, se tocmește, replică oaspetele. Adică de ce să nu se tocmească. Toate În lumea aceasta și chiar și În cealaltă au un preț... Te tocmești, de ce să nu te tocmești? - Ca la bazar, spuse Mașa, Încercând să devieze discuția spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pereche, apoi două, apoi o infinitate de mâini, fumegă În amurg ca niște cârpe... Cam asta-i cu credința, conchise el. - Și acum, Îndrăzni Mașa, la voi nimeni nu mai crede În Dumnezeu? - Nimeni, spuse calm vizitatorul, ștergându-și cu dosul palmei buzele de resturi de scrumbie și ulei. - Și mâinile? - Ce-i cu ele? - Mâinile adâncite În rugă, despre care mi-ați vorbit. - Aha, sunt simple mâini. Niște mâini Împreunate În gol. Detașate de tot ce-i trup și tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
miros de sulf și ouă clocite. Mirosul stărui până În Săptămâna Patimilor. Oamenii miroseau urât. Urât miroseau și casele. Apa se Împuțise și ea, odată cu aerul. Pământul ascuns sub zăpadă emana și el miasme ce-ți Întorceau stomacul și mațele pe dos. Vomau oamenii și vitele, și tot ce era viu sau... mort. Nicanor aruncase, ca de obicei, banii În fântână. Lovindu-se de pereții de piatră, apoi de luciul apei, monedele de alamă scoaseră un sunet jalnic. Asemănător unui scheunat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În abdomen, ridicîndu-se de jos fulgerător. Făcu o piruetă, dovedind virtuozitate și, Îi dădu o lovitură cu palma deschisă În dreptul grumazului, suficient pentru a-l face mototol!! Fu rândul hoțului de buzunare, să Înjure flegmatic, Întorcându-i toate buzunarele pe dos. Fără să se grăbească, luă tot ce-i era de trebuință, iar actele i le aruncă alături! Socotind afacerea Încheiată, hoțul de buzunare Îi mai administră un picior În spate, scuipîndu-l În plină față. „Scârnăvie...!!” - Îl mai gratifică el, dispărând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
treizeci de metri...!” Dar,observând paloarea feții se grăbi să adauge: „Pe acestă imensă platformă Înghețată, pot ateriza escadriele de avioane grele. Mege-ți fără teamă...!” Ne având la Îndemână altă alternativă, Tony Pavone Își făcu singur curaj, ștergându-și cu dosul palmei transpirația de pe frunte scrâșnind dinții de ciudă: inexplicit, dovedise lașitate În fața celor trei bărbați. De regulă se știa un om curajos...! Vântul dela Nord Își mărise intensitatea, pătruzând prin Îmbrăcămintea lor sumară obligăndu-i să iuțească pasul, să se grăbească
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
urma să fie percheziționat, de aceea privind mai cu atenție intrusul, Își regăsi stăpânirea de sine. „Dumneata dai buzna În biroul meu, Întârzii plata salariilor, Îmi dai de Înțeles primejdia unei arme de foc, Îmi ordoni să Întorc buzunarele pe dos! În definitiv, cine ești și ce vrei de la mine? Dacă nu execut ordinul, vei folosi arma...!?” Șeful Șantierului Înlemnit, nu scotea o vorbă În timp ce individul uimit, ridică vocea. „Cum, nu mă cunoști...? N’ai auzit de numele meu...?”. Scoase o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
alungat...!” „Te rog...” - se linguși anchetatorul. „Îmi pare rău...!” „Te admir, totuși...!” „Mă puteți obliga...?” „Nu, desigur nu...! Te Înțeleg, dar tu, de ce mă ignori...? Îți propun o altă alternativă. Scriu suma pe o coală de hârtie, Întorc coala cu dosul În sus iar În momentul când tu vei rosti numărul de cifre vom face confruntarea să-ți dovedesc: cunosc adevărul...!” Și fără a mai aștepta confirmarea lui Tony Pavone, scrise cifrele Întorcând hârtia pe dos, privindu-l Într’o așa
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de hârtie, Întorc coala cu dosul În sus iar În momentul când tu vei rosti numărul de cifre vom face confruntarea să-ți dovedesc: cunosc adevărul...!” Și fără a mai aștepta confirmarea lui Tony Pavone, scrise cifrele Întorcând hârtia pe dos, privindu-l Într’o așa manieră cu ohii lui spălăciți de un verde iritant Încât, părea hotărât să-l hipnotizeze. „Pierdeți timpul...!” „Nici dacă insist...?” Tony Pavone păstra tăcere Însă, Lct.Col.Tudose Își pierdu răbdarea, Întorcând hârtia. „Ei bine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mare accent pe certitudinile dezintegrate; ceea ce Înainte