5,962 matches
-
și a arhitectului Anthemius din Tralles. Terminată în 539, ea este împodobită cu ornamente somptuoase din marmură policromă (importată din Asia Mică, Grecia, Etiopia și Italia) și mozaicuri cu striații din aur. La Constantinopol mai sînt încă ridicate și alte edificii, precum Sf. Irina, cu două cupole, și mai ales Biserica Sfinților Apostoli, care va fi complet distrusă în 1453, odată cu cucerirea orașului de către turci; prin bogăția și dimensiunea sa, însă, Sf. Sofia simbolizează puterea Imperiului și a creștinismului în Răsărit
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
însoțite de răspîn-direa în peninsulă a artei și civilizației bizantine. La Ravenna, devenită a doua capitală a Imperiului, influența Bizanțului se manifestă deja sub regii barbari și cu precădere în vremea lui Teodoric. Odată cu lustinian, însă, orașul este înfrumusețat cu edificii religioase cu superbe ornamentații interioare, precum Sf.Vital, Sf. Apollinarius-in-Classe și Sf. Apollinarius-cel-Nou. Caracterul pur bizantin al acestor monumente este pus în lumină de folosirea cărămizilor și a grinzilor de lemn, ceea ce permite înălțarea zidurilor și practicarea de ferestre mari
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Fulda, dispuse în jurul unei mănăstiri și alipite unei biserici unice. Dezvoltarea capitlurilor în orașele episcopale s-a tradus prin construirea de noi clădiri destinate vieții în comun a canonicilor. O statistică publicată în 1965 pune în lumină extraordinara dezvoltare a edificiilor religioase în epoca carolingiană: pentru perioada cuprinsă între 768 și 855, apar 27 de noi catedrale și 417 așezări monastice. Influențele cele mai diverse se amesteca în concepția arhitecturală și în decorarea bisericilor carolingiene, cu o pronunțată influență bizantină, provenită
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în procesul de "feudalizare" a corpului social prinți, suverani -, dar și al micilor vasali de orice nivel și grad; Biserica a făcut toate acestea străduindu-se să-și păstreze autoritatea asupra supușilor și bunurilor sale. Pentru a întreține clerul și edificiile pe care le are în sarcină, Biserica nu poate renunța la sursa sa principală de venituri pe care o constituie domeniile funciare. Episcopii și mănăstirile au dobîndit, de-a lungul secolelor, numeroase pămînturi, de cele mai multe ori prin donații, mulți laici
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
incapabil de a-și impune autoritatea în Italia de Nord, repede amenințat în domeniile sale meridionale și pradă ambițiilor principilor germani. După moartea lui Frederic II care, în întregime absorbit de afacerile sale italiene, le acordase acestora principalele drepturi regale, edificiul imperial se prăbușește în anarhie timp de un sfert de secol, acel sfert de secol care constituie ceea ce se numește "Marele Interregn" (1250-1273). În timp ce fiul lui Frederic II, Conrad IV, apoi nepotul său, Conradin, se opun candidaților străini susținuți de
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
boltei, a arcurilor pe coloane și a frontoanelor triunghiulare, folosirea absidei și a ornamentelor arhitecturale clasice ele nu sînt nici pe departe singurele. Arta bizantină, de remarcat în centrul Imperiului sau în prelungirile de la Ravenna și Italia de Sud, cu edificiile sale cu cupole și cu caracterul hieratic și chiar țeapăn al decorațiunilor sale, arta musulmană, descoperită în Spania Reconquistei și pe Pămîntul Sfînt, i-au inspirat mult pe arhitecții și artiștii romani. Mai trebuie ținut cont și de foarte vechile
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Anjou Foulque Nerra etc.), a episcopilor și comunităților religioase, mîna de lucru numeroasă, progresele realizate în tehnica tăierii pietrei, mai buna folosire a animalelor de tracțiune pentru a transporta încărcături importante. Începînd cu 1050, noutățile hotărîtoare în structura și decorarea edificiilor se generalizează. Planul bisericilor romane combină planul "sirian", în formă de cruce, cu o navă centrală, tăiată de transept, deseori mărginită de naosuri laterale și uneori de un vestibul acoperit: narthexul. Dincolo de transept, o absidă semicirculară ades împărțită în absidiole
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
a căror tehnică este împrumutată de la romani. Greutatea, însă, a bolții îl obliga pe arhitect să construiască ziduri joase, groase, cu rare deschideri de mici dimensiuni. Pentru a compensa inconvenientele acestei tehnici care condamna biserica romană la a rămîne un edificiu îndesat și prost luminat, începînd cu secolul al XI-lea vor fi adoptate soluții variate: juxtapunerea mai multor cupole, bolți în umbrar susținute de arcuri ce dublează bolta, bolți cu linii de intersecție a două suprafețe, și unele și altele
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
vaste galerii în care, noaptea, se întind rogojini pentru culcare. Cînd e vorba de punctul terminus al vreunui pelerinaj, atunci există alt fel de galerii, de mari dimensiuni, destinate și procesiunilor solemne în fața relicvelor sfinților. Trebuie subliniate cîteva particularități regionale: edificii cu cupole în vestul Franței, mari biserici normande, rhenane și scandinave cu turnuri de fațadă și cu clopotniță (Jumièges, Worms, Lund), biserici fortificate în Languedoc și Provența, acolo unde face ravagii pirateria musulmană, mari nave în umbrar în bisericile din
