6,588 matches
-
cap în timp ce își comanda din prima linie divizia, murind încă de la primele schimburi de focuri. Elanul francezilor se frânge și Wellington observă acest lucru. Este momentul ca britanicii să își intensifice contraatacul: pentru a redresa situația critică a flancului său, Ducele îi ordonă comandantului cavaleriei, secundul său, generalul Lord Uxbridge să lanseze imediat un contraatac iar acesta organizează imediat cavaleria grea în linie și șarjază. Călărind extraordinarii lor armăsari, "Guards Cavalry Brigade", comandată de Lordul Somerset împreună cu "Union Brigade" (din care
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
rândul lor respinși în urma unei contrașarje a husarilor britanici, susținuți de dragonii și carabinierii din Țările de Jos. Începută bine, șarja britanică de cavalerie este respinsă cu pierderi grele, inclusiv aceea a generalului William Ponsonby dar îi câștigă timp prețios „Ducelui de Fier”. Doar disciplina deficitară a călăreților britanici a făcut ca rezultatele acestui atac să nu fie unele semnificative. Situația nu a fost însă atât de gravă: majoritatea unităților de cavalerie implicate în atac vor putea să mai joace un
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
La Papelotte și La Haye, aflate la extremitatea flancului stâng anglo-aliat. Mareșalul Ney ordonă imediat aducerea artileriei ecvestre, care trage în plin, de la mică distanță în careele britanice folosind cutia cu mitralii. Centrul anglo-aliaților este pe punctul de a ceda. ducele de Wellington știe că centrul său nu va mai putea rezista mult și că, în momentul în care acesta va fi penetrat, armata sa e pierdută. Este auzit exclamând: "Să vină noaptea! Sau să vină Blücher!", în timp ce Napoleon repetă: „Ai
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
Din fericire pentru generalul englez, Blücher nu va întârzia. Corpul I prusac, comandat de generalul Ziethen, sosit în valuri pe tot răstimpul după-amiezii, era, spre ora 19, cu efective complete pe câmpul de bătălie, acoperind stânga slăbită a lui Wellington. Ducele poate face deci mutarea care va câștiga bătălia: aduce toate trupele de care mai dispunea pe stânga să își întărească centrul, lăsând aripa stângă generalului prusac. Satul Placenoît, situat în spatele liniilor franceze, constituia o poziție cheie pentru controlarea căii principale
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
pe loc, din lipsă de ordine. La sud de Breitenlee, pe o ușoară ridicătură, generalul austriac a plasat trei batalioane, un regiment de ulani și o baterie ecvestră, al cărei foc a împiedicat orice mișcare a lui Masséna împotriva satului. Ducele de Rivoli a fost constrâns să se replieze către Neu Wirthaus. Mai la sud, Klenau a pornit de la Leopoldau în jurul orei 7:30 și s-a desfășurat între Breitenlee și Hirschstetten. Avangarda sa, comandată de generalul Vincent, alcătuită din patru
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
Białystok există de cinci secole, vreme în care a fost afectat de diverse forțe politice și economice. Documentele rămase atestă că în preajma anului 1437 un reprezentant al familiei Raczków, Jakub Tabutowicz, a primit de la Michael Žygimantaitis, fiul lui Sigismund Kęstutaitis, ducele Lituaniei, un teren înțelenit aflat de-a lungul râului Biała, ceea ce a marcat începutul așezării Białystok. Între anii 1617 și 1626 s-au construit prima biserică de cărămidă și un castel. Castelul cu două etaje, proiectat pe un plan dreptunghiular
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
arabă. În 797, francii, sub conducerea lui Louis, au ocupat poziții în Spania, în 801 ocupând Barcelona, ce a devenit reședința unui comitat. La frontieră răsăriteană, teritriile france erau jefuite de avari. După ce a aflat de înțelegerea secretă dintre Tassilo, ducele Bavariei, și khagan-ul avar, Carol l-a acuzat de trădare și l-a închis într-o mănăstire în 788, și a integrat ducatul sau în regatul franc, organizându-l în comitate, numind un prefect, desfiintand instituția ducală, dar a permis
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
multe mănăstiri că Saint Martin, Saint Denis etc. și avea un număr mare de vasali. Prima să soție îl susținea pe Ludovic al IV-lea, iar a două soție a să era fiica lui Henric Păsărarul, iar apropierea regelui de ducele Burgundiei au dus la răcirea relațiilor dintre cele două părți și la un lung conflict după 937. După excomunicarea să, Hugo a cedat și l-a recunoscut pe Ludovic drept suzeran. Dar regele Franciei apusene a pierdut influență asupra Lotharingiei
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