era crezut, de Încredere, acum este Încercuit amar În neagră ironie. Negrul burghez respins al stabilității tradus astfel. Și asta e nepotrivit, incorect. Lumea justificând lenea, prostia măruntă, superficialitatea, hachițele, poftele - Întorcând pe dos vechea respectabilitate. Astfel era priveliștea lui Sammler spre răsărit, o burtă moale de asfalt ridicată, În care ședeau burice aburinde de canalizare. Trotuare țăndări cu ciorchini de butoaie de gunoi. Piatră de fațadă. Cărămida galbenă a clădirilor cu lift, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bustul (ohne Büstenhalter), n-ar fi Însemnat nici afecțiune pentru ea, nici vreo manifestare de conservare pentru tatăl ei. Când venea și deschidea ferestrele și ușile, atmosfera intimă acumulată și stocată de domnul Sammler era spulberată, se părea. Ușa din dos dădea spre scara de serviciu, unde mirosul fierbinte de incinerare izbucnea din ghenă, hârtie carbonizată, mațe de pui și pene arse. Măturătorii portoricani aveau tranzistoare la care cânta muzică latino. Ca și cum ar fi fost alimentate cu aceste ritmuri săltărețe dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
exista moarte. Vreme de un Întreg minut, În timp ce autobuzul se apropia, Împroșcând aer, fu așa. Apoi domnul Sammler se urcă, ducându-se ca un bun cetățean În spate, sperând că nu urma să fie Împins mai departe de ușa din dos, căci nu mergea decât cincisprezece cvartale, și Înghesuiala era mare. Mirosul obișnuit de dosuri Îndelung așezate, de pantofi acri, de zeamă de tabac, de țigări de foi ieftine, colonie, pudră de față. Și totuși de-a lungul râului, primăvară timpurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
așa. Apoi domnul Sammler se urcă, ducându-se ca un bun cetățean În spate, sperând că nu urma să fie Împins mai departe de ușa din dos, căci nu mergea decât cincisprezece cvartale, și Înghesuiala era mare. Mirosul obișnuit de dosuri Îndelung așezate, de pantofi acri, de zeamă de tabac, de țigări de foi ieftine, colonie, pudră de față. Și totuși de-a lungul râului, primăvară timpurie, primul kaki - câteva săptămâni de soare, de căldură, și Manhattanul urma (scurt) să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
solare sau motive, ceva barometric sau chiar astrologic. Dar tot timpul venea câte cineva să bată În ușă. Pe când se gândea la furnicari, la faptul că fusese demult ochit și urmărit de către negru, se auzi o bătaie la ușa din dos. Cine era? Sammler poate păruse, după glas, ceva mai agitat decât se simțea. Ceea ce simțea era mai degrabă că alții au mai multă putere pentru viață decât el. Aceasta Îi provocă o nedumerire secretă. Și la mijloc era o iluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ar trebui să te oprești singur. — Nu pot. — Ești sigur? — Apăs. Am orgasm. Mă ud. Sammler ridică vocea. — Chiar nu poți să omiți nimic? — Unchiule Sammler, atunci ce să fac? Sunt sărit de șaizeci de ani. Apoi Bruch Își ridica dosurile mânilor lui groase și scurte la ochi. Cu nasul lui turtit dilatat, cu gura deschisă, vărsa lacrimi amare și, ca o maimuță, Își sucea umerii, trunchiul. Și cu spațiile acelea dintre dinți. Și când plângea nu era gâjâit. Auzeai muzicianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Margotte e cumsecade. Nu puteai spera la cineva mai bun. — Deci ține minte, unchiule, fără griji. — Mulțumesc, Elya. Un moment de confuzie, de Încruntare și, ducându-se În piept, cap, și chiar jos În măruntaie și Împrejurul inimii, și În dosul ochilor - ceva ce ținea strâns, dureros, usturător. Femeia lustruia unghiile lui Gruner, iar el stătea drept, În capul oaselor În pijamaua Încheiată până sus; deasupra ei, bandajul Îi ascundea gâtul cu un șurub În el. Fața mare, rumenă era În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
