4,224 matches
-
se interesa de școală, de echipa de volei și de prietenii Valentinei. Nu putea să creadă că Vale, așa drăguță cum era, Încă nu avea unul. Tati râdea - căci ea se rușină să-i spună că nu se considera deloc drăguță, ci, dimpotrivă, hâdă, și, de fapt, nici un băiat nu-i ceruse să fie prietena lui. Tati, protector și amuzant, informându-se dacă, În anii aceștia cineva Îi tratase rău, căci de-acum Înainte trebuiau să-i dea lui socoteală. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iertă că-l adusese și pe dihor. — Să mergem acasă, copii. Imediat, tati... Era mulțumită că nu intraseră În cinematograful acela. La sala 1 rula Valentine - Întâlnire cu moartea. Regizorul era un anume J. Blankes. Pe afiș era o fată drăguță, cu păr lung - aflată În pericol. Poate că ea era Valentina din titlu. Valentina e un nume potrivit unei fete drăguțe. În sfârșit se gândi că era potrivit și pentru ea. De la Blockbusterul din strada Barberini Împrumutară Regele Leu. Șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
La sala 1 rula Valentine - Întâlnire cu moartea. Regizorul era un anume J. Blankes. Pe afiș era o fată drăguță, cu păr lung - aflată În pericol. Poate că ea era Valentina din titlu. Valentina e un nume potrivit unei fete drăguțe. În sfârșit se gândi că era potrivit și pentru ea. De la Blockbusterul din strada Barberini Împrumutară Regele Leu. Șase mii de lire. — Trebuie să Înapoiați caseta până luni dimineață, altfel plătiți În plus, Îl avertiză casiera. — OK, spuse Antonio. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
minute, Andrei Ionescu își parca Loganul în fața barului Newton. Giulia aștepta încă. Trecuseră 40 de minute de la ora întâlnirii. Totuși, ea aștepta, spunându-și că la urma urmelor tot a ieșit în oraș, de ce s-ar căra dintr-un loc drăguț, deși în realitate spera ca el să vină totuși, iar când a intrat pe ușă, ea s-a simțit ca după o ploaie de vară. - Am scris o povestire, a început Zogru, conștient că Andrei Ionescu nu ar fi dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-ntr-o poveste De demult cu-a fost odată. Peste case, peste pomi Se așterne ea deodată Cu veșmânt frumos și alb Cu steluțe asortată. Pe stradă sus, la un urcuș S-a și făcut alunecuș, Băieței, și chiar fete drăguțe Trag de zor la săniuțe. Iar prin curți apar degrabă Mândri oameni de zăpadă Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi copii vrem de toate: Ursuleți, baloane colorate, Păpușele, mașinuțe Mari
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
săniuțe. Iar prin curți apar degrabă Mândri oameni de zăpadă Cu cărbuni în loc de ochi Și nas roș, să nu-i deochi. Ce vrem, noi, copiii? Noi copii vrem de toate: Ursuleți, baloane colorate, Păpușele, mașinuțe Mari și mici, dar și drăguțe. Vrem și joacă și odihnă Dar mai vrem și traista plină Cu bomboane delicioase Și prăjituri făinoase. Însă când la școală mergem... Vrem sau nu, nu mai alegem. Iar noi învățăm cu spor Deși nu e prea ușor. Copii în
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
profesor coordonator Avram Laura-Mădălina Copilăria mea Am primit prima păpușică Cu păr lung, subțire și dulcică O pieptănam, o îmbrăcam mereu Să fiu ca aceasta era visul meu. E simplu atunci când ești micuț: Toți îți spun că ești dulce și drăguț. Cadouri și jucării vin din plin Iar mie toate astea-mi convin. Șotron, pititea ne jucam, Eu cu prietenii mei multe inventam Și rămâneam afară până târziu. Tot timpul copil aș vrea să fiu! Făt-frumos Făt-frumos din lacrimă Are acum
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
șa și v-am spus povestea așa. Gânguț Elena-Daniela, clasa a V-a Clubul Copiilor Comănești - Bacău profesor coordonator Iacob Leonid Eu și Scufița Roșie Fiind copilă curioasă, cutreieram prin păduri să cunosc natura cea încântătoare, al păsărelelor glas și drăguțele animale. Mergând așa de fericită sărind de pe-un picior pe altul, deodată o zăresc cu ochii mei micuți pe Scufița Roșie cum hoinărea și ea cu coșulețul cu bunătăți făcute de mama sa. Cum văd că se îndepărtează, o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și fix în acel moment o asistentă îmi spuse: Puteți veni să îl vedeți pe tânăr! Am încuviințat, m-am ridicat și desculță am pășit în spatele ei până în salon. La ușă ea îmi spuse: Ce păcat, era un tânăr așa drăguț! Presupun că este iubitul tău. Când văzu că nu aprob, mai încercă o dată: fratele? Am clătinat din cap, incapabilă să vorbesc. În acest caz nu aveți voie să intrați! Îmi pare rău! Am tot dreptul să intru! I-am salvat
