6,777 matches
-
de orgolii bărbătești și un conflict de interese. Mai întâi, Ghiță încearcă să se împotrivească ferm și demn sămădăului. Numai că prima eroare - încercarea de a rămâne la Moara cu noroc împotriva voinței lui Lică - declanșează situația de criză. Tentativa eșuată de al înfrunta pe Lică e urmată de alunecarea treptată sub influența sămădăului, de acceptarea compromisului moral. În plan interior, se produce o gravă scindare lăuntrică determinată de un conflict moral și psihologic, care opune dorinței de a rămâne om
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
linii tematice care au ca punct de tangență tema timpului. Astfel, primul nivel de semnificare dezvoltă temele Eros și Cronos (iubirea și timpul). Din această perspectivă, se sugerează ideea că minunatul basm al iubirii dintre Făt Frumos și zână a eșuat în poveste prozaică, terestră, fiindcă vraja inelului a dispărut. Cel deal doilea palier de semnificații vizează temele Logos și Cronos. În noul context semantic, incipitul fixează motivul schimbării. Aflat pe drumul simbolic al despărțirii de inocență, traversând râultimp ireversibil, poetul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
disperată a Maitreyiei de fi alungată de acasă spre ași urma iubitul în lumea lui) și prin retragerea lui Allan în singurătatea munților Himalaya. Lipsit de cer titudinile fanatice ale celei ce trăise iubirea mai ales în plan metafizic, Allan eșuează între întrebări fără răspuns: De ce să cred? De unde știu? Aș vrea să privesc ochii Maitreyiei. Acest optativ care încheie cartea, lăsând totuși finalul deschis, exprimă, mai elocvent decât orice, convingerea că numai prezența ființei iubite e unica certitudine a existenței
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
președintelui Roosevelt, în iunie 1939, că, "mai presus de orice, România dorește să trăiască"73. Ministrul american la București a continuat să-i informeze pe superiorii săi asupra evoluției politico-diplomatice a României în vara anului 1939. Fin observator, Gunther vede eșuînd convorbirile tripartite de la Moscova iar, în perspectivă, pentru România, "respectarea regulilor neutralității"74 apărea ca cea mai plauzibilă soluție. S.U.A. au primit cu neliniște vestea încheierii pactului de neagresiune sovieto-german. Marchizul de Saint Quentin, ambasadorul Franței la Washington, informa Quai
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în evidență dorința de industrializare a României, necesitatea "egalizării nivelului de dezvoltare" a țărilor din bloc și ideea că o cooperare între aceste state ar "stimula progresul fiecărei țări socialiste în parte și, implicit, al sistemului, în ansamblu"1030. Hrușciov eșuase încă o dată în tentativa lui de a deturna România din drumul ei către independență. Pe 14 iunie, Pekingul a emis o scrisoare cu 24 de puncte, intitulată Propunere cu privire la linia generală a mișcării comuniste internaționale, în care Uniunea Sovietică era
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
facă tot posibilul pentru a influența negocierile. El își dădea seama că era "o propunere de afaceri și nimic mai mult", nemaifiind, astfel, de competența Departamentului. Cu toate acestea, spera să se poată face ceva, căci dacă proiectul ar fi eșuat, "parțial, ca urmare a atitudinii oficiale a Statelor Unite", exemplul ar fi avut "urmări nefericite" pentru "extinderea legăturilor" cu România și cu restul Europei de Est1151. Nu doar relațiile comerciale între Washington și București se împotmoliseră, dar și tratativele pentru încheierea
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
vechi: faptul că produsele românești nu beneficiau de "Clauza națiunii celei mai favorizate", restricțiile americane pentru export și creditele limitate, acordate de Eximbank 1193. Administrația cunoștea prea bine nemulțumirile lui Ceaușescu, dar Congresul nu era dispus să adopte noua legislație. Eșuînd în încercarea de a-l face pe Patman să amendeze Legea controlului exporturilor, Johnson le ceru senatorilor Long, Fulbright și Mansfield să susțină un nou proiect de lege pentru comerțul Est-Vest1194. Eforturile președintelui erau din nou umbrite de pericolul deturnării
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
efectiv, după delegația chineză din Washington, pentru a-i transmite un mesaj. Cu opt zile mai tîrziu, pe 11 decembrie, Stoessel a primit o invitație la Ambasada Chineză din Varșovia și astfel au început convorbirile directe 1368. Deși inițiativa României eșuase, relațiile româno-americane au continuat să progreseze. Lee DuBridge era pe deplin satisfăcut de vizita pe care o făcuse, în septembrie, la București. Academicienii și oamenii de afaceri care-l însoțiseră în România pledau cu entuziasm pentru o politică de intensificare
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