soțul lui Fanny. Ar trebui să te pună acolo să discuți toate astea. — E, hai, Feffer. — Ar fi al naibii de bine pentru toată lumea să te audă. Știu, știu, e cum a spus omul, nu la mintea omului o să ajungi, ci la dosul lui. O să-i gâdili dosul cu pene frumoase de gând profund. — Absolut. — Și totuși, domnule Sammler, să ai influență și putere. Sau pur și simplu să confrunți falsul cu lucrul adevărat. Ar trebui să condamni New Yorkul. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să te pună acolo să discuți toate astea. — E, hai, Feffer. — Ar fi al naibii de bine pentru toată lumea să te audă. Știu, știu, e cum a spus omul, nu la mintea omului o să ajungi, ci la dosul lui. O să-i gâdili dosul cu pene frumoase de gând profund. — Absolut. — Și totuși, domnule Sammler, să ai influență și putere. Sau pur și simplu să confrunți falsul cu lucrul adevărat. Ar trebui să condamni New Yorkul. Ar trebui să vorbești ca un profet, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vorbind deoparte În poloneză, să Îi spună că dorește să rămână acolo. — Shula! Du-te! Du-te acum - du-te! Îl ascultă și obrajii ei căpătară un aspect aprins și Înverșunat. În fața lui Lal voia să arate supunere filială, dar dosul ei rămase țanțoș În timp ce se Îndepărta. N-aș fi recunoscut-o niciodată, n-aș fi identificat-o niciodată, spuse Lal. — Da? Fără perucă. Se afișează adesea cu perucă. Se opri. Govinda se gândea. Probabil la cum Își va recupera lucrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
val de nerăbdare față de șoferii acestor mașinării uriașe și fără scop, dar apoi valul de emoție Îl părăsi, avântându-se dincolo de el. Transportat În liniștea aerului condiționat de puterea fără de vuiet a motorului, se aplecă Înainte punându-și coapsele pe dosul palmelor. Evident, Elya considera că e de datoria lui să păstreze Rolls-ul. Nu-i trebuia o mașină așa de prestigioasă. Nu era ca și cum era producător pe Broadway, bancher internațional sau milionar al tutunului. Unde Îl ducea? La biroul de avocatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Exact. Iar eu sunt chinuită de o povară Îngrozitoare. Este Îngrozitoare. — Nu mă Îndoiesc. — Sunt disperată, unchiule. Da, probabil că ești. Normal că ești. Da. — Da, ce? Sună de parcă ar mai fi ceva. — Chiar este. Și eu sunt Întors pe dos din cauza tatălui tău. Mi-a fost un mare prieten. Sufăr și eu În ceea ce-l privește. Nu e nevoie să ne Învârtim În jurul cozii, unchiule. Nu. O să moară. Chiar știi să spui lucrurilor pe nume, remarcă ea. Îi plăcea vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
am știut ceva despre asta. Dar am greșit, complet, cu desăvârșire. Oricine poate simți adevărul. Dar presupunând că este adevărat - adevărat, nu doar o toană, nu ignoranță sau plăcere distructivă sau sfârșitul dorit de cei care au făcut totul pe dos. Presupunând că este așa. Există Încă ceea ce numim om - sau exista. Mai există calități umane. Specia noatră slabă și-a Înfrânt teama, specia noastră nebună și-a Învins caracterul criminal. Suntem animale de geniu. Era un lucru la care cugeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai în vârstă. Richard nu era ceea ce se cheamă bătrân, dar nici noțiunea de vârstă mijlocie nu i se mai putea aplica în mod plauzibil. Umerii începuseră să-i cadă de parcă ar fi fost un cuier prea încărcat de haine. Dosul palmelor avea un aspect lucios, galben. — Sheba vorbește așa de frumos despre tine, a zis el, venind înspre mine cu mâna întinsă. Cureaua îi era un pic cam prea strânsă sub burtă, iar părul, vedeam abia acum, îl avea aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
o singură seară în parcul Hampstead Heath. Erau câteva instantanee cu Sheba pe iarbă care n-o flatau. Erau mai multe cu Connolly făcând clovnerii: cu mușchii flexați în stilul lui Charles Atlas, cu limba scoasă, cu pleoapele întoarse pe dos. Vederea fețișoarei lui banale mi-a dat amețeli. Dar răul de-abia urma. La fundul teancului erau câteva imagini de-a dreptul scabroase cu cei doi iubiți. (Probabil Connolly ținuse aparatul cu mâna întinsă.) Aceste imagini aveau un caracter categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
rău. — Știu. — Oare cum a aflat? Crezi că are de gând să spună? — Nu știu. N-a spus că ar avea de gând. Dar, Sheba, cred că trebuie să te gândești serios să pui punct, acum. Sheba și-a îndesat dosul palmelor în ochi. — Idiotul de Bangs, a zis. Avionul de Scoția era plin de oameni care se întorceau acasă pentru Anul Nou, iar starea generală la bord era destul de festivă. A trebuit să așteptăm să decolăm o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]