pe seama legendarei căpetenii Krakus, care ar fi construit-o peste o peșteră ocupată de un balaur, Dragonul Wawel (în ). Prima atestare scrisă a numelui orașului datează din 966, când Cracovia a fost descrisă ca târg de seamă, aflat în posesia ducelui Boemiei Boleslaus I. Primul mare conducător al Poloniei, Mieszko, a cucerit Cracovia de la boemi și a inclus-o în domeniile dinastiei Piaștilor către sfârșitul domniei lui. În 1038, Cracovia a devenit sediul guvernului polonez. Până la sfârșitul secolului al X-lea
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
de comandant suprem al tuturor forțelor Ducatului Varșoviei, statul efemer polonez aliat cu Napoleon Bonaparte. Poniatowski era decorat cu Vîrtuți Militari și a insistat foarte mult pentru reintroducerea decorației. În cele din urmă, pe 26 decembrie 1806, regele Saxoniei și duce al Varșoviei, Fryderyk August Wettin, a acceptat propunerea de reintroducere a ordinului Vîrtuți Militari că cea mai înaltă distincție militară pentru toți militarii polonezi care luptau alături de armată franceză în războaiele napoleoniene. Numele oficial al decorație a fost schimbat în
Virtuti Militari () [Corola-website/Science/312501_a_313830]
-
însuflețindu-și oamenii demoralizați într-o etapă crucială a victorioasei Bătălii de la Neerwinden din 1793 și conducându-i pe aceștia înainte pentru a captura satul. A luat comanda unei armate auxiliare care i-a sprijinit pe britanicii ce luptau sub ducele de York și Albany, participând la bătăliile de la Fleurus și Landrecy, înainte de a fi rănit la Mariolles. După recuperare și promovarea la gradul de Feldzeugmeister, Alvinczy l-a sfătuit pe William al VI-lea de Orania în timpul despresurării reușite a
József Alvinczi () [Corola-website/Science/312527_a_313856]
-
care poporul maghiar s-a stabilit în teritoriul de astăzi al Ungariei. Potrivit unei legende, numele localității are la bază cuvântul "cser" [ʈʃær], care pe ungurește înseamnă „stejar”. Legenda mai spune că numele i-a fost dat de Árpád, primul duce al Ungariei. În timpul ocupației otomane (1526-1686), comuna a fost părăsită, din cauza asediului Budei (partea vestică a Budapestei). La începutul secolului al XVIII-lea, pe teritoriul localității s-au stabilit familii de slovaci. În prezent, minoritatea slovacă constituie o parte semnificativă
Ecser, Pesta () [Corola-website/Science/312529_a_313858]
-
fost: Regina Victoria, Prințul de Wales (viitorul rege Eduard al VII-lea) și Prințesa Augusta, Ducesă de Cambridge. Deși mama ei era nepoata regelui George al III-lea, Mary nu era o membră proeminentă a familiei regale britanice. Tatăl ei, ducele de Teck, nu a avut nici moștenire, nici avere, iar pentru că părinții se căsătoriseră morganatic, nu avea nici titlu regal. Ducesa de Teck primea 4000 £ pe an de la mama ei, Ducesa de Cambridge. Cu toate acestea, familia avea multe datorii
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
sa, în 1916. În decembrie 1891 Mary s-a logodit cu vărul ei de gradul al șaselea, Prințul Albert Victor, Duce de Clarence și Avondale, fiul cel mare al Prințului de Wales. A fost aleasă pentru a-i fi mireasă Ducelui datorită personalității ei puternice și pentru că era simpatizată de Regina Victoria. La șase săptămâni după anunțarea logodnei însă, Ducele de Clarence și Avondale a murit, în timpul unei pandemii de gripă. Fratele lui Albert Victor, Prințul George, Duce de York, ajuns
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
Victor, Duce de Clarence și Avondale, fiul cel mare al Prințului de Wales. A fost aleasă pentru a-i fi mireasă Ducelui datorită personalității ei puternice și pentru că era simpatizată de Regina Victoria. La șase săptămâni după anunțarea logodnei însă, Ducele de Clarence și Avondale a murit, în timpul unei pandemii de gripă. Fratele lui Albert Victor, Prințul George, Duce de York, ajuns al doilea în ordinea succesiunii la tron, s-a apropiat mult de Mary în timpul doliului, iar regina Victoria încă
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
scria lui "May" în fiecare zi când erau despărțiți și, spre deosebire de tatăl său, nu a avut niciodată vreo amantă. Mary s-a căsătorit cu Prințul George, Duce de York, la 6 iulie 1893 la Palatul St. James din Londra. În calitate de Duce și Ducesă de York, George și Mary aveau o mulțime de îndatoriri publice. Tânărul cuplu a locuit la moșia Sandringham din Norfolk și în apartamentele de la Palatul St. James. Reședința lor era modestă pentru familia regală, însă era locuința preferată
Mary de Teck () [Corola-website/Science/312536_a_313865]
-