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Pentru oamenii din popor, pentru țărani, mai ales, ei constituind imensa majoritate a credincioșilor, biserica reprezintă o imensă carte cu poze, din care se învață istoria sfîntă și care rezumă principalele învățăminte ale Bisericii. Artizanilor, însă, care lucrează la decorarea edificiilor romane, le place să reprezinte și scene de viață cotidiană. Sculpturi superbe într-un stil foarte pur, adesea naiv, împodobesc portalurile și capitelurile coloanelor romane. Ziduri și coloane erau pictate sau acoperite cu tapiserii, uneori cu mozaicuri, însă frescele murale
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
al XII-lea, în Franța de Nord se dezvoltă un nou tip de construcție religioasă, calificată drept "gotică" sau "barbară", în timpul Renașterii, în semn de dispreț față de operele medievale. În comparație cu bisericile romane, adesea construite în jurul mănăstirilor aflate în locuri retrase, edificiile gotice se ridică, dimpotrivă, în orașe. Pe măsură ce orașele își măresc dimensiunile, ele impun și biserici, primării, hale capabile să adăpostească nu numai populația cetății, ci și locuitorii împrejurimilor vecine care vin zilnic la piață sau iarmaroc. Cele mai frumoase construcții
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
mijlocul secolului al XII-lea și pînă la sfîrșitul secolului al XV-lea: un amestec armonios între elanul mistic și rațional care, inspirat de construcția filosofilor și teologilor, se traduce printr-un echilibru al volumelor, un avînt către înalt al edificiului, o adevărată pădure de piatră înălțată către cer (32 m la Paris, 37 m la Amiens, 48 m la Beauvais), deschiderea către lumina zilei grație dimensiunilor ferestrelor, substituirea simbolisticii romane cu un decor în care reprezentarea figurii umane ocupă un
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
sau naosurile laterale, poporul citadin circulă, mănîncă, doarme, ba uneori își introduce și animalele. Aici se dau întîlniri de afaceri. Breslele care au finanțat și realizat o parte din lucrări (zidari, dulgheri, sticlari etc.) își țin adesea aici reuniunile. Construirea edificiului, întinsă pe mai multe generații, se face cu ajutorul maselor citadine ale locuitorilor întregului ținut, folosiți la căratul grinzilor și pietrelor din pădure sau carierele vecine. Sculptura gotică a cunoscut și ea un secol de profundă evoluție. Primele programe iconografice sînt
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
în același sens, dar cu o oarecare întîrziere. Dacă trebuie să așteptăm secolul al XIV-lea pentru a asista la înflorirea unei picturi cu adevărat gotice, arta vitraliului, favorizată de locul important pe care arhitectul i-1 acordă în iluminarea edificiului, cunoaște, în schimb, un formidabil avînt. Sticlăria pe care Suger o așează de jur împrejurul galeriilor de la Saint-Denis, apoi programele realizate la Chartres, Bourges și Paris (Sfinta Capelă) fac în curînd școală în întreg Occidentul și contribuie la aceeași operă didactică ca
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
operă didactică ca și sculpturile portalurilor. Același lucru se întîmplă cu miniaturile și orfevreria, mai lente, însă, în desprinderea lor de modelele romane. Tansformările pe care tehnica și stilul gotic le-au impus construcțiilor religioase se regăsesc și în numeroase edificii civile, fie că e vorba de o arhitectură militară (fortificațiile de la Carcassone sau Provins), de palatele regale sau princiare (Luvrul lui Filip August, Castel del Monte al lui Frederic II), de primării sau alte palate comunale sau de locuințele burghezilor
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
am introdus diferite denumiri onomastice sau topografice în funcție de proveniența lor geografică, oferind cititorului prospețimea și naturalețea discursului istoric, și redactarea diferită, în funcție de context, a acelorași termeni, de ex. «Biserică» (realitatea teologico-spirituală și instituțională) și «biserică» (definirea individuală a bisericii ca edificiu, parohie, biserică a unei comunități) etc. Din motive de finețe științifică am păstrat originalul textelor latinești, oferind cititorului savoarea imediată a exprimării din epocă. Bibliografia folosită de autor și precizările sale, referitor la prescurtări și alte indicii metodologice, le considerăm
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
redactat de Mihail Kogălniceanu după arestarea fruntașilor mișcării de către domnitorul Mihail Sturdza, specifica explicit printre revendicări "Unirea Moldovei cu Țara Romănească". Apreciată ca fiind "cununa" tuturor reformelor, unirea principatelor este descrisă drept "cheia bolței fără de care s-ar prăbuși tot edificiul național" (Kogălniceanu, 1883, p. 31). Același deziderat de unificare statală a celor două principate dunărene este exprimat și de documentul redactat de revoluționarii moldoveni V. Alecsandri și A. Russo refugiați la Brașov sub titlul Principiile noastre pentru reformarea patriei, în
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
aeternitatis: Permanența românească. Ideea continuității populaționale la nord de Dunăre în urma retragerii aureliane este una dintre invariabilele reflecției istorice românești, cât și a memoriei oficiale. În forma sa elementară, această teză a rămas neschimbată, constituind un element de susținere a edificiului în care a fost organizat trecutul românesc. Elaborată princeps în tradiția cronicărească și învestită de către Samuil Micu cu funcția politică de teză-contrafort a identității latine a românității, teza continuității, sau a părăsirii administrativ-militare a Daciei, traversează întregul set de lