2,734 matches
-
sau nu continuitate în locuirea lui. Baptisteriul catedralei din Split, care nu este altul decât chiar templul aflat față în față cu mausoleul, convertit spre această utilizare, conținea un sarcofag atribuit lui Ioan, principala mărturie materială ce ar confirma istoria ecleziastică scrisă de arhidiaconul Toma. Probabil, este vorba nu de Ioan de Ravenna, a cărui istoricitate este pusă la îndoială, ci de un alt personaj cu același nume care ar fi trăit cândva la sfârșitul secolului al VIII-lea. Întinderea Imperiului
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
comerțului din Marea Neagră și reorientarea rutelor comerciale, reorientare în urma căreia Vicina - treptat părăsită de către populația creștină și aflată într-o poziție lăturalnică, nu a mai servit drept principală piață de desfacere. Într-un areal în care Dobrogea, cu o viață ecleziastică cu o ierarhie locală cristalizată și aflată în contact cu Imperiul Bizantin, surclasa material și spiritual restul celorlalte regiuni românești, în perioada secolelor XII-XIV Vicina a fost unul dintre centrele bisericești mai însemnate din arealul Dunării inferioare și una dintre
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
anul 1400. Astfel, ultimele mențiuni despre Vicina datează din prima jumătate a secolului al XV-lea, după care orașul și-a încetat practic existența. Dobrogea s-a dovedit a fi primul dintre actualele teritorii românești, care a cunoscut o viață ecleziastică cu o ierarhie locală cristalizată și aflată în contact cu Imperiul Bizantin, surclasând din punct de vedere material și spiritual restul celorlalte regiuni românești. În secolele al XII-lea și al XIV-lea, circulația reprezentanților bisericilor catolică și ortodoxă s-
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
de unde au pornit spre Curtea de Argeș și spre Suceava de la Vicina și respectiv de la Moncastro (Cetatea Albă) ierarhi greci sau autohtoni, relicve și foarte probabil clerici din ținuturile dobrogene. Secolul al XII-lea nu oferă din punct de vedere al istoriei ecleziastice a Dobrogei date suficiente, viața religioasă putând continua probabil sub autoritatea mitropoliei de la Dristra, aflată sub oblăduirea patriarhiei constantinopolitane. Odată însă cu intrarea Dobrogei și a unor ținuturi de pe malul stâng al Dunării sub autoritatea Țaratului Vlaho-Bulgar în prima jumătate
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
aflată sub oblăduirea patriarhiei constantinopolitane. Odată însă cu intrarea Dobrogei și a unor ținuturi de pe malul stâng al Dunării sub autoritatea Țaratului Vlaho-Bulgar în prima jumătate a secolului următor și cu refluxul puterii bizantine de după dezastrul din 1204, noi condiții ecleziastice par să fi apărut, fără a exista însă date certe privind raporturile cu Arhiepiscopia de Tărnovo (devenită în 1235 patriarhie). Influența Vicinei a început să se întindă asupra populației de la curbura Carpaților încă dintr-o perioadă anterioară anului 1204. Ulterior
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
domniei împăratului Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328). După Teodor a urmat Luca, iar între anii 1337 - 1347 Macarie și apoi Chiril, ultimul fiind Iachint. Ierarhii numiți au fost de origine greacă. La un moment dat (prin 1300- 1302), centrul ecleziastic de aici a beneficiat de un venit considerabil, iar titularul instituției a avut o autoritate mare și suficient de bine susținută de Bizanț. În acest context în care la cumpăna dintre secolele, scaunul mitropolitan al Vicinei ajunsese să aibă la
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