a fost creată perfect, dar cu o perfecțiune în devenire, tocmai pentru că este destinată unui alt scop spre care merge. Ea a fost destinată și încredințată omului, conform Sfintei Scripturi, de aceea în cursul ei spre finalitate ea poate să eșueze fiind determinată de libertatea omului. Omul, în calitatea de centru al creației și coroană a acesteia poate determina, prin liberul său arbitru, destinul suprem al universului. d. Actualitatea cugetării Sfântului Ioan Cassian Sfântul Ioan Cassian a fost unul dintre cei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
decăzut al celei de-a IV-a Republici. Contradicțiile au caracterizat evoluția MRP-ului, el fiind partidul care l-a oferit Europei pe Robert Schuman, autorul Declarației din 9 mai 1950, dar și o organizație ce a sprijinit politica colonială eșuată în chip sângeros în Indochina și Algeria, având chiar membrii care au ajuns să se înscrie în Organizația Armată Secretă (OAS) cum ar fi Georges Bidault. Ultimul președinte al MRP a fost Jean Lecanuet, care a participat la alegerile din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
sfârșitul anilor `40 și în anii `50. Desigur, nu a existat un monopol asupra acestei idei, și social-democrații aducându-și aportul, după cum nici nu a fost un consimțământ unanim în cadrul catolicilor în privința Europei, cum s-a văzut și la dezbaterile eșuate pentru o apărare comună (CED 1954). Însă nu poate fi negat rolul major al lui Adenauer, Schuman și De Gasperi care au fost pentru o perioadă în același timp la guvernare, având și o experiență personală a vieții într-o
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Al doilea aspect este importanța acestor evenimente pentru memoria creștin-democrată. Ele funcționează ca evenimente care au pus bazele curentului: în 1848 a apărut o formațiune politică creștin-democrată, oamenii implicîndu-se, acționînd, dînd tot ce aveau mai bun din ei. Ei au eșuat, dar programul depășise stadiul de utopie, trecînd la acțiune. În Italia, părintele Vincenzo Gioberti, cu cîțiva ani înaintea evenimentelor de la 1848, care s-au extins de la Paris în toată Europa, emisese, odată cu Del primato morale e civile degli Italiani, ipoteza
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
capăt izolării catolicilor și derivei anticlericale, organizînd ralierea lor de partea Republicii, favorizîndu-le alianțele cu republicanii moderați, separînd, astfel, catolicismul de monarhie și republicanii de socialism. Dacă încercarea lui Albert de Mun de a fonda un partid, în 1885, a eșuat brusc, anii 1890 au fost, în schimb, marcați de primele încercări reale de a organiza o mișcare creștin-democrată. La bază se aflau "preoții democrați": Trochu, Calippe, Lemire, Naudet, Pastoret, Gayraud, Garnier, Dehon, Six. Descendenți ai legitimismului intransigent și social, ultramontani
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
modul de organizare rămînea rudimentar, fără regulamente și fără conducere, aspect confirmat și de Congresele de la Lyon din anii 1896, 1897 și 1898, cînd s-a încercat unirea forțelor creștin-democrate în vederea alegerilor din 189811. Dar această tentativă de unificare a eșuat: înfrîngeri în alegeri, sciziuni între oameni, lipsa unui conducător de necontestat și a unei adevărate organizări. Această democrație creștină, avînd un puternic caracter antisemit, a fost condamnată de revenirea la politica anticlericală odată cu guvernul Waldeck-Rousseau și prin acțiunile antisemite și
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
și de contingența istorică, de oameni (al căror zel regionalist nu se manifestă cu aceeași intensitate, datorită personalităților diferite). Dacă vrem să ne ocupăm de marile curente, trebuie să amintim preferința pentru descentralizarea administrativă. Este adevărat că federalismul catolic a eșuat cu neo-guelfism-ul lui Vincenzo Gioberti, care plănuia să facă din Papă suportul unui Stat italian federal. Programul creștin-democrat de la Torino (1899) prevedea "o largă descentralizare administrativă". La primul Congres lombard al democrației creștine de la Milano (1901) s-a vorbit de
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
17. Zentrum a rămas înainte de toate un partid catolic, mai mult decît creștin-democrat. Proiectul părintelui Heinrich Brauns, preotul din Volksverein, care ulterior avea să fie ministrul Muncii, de a face din Zentrum un adevărat partid popular de inspirație creștină a eșuat, așa după cum dorința lui Konrad Adenauer și a lui Adam Stegerwald de a-l transforma într-un partid creștin-național superior diferențelor confesionale s-a sfîrșit brusc. Încercările de a plasa la stînga acest partid care continua să aducă 76% din
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
a condus la fondarea, în iulie 1937, a Comitetului pentru Pacea Civilă și Religioasă din Spania, în care Maritain, Mounier, Mendizábal, Mauriac, Vignaux, Borne, Sturzo au jucat un rol determinant. Acest angajament a fost susținut de publicarea manifestelor care au eșuat, ca și alte multe apeluri către conștiința creștină, cum ar fi: "Un strigăt de alarmă al catolicilor francezi în favoarea Spaniei martire", în "L'Aube" din 5 februarie 1937, sau "Pentru poporul basc", publicat după bombardamentele de la Durango și de la Guernica
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
reforme instituționale ce vizau transformarea vieții politice, el a dat impresia, pentru un timp, că este o posibilă soluție. Dar drumul ezitant, imposibilitatea de a-l determina pe cardinalul Ruini să accepte o înțelegere cu ex-comuniștii, l-au făcut să eșueze. Înțelegerea făcută cu PPI, Pactul pentru Italia, a suferit în martie 1994 înfrîngerea anunțată, amplificată cu ocazia alegerilor europene care au urmat. Înfrîngerea din martie este cu atît mai gravă cu cît partidul a fost doborît de sistemul majoritar într-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
în 1948. Cardinalul Van Roey s-a angajat puternic în favoarea unității politice a catolicilor și a fost înțeles. Speranțele unei noi formațiuni, Uniunea Democratică Belgiană, care visa să-i adune pe creștini și socialiști într-un soi de laburism, au eșuat: ea nu a reușit să obțină mai mult de 2% din voturi în 1946. PSC s-a impus pe termen lung ca partid al tuturor catolicilor, avînd cel mai puternic electorat în rîndul practicanților: în 1968, aceștia din urmă și-
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
puțin de 4% în 1972; Partidul Antirevoluționar se menținea în jur de 9%. În 1968, încercarea unei fracțiuni stîngiste a KVP-ului de a fonda Partidul Politic al Radicalilor, expresia unei aripi a Democrației Creștine mai aproape de opțiunile socialiștilor, a eșuat. Această situație nouă în istoria politică a Olandei contemporane a obligat partidele de inspirație creștină să se apropie și să se unească. În 1971 a fost elaborat un program comun pentru cele trei partide. Acest program făcea referire expresă la
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
astfel de poziții au ascuns intențiile liberale și politice de deschidere ale lui Robert Schuman în Tunisia și în Maroc, apoi acelea ale lui Pierre-Henri Teitgen, Robert Buron, Pierre Pflimlin. În 1962, după ieșirea sa de la guvernare, MRP-ul a eșuat în încercarea sa de a face să renască, la legislativele din noiembrie, o a treia forță: cu 8,9% din voturi și 36 de deputați din 465, nu mai avea puterea de influență. În urma Congresului din La Baule (1963), a
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Lecanuet. Aceasta a condus la formarea Comitetului de Studii și de Legătură a Democraților, la încercarea de a crea "o mare federație democrată și socialistă" și de a promova candidatura lui Gaston Defferre la alegerile președințiale din 1965. Această tentativă eșuînd din cauza dezacordurilor asupra învățămîntului liber și a relațiilor cu comuniștii, Lecanuet s-a prezentat și a înregistrat un succes remarcabil, cu 15,85% din voturi, la balotaj cu generalul de Gaulle. În aprilie 1966, el a creat, la Lyon, Centrul
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
mareșalul Curții și un aghiotant al regelui Carol I. Rușii s-au prezentat în frunte cu țarul, cu Marele Duce Nicolae, cu ministrul de război și cu generalul Nikolai Ignatiev. O soluție finală însă nu se materializează. În decembrie 1876, eșuează conferința de la Constantinopol, pierzându-se ultima șansă a păcii. România rămânea, în continuare, parte a Imperiului Otoman, ceea ce l-a bulversat de Carol I și dădea apă la moară Rusiei de a pune condiția "retrocedării" celor trei județe din sudul
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
comuniste: "În Rusia, comunismul are o mulțime de adepți, și unora dintr-aceștia pare a fi căzut jertfă și generalul Metzentzow."149 Dar profeții nu sunt niciodată ascultați. Iar întreaga lui strădanie de a deschide ochii măcar contemporanilor săi a eșuat. O spune el însuși, la 9 august 1878: "E o adevărată nenorocire de-a prevedea tot și de-a nu putea împiedica nimic. Tot ce s-a întâmplat în urmă am prevăzut și, încărcați cu hulă și cu ocară din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
universale, care veșnic amenința dezvoltarea normală din Europa." Dar nu altceva scria Eminescu, la 1878. Stere spera că a sosit vremea ca Rusia să se europenizeze din interior, iar faptul era așteptat de la o revoluție care se cocea și care eșuase la 1905. Iată de ce pariul istoric al lui Stere, în privința Basarabiei, era revoluția din Rusia, singura în stare s-o scoată din ecuația instrumentată de Anglia. Gradoarea acestei priveliști istorice face obiectul vastului ciclu epic În preajma revoluției, titlu pe deplin
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]