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
decât orice. Alergam acasă și-mi înfundam nasul în coriandru. Rahela se lăuda că fusese prima care auzise povestea familiei lui Iacob. El era cel mai mic dintre cei doi gemeni, devenind astfel moștenitorul mamei. El era și cel mai drăguț, și cel mai deștept. Rebeca îi spusese bărbatului ei că Iacob era bolnav doar ca să-l mai țină încă un an la pieptul ei, după ce-l înțărcase pe fratele lui. Nașterea celor doi gemeni aproape o omorâse pe Rebeca, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sigur, Zilpa avea dreptate. Nu-mi dădusem voie să-mi imaginez așa ceva, că aș putea fi eu cu el în seara aceea. Abia puteam să recunosc asta față de mine, dar în nici un caz față de sora mea, care nu era foarte drăguță în acel moment, cu ochii roșii de la plâns și cu obrajii mânjiți cu sânge și cu zeamă de coacăze. Prima dată am zis nu. El și-ar fi dat seama imediat, pentru că nici un văl nu putea ascunde diferența de înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
moment dat, tatăl nostru ne va duce să facem o libație în numele Sarei. Acestea erau poveștile pe care Iosif le auzea de la Iacob, când stăteau împreună toți frații și păzeau turmele. Mie mi se părea că poveștile femeilor erau mai drăguțe, dar Iosif le prefera pe cele ale tatălui nostru. Conversațiile noastre nu erau tot timpul așa de elevate. Împărțeam secretul sexului și al nașterii și râdeam între noi, un pic speriați, când ne gândeam că părinții noștri se purtau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
făcut să râdem și mai tare până când pur si simplu ne-am tăvălit pe jos. Când ne-am tras sufletul, am ajuns și la frații noștri. Tabea zicea că pe Elifaz nu-l știa prea bine, dar că Reuel era drăguț. Dintre băieții mai mici, nu-l suporta pe Jeush, care o trăgea de păr de fiecare dată și o lovea în fluierul piciorului când era trimis să muncească cu ea în grădină. Eu i-am povestit cum Simon și Levi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că aveam să mă dau de gol în fața mamelor mele într-un hohot de plâns, am fost salvată. Regele însuși a trimis după mine. Hamor nu-i refuza nimic tinerei lui concubine și când Așnan a întrebat dacă fiica cea drăguță a lui Iacob n-ar putea să-i țină de urât în timpul convalescenței, un mesager a și fost trimis. Omul regelui chiar a adus un sclav care să-mi țină locul la culesul măslinelor. Mama a găsit că gestul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
scrib pentru un preot al zeului Ra, iar viața curgea plăcută pentru familia lui. Re-nefer își amintea fiecare servitor sau sclav care avusese grijă de ea în copilărie. Vorbea despre mama ei Nebettany, pe care și-o amintea ca fiind drăguță, dar distantă - mereu cu vasul de kohl, cea mai fericită atunci când servitorii îi turnau pe spate bol după bol de apă parfumată în frumoasa ei baie. Dar Nebettany murise la naștere pe când Re-nefer purta încă zulufii de fetiță. Soacra mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ceremonie. Am stat pe lângă Re-nefer, care și-a petrecut acele prime zile odihnindu-se în grădină și traducându-mi când nu înțelegeam cele câteva cuvinte care îmi erau adresate. Nu eram prost tratată. Toți cei din casa lui Nakht-re erau drăguți, chiar și soția lui, Herya, care se trezise peste noapte că trebuie să-și împartă casa cu o soră de mult uitată și cu cei doi servitori străini ai ei. Nehesi știa cum să se facă util, iar Nakht-re în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