titularul instituției a avut o autoritate mare și suficient de bine susținută de Bizanț. În acest context în care la cumpăna dintre secolele, scaunul mitropolitan al Vicinei ajunsese să aibă la hotarele nordice ale Imperiului Bizantin un important rol atât ecleziastic cât și politic, câteva mii de alani creștinați care au dorit să intre în Imperiu după moartea hanului Nogai, au cerut mijlocirea arhiereului de la Vicina pentru a obține de la împăratul Andronic dreptul de a coborî spre sud. Deși în primele
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
mitropolit - Iachint de Vicina s-a mutat, chemat fiind de către voievodul Nicolae Alexandru la Curtea de Argeș. Astfel, el a devenit primul mitropolit al Ungro-Vlahiei. Cel mai probabil, odată cu plecarea mitropolitului la Curtea de Argeș, au plecat și călugării din anturajul său. Deși funcția ecleziastică a fost strâns legată de procesul de urbanogeneză, ea nu a avut un rol determinant, însă dispariția acestei funcții a fost - într-un final, unul dintre factorii importanți pentru dispariția orașului (relația a fost însă biunivocă). În Vicina au activat
Vicina (oraș) () [Corola-website/Science/335371_a_336700]
-
a marcat societatea modernă, constituie, în întreaga Europa, unul dintre factorii de formare a statelor moderne. În Dicționarul explicativ al limbii române găsim următoarea definiție a laicității : „Mișcare anticlericala, de sorginte iluminista, susținând independența de gândire și acțiune față de autoritatea ecleziastica care se manifestă cu preponderenta de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Astăzi, principiul neamestecului ierarhiei ecleziastice în treburile civile este împărtășit chiar și de Biserică”. Mișcarea de transformare inițiată de Atatürk a fost de o extraordinară complexitate, marcând o ruptură
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
În Dicționarul explicativ al limbii române găsim următoarea definiție a laicității : „Mișcare anticlericala, de sorginte iluminista, susținând independența de gândire și acțiune față de autoritatea ecleziastica care se manifestă cu preponderenta de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Astăzi, principiul neamestecului ierarhiei ecleziastice în treburile civile este împărtășit chiar și de Biserică”. Mișcarea de transformare inițiată de Atatürk a fost de o extraordinară complexitate, marcând o ruptură radicală cu trecutul. În propriile sale cuvinte : "Inkılab" (revoluție sau reformism) , în afară de înțelesul imediat de revoluție
Codul vestimentar în reformele lui Mustafa Kemal Atatürk () [Corola-website/Science/331943_a_333272]
-
carolingian Lothar I (818-855) emite un act în care se menționează existența unei școli de retorică. Aceasta moștenea tradiția unei școli de drept fondată de împăratul roman Teodosiu I în secolul al IV-lea. Această instituție, dedicată în principal dreptului ecleziastic și civil, precum și studiilor teologice, a fost apoi selectată ca prim centru educațional pentru nordul Italiei. Stabilită oficial ca "Studium generale" în 1361 de către împăratul Carol al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman (1355-78), în același an instituției i-au
Universitatea din Pavia () [Corola-website/Science/337030_a_338359]
-
duce de Burgundia de la 965 până la moarte. Otto-Henric a fost fiul mai mic al lui Hugo cel Mare, conte de Paris, cu Hedwiga de Saxonia și astfel frate mai tânăr al regelui Franței Hugo Capet. El a intrat în viața ecleziastică de la o vârstă fragedă și a fost cleric atunci când murea fratele său Otto, duce de Burgundia, la 22 februarie 965. El a fost ales de către conții din Burgundia pentru a succeda fratelui său, primind cu această ocazie și numele de
Otto-Henric de Burgundia () [Corola-website/Science/328438_a_329767]
-
justiția și educația. Înființează școli unde se poate învăța latina, engleza, călăria și vânătoarea cu șoimi. Din ordinul său se înceape o "Cronică anglo-saxonă" unde sunt notate anual principalele evenimente. El însuși a fost scriitor și traducător. A tradus "Istoria ecleziastică" de Beda, "Istoria universală" de Orosius, "Regula pastorală" de Grigore cel Mare, "Mângâierile filozofiei" de Boethius. Eduard a fost al doilea copil supraviețuitor al lui Alfred cel Mare și a reginei Ealhswith. Nașterea lui Eduard nu a putut fi datată
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
titlul de Patriarh al Antiohiei și a tuturor sirienilor din Orient și are reședința la Beirut, în Liban. Titulatura actuală a patrirhului este Ignațiu Josif III Younan. Din 21 ianuarie 2009, papa Benedict al XVI-lea i-a acordat comuniune ecleziastică în 22 ianuarie 2009. Patriarh al acestei bicerici este Ignațiu Iosif al III-lea Yunan, din 2009. Biserica Antiohiei este continuatoarea comunității creștine fondate în Antiohia de către apostolii Petru (considerat ca primul său episcop) și Pavel, care sunt ocrotitorii săi
Biserica Catolică Siriacă () [Corola-website/Science/331109_a_332438]
-
mare parte oglindea concepțiile sale religioase anglicane. Ca și cea mai mare parte a națiunii, el s-a arătat a fi mai protestant decât era de fapt societatea, simpatizant în persecutarea catolicilor și a puritanilor și nu a iubit jurisdicția ecleziastică. Cel mai bun elogiu asupra activității sale, este făcut de Elisabeta: "Aceasta este părerea pe care o am despre voi, că voi nu veți putea fi corupt de nici un cadou și veți fi mereu fidel statului". A reprezentat Lincolnshire în
William Cecil, I Baron Burghley () [Corola-website/Science/331118_a_332447]
-
pentru autoritatea arhiepiscopiei asupra bisericii norvegiene. Olaf a recunoscut acea autoritate în totalitate. Olaf s-a preocupat de organizarea bisericii. Până atunci, episcopii care făceau parte din curtea regelui, călătoreau cu regele în jurul țării pentru a se ocupa de treburile ecleziastice în timp ce regele avea grijă de problemele lumești. Regele Olaf a luat inițiativa pentru a construi biserici, inclusiv Biserica lui Hristos în Nergen și Catedrala Nidaros din Trondheim. Olaf a consolidat puterea regatului și a instituit sistemul de bresle în Norvegia
Olaf al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331150_a_332479]
-
care trăiau și lucrau pe proprietățile bisericești să ofere serviciu militar regelui Christopher. Erlandsen a fost cel mai bogat om din regat și a insistat ca guvernul secular să nu aibă nici un control peste biserică, proprietatea sa, sau asupra persoanlului ecleziastic. El l-a excomunicat pe rege pentru a arăta că el nu dorea să se predea în fața voinței regelui. Christopher a încercat să-l canonizeze pe fratele său Eric al IV-lea, însă fără sprijinul Arhiepiscopului Jacobs, nu a ajuns
Christopher I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331276_a_332605]
-
i-a acordat lui Andersen cetate de la Kongshelle, în apropierea graniței cu Danemarca. Exilații au contruit fronturi pe Samsø , Hjelm , Sprogø , și Helgenæs. Nici o navă nu era în siguranță și nici un oraș nu era păzit de Stig Andersen Hvide. Conflictele ecleziastice au apărut din cauza ambițiosului Arhiepiscop de Lund, Jens Grand, care i-a sprijinit pe haiduci, rudele sale, în ciuda jurământului său de a-l sprijini pe rege. Episcopul Jen a dat o bucată de pământ a bisericii de la Hundehals exilaților, pentru
Eric al VI-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331277_a_332606]
-
care trăiau și lucrau pe proprietățile bisericești să ofere serviciu militar regelui Christopher. Erlandsen a fost cel mai bogat om din regat și a insistat ca guvernul secular să nu aibă nici un control peste biserică, proprietatea sa, sau asupra persoanlului ecleziastic. El l-a excomunicat pe rege pentru a arăta că el nu dorea să se predea în fața voinței regelui. Christopher a încercat să-l canonizeze pe fratele său Eric al IV-lea, însă fără sprijinul Arhiepiscopului Jacobs, nu a ajuns