Contele de Warwick, al cărui tată făcea parte din "Lords Appellant" și era în opoziție în timpul domniei lui Richard al II-lea. Henric a fost, de asemenea, influențat de Henry Beaufort, iar mai târziu de William de la Pole, 1-ul Duce de Suffolk. Fraților vitregi ai lui Henric, Edmund și Jasper, fiii mamei sale din relația cu Owen Tudor, li s-a dat mai târziu titlul de conte. Edmund Tudor a fost tatăl lui Henric Tudor, care mai târziu obține tronul
Henric al VI-lea al Angliei () [Corola-website/Science/312549_a_313878]
-
nou ca un rege al Franței să moară fără descendenți de sex masculin; este vorba de Carol al VIII-lea (1483-1498). Totuși Coroana rămâne în cadrul familiei, deoarece cea mai apropiată rudă a regelui defunct este tot un Valois: Ludovic, nepotul ducelui Ludovic I de Orléans (frate al lui Carol al VI-lea cel Nebun), acesta devenind Ludovic al XII-lea (1498-1515). Dar nici acest rege nu are fii, astfel că trebuie din nou căutată cea mai apropiată rudă pe linie masculină
Casa de Valois () [Corola-website/Science/312554_a_313883]
-
practic epoca războaielor religioase, soldate cu masacrele de la Wassy (1562), noaptea Sfântului Bartolomeu și nenumărate alte atrocități, instigate chiar de mama ultimilor trei regi, autoritara și ultracatolica Caterina de Medicis și de unul dintre cei mai puternici nobili ai vremii, ducele Francisc de Guise.
Casa de Valois () [Corola-website/Science/312554_a_313883]
-
a fost al treilea fiu și al cincilea copil, dintre cei zece copii ai Caterinei de' Medici și a lui Henric al II-lea al Franței. Este numit duce de Angoulême, iar după moartea fratelui său Ludovic, primește titlul de duce de Orléans. Botezat în religia catolică, îi are ca nași pe Henric al II-lea de Navara și Maximilian al II-lea, Împărat Roman, iar nașa sa este Renée a Franței, Ducesă de Ferrara(fiica lui Ludovic al XII-lea
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
de la Cahors, în care își pierd viața treizeci de protestanți confirmă acest eșec. În 17 ianuarie 1562, Edictul de la Saint-Germain-en-Laye, permite protestanților, practicarea cultului lor în sate și în suburbiile orașelor. Cu Masacrul de la Wassy din 1 martie 1562, opera ducelui de Guise, izbucnește primul război religios. Ducele a spus că a fost un accident regretabil, dar pe străzile Parisului este primit cu ovații, iar protestanții cer răzbunare. A fost fitilul care a aprins războiul, iar în următorii treizeci de ani
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
treizeci de protestanți confirmă acest eșec. În 17 ianuarie 1562, Edictul de la Saint-Germain-en-Laye, permite protestanților, practicarea cultului lor în sate și în suburbiile orașelor. Cu Masacrul de la Wassy din 1 martie 1562, opera ducelui de Guise, izbucnește primul război religios. Ducele a spus că a fost un accident regretabil, dar pe străzile Parisului este primit cu ovații, iar protestanții cer răzbunare. A fost fitilul care a aprins războiul, iar în următorii treizeci de ani Franța se va afla într-o stare
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
treizeci de ani Franța se va afla într-o stare de război civil sau armistițiu armat. Prințul de Condé și Amiralul Coligny se aliază cu Anglia și încep să cucerească oraș după oraș în Franța. Sunt învinși la Dreux de către ducele de Guise în 19 decembrie 1562. Louis de Condé este făcut prizonier, iar căpetenia catolicilor, Montmorency este capturat de protestanți. În 24 februarie ducele de Guise este asasinat. După asasinarea ducelui de Guise se semnează pacea prin Edictul da la
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
cu Anglia și încep să cucerească oraș după oraș în Franța. Sunt învinși la Dreux de către ducele de Guise în 19 decembrie 1562. Louis de Condé este făcut prizonier, iar căpetenia catolicilor, Montmorency este capturat de protestanți. În 24 februarie ducele de Guise este asasinat. După asasinarea ducelui de Guise se semnează pacea prin Edictul da la Amboise, numit și Edictul de Pacificare în 19 martie 1563. În 19 august în același an Carol este declarat major, dar regina mamă continuă
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]
-
după oraș în Franța. Sunt învinși la Dreux de către ducele de Guise în 19 decembrie 1562. Louis de Condé este făcut prizonier, iar căpetenia catolicilor, Montmorency este capturat de protestanți. În 24 februarie ducele de Guise este asasinat. După asasinarea ducelui de Guise se semnează pacea prin Edictul da la Amboise, numit și Edictul de Pacificare în 19 martie 1563. În 19 august în același an Carol este declarat major, dar regina mamă continuă să exercite puterea în numele lui. Edictul de
Carol al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/312545_a_313874]