obsidiană, cu o mamă care alăpta. Am fost derutată de generozitatea ei, dar când am încercat să-i refuz atențiile sau darurile, ea a insistat. - Viața unei moașe nu e ușoară, dar ăsta nu e un motiv să nu fi drăguță, a zis ea. Meryt vorbea întotdeauna cu mine ca de la moașă la moașă. Nu conta că eu nu mai văzusem o cameră de naștere de când se născuse fiul meu; ea continua să mă laude pentru priceperea pe care o arătasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
plăcuță incrustată pe care se pisează malachitul și se transformă în pudră verde pentru ochi, un scarabeu de carneol mult prea roșu pentru stomacul meu și un văl de cap foarte frumos brodat, un dar de la o concubină tânără și drăguță care născuse un băiețel frumos pe care i-l înmânase stăpânei ei fără să se uite la el. (Meryt și cu mine vedeam multe asemenea lucruri ciudate în camerele de naștere din Teba.) Benia s-a prefăcut interesat de scarabeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și-o retrăgea de sub atingerea mea, ci îmi ținea degetele într-ale ei și pentru o clipă am împărtășit dragostea pentru fiul nostru și prin el, pentru un fiu și un soț nenumiți din Salem. Una dintre fetițele servitoare destul de drăguță a ridicat ochii spre el și el i-a răspuns, flirtând înapoi. Am râs la gândul că băiețelul pe care îl ștergeam la fund era acum atras de o femeie. Mă durea fața de la atâta zâmbit și totuși oftaturile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Nevasta lui nu se pricepe la plantat, iar mama spune că ai norocul lui Osiris însuși într-ale pământului. Atunci a fost rândul meu să mă simt stânjenită de amabilitatea lui. Cum de s-a întâmplat să întâlnesc atâția oameni drăguți în viața mea? Care era sensul unui asemenea noroc? Munca îl chema pe Menna înapoi acasă, așa că a trebuit să fim gata în câteva zile. Mai întâi, m-am dus în piață și am angajat un scrib care scria în numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care munceau în vale erau tineri și aveau neveste la vârsta procreării, așa că ne duceam cam la zece nașteri într-o lună. Shif-re nu mai avea niște musafire leneșe de hrănit și curând s-a trezit cu mai multe fleacuri drăguțe și bucăți de in decât ar fi știut ce să facă cu ele. Menna era mândru să aibă femei așa de respectate în casa lui și mă trata ca pe propria lui mătușă. Săptămâinile și lunile treceau repede, iar viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Un om căruia îi atârna falca s-a târât înspre Gera, care i-a dat o bucățică de pâine și l-a îndepărtat. - Ăsta e Șela, mi-a explicat ea, fiul lui Iuda cu Șua. E slab de minte, dar drăguț. Unchiul meu a mai avut o nevastă, Tamara, care i-a făcut pe Pereț și pe Zerach și pe prietena mea cea mai bună, Defna. Ea e frumusețea familiei în această generație. Acolo e Hesia, a zis, arătându-mi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cișmea, l-am salutat, mie nu-mi era frică de el, deși ceilalți povesteau despre el tot felul de lucruri pe care, cică, le-ar fi făcut în timpul războiului, înainte să rămână orb, dar nu conta, cu mine fusese mereu drăguț, ca și acum, când l-am salutat, s-a oprit, mi-a făcut semn cu bastonul și mi-a zis, servus Dzsátá, recunoștea din prima pe oricine după voce, deși era orb, știa mai bine decât mulți alții pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci din buzunar una din scrisorile anonime pe care le recuperase la primărie și i-o Întinse. - Fără mine nu vei fi În stare să faci progrese. Descifră fraza dintr-o privire și Îi adresă un zîmbet. - Acum colaborezi? E drăguț din partea dumitale... - Mi-e doar milă de dumneata. În clipa de față, ești fără Îndoială singurul din Lands’en care habar n-are ce s-a petrecut la consiliul municipal. Lucas Își ascunse cu grijă enervarea și luă un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cadavrele. Ne-am spus că o să izbutim cu vremea să lăsăm toate astea În urmă. Eu am plecat la studii pe continent, iar cînd m-am Întors, fratele tău se Însurase cu Catherine. Apoi, l-am Întîlnit pe Philippe, era drăguț, credeam că mă va face să-l uit pe fratele tău. Mă Înșelam. Acum trei ani, ne-am pomenit amîndoi blocați la Brest, Într-o seară, și am devenit amanți. Aveam de gînd să divorțez cînd Ronan avea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]