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
a avut loc în perioada centrală a "Epocii de descompunere" a Danemarcei, 1241 - 1340. Domnia sa timpurie, în timp ce mama sa era regentă împreună cu rudele ei germane, a fost afectată de tulburări și războaie care au dus la asasinarea tatălui său. Conflictele ecleziastice au apărut din cauza ambițiosului Arhiepiscop de Lund, Jens Grand, care i-a sprijinit pe haiduci, rudele sale, în ciuda jurământului său de a-l sprijini pe rege. Episcopul Jen a dat o bucată de pământ a bisericii de la Hundehals exilaților, pentru
Casa de Estridsen () [Corola-website/Science/331281_a_332610]
-
În 1991, Guvernul României autoriza Arhiepiscopia Romano-Catolică de București să înființeze Institutului Teologic Romano-Catolic din București, pentru „pregătirea personalului de cult, a specialiștilor pentru activități pedagogice și a celor de asistență socială“, ceea ce s-a concretizat, din punct de vedere ecleziastic, printr-un Decret al Î.P.S. Ioan Robu din 15 iulie, același an. După intrarea în vigoare a Legii 88/1993, , fiind înființat după 22 decembrie 1989, a intrat în categoria instituțiilor obligate să solicite autorizația de funcționare provizorie (cf.
Institutul Teologic Romano-Catolic din București () [Corola-website/Science/335048_a_336377]
-
aceste cărți scrise cu trudă, se număra și o lucrare rămasă nepublicată și pe care spera să o poată relua deoarece avea ca temă zona sa natală, județul Dâmbovița, de care o legau amintirile părinților și originile străbune. La Centrul Eclesiastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din municipiul Sfântu-Gheorghe, a avut loc primul Colocviu Național al „Grupului de Cercetare „Ioan I. Russu” pentru Studiul Sud- Estului Transilvaniei”. Participând la programul organizat de savantul clujean Ion I. Russu, „Studiul Sud-Estului Transilvaniei” cu
Ioana Cristache Panait () [Corola-website/Science/335383_a_336712]
-
dar încă de mic, o boală l-a adus în pragul morții, și atunci părinții au făcut vot să-l dăruiască lui Dumnezeu pentru a-l putea salva. Pentru a-și îndeplini promisiunea și pentru a-l orienta spre cariera ecleziastică, în anul 972, l-au trimis la Magdeburg, pe lângă faimoasa școală capitulară, punându-l sub protecția episcopului Adalbert de Magdeburg. La moartea mentorului său a luat numele de Adalbert. În anul 981 s-a întors în orașul său natal și
Adalbert de Praga () [Corola-website/Science/331540_a_332869]
-
comerciale și domestice sunt rare, foarte puține supraviețuind în Anglia sau Franța. Multe castele au rezistat, chiar dacă sunt alterate sau au ajuns în stadiul de ruine. Cele mai multe clădiri ce au supraviețuit sunt bisericile, capelele și catedralele masive. În Occident, arhitectura ecleziastică comună, cuprinde bazilica romană ca un model primar cu evoluții ulterioare. Acesta constă dintr-un naos, transepte, iar altarul se situează la capătul din est. De asemenea, catedrale au fost influențate de stilul bizantin de domuri și stilul crucii grecești
Arhitectură medievală () [Corola-website/Science/331552_a_332881]
-
în registrele universității) a obținut la 18 ani, în 1449 titlul de "bacalaureat" (B.A.) al Facultății de arte (în ) și la 21 de ani, în 1452, titlul de "Maîtrise ès arts" (M.A.) care i-a conferit primul grad ecleziastic, de „chierico”, inclusiv anumite privilegii (), ca dreptul la purtare de „tonsură”, la a fi judecat numai de un tribunal al Bisericii Catolice (un beneficiu ecleziastic, „privilegium fori”) și deasemenea, dreptul de admitere automată la o altă facultate. Student fiind, François
Opera lui François Villon () [Corola-website/Science/331553_a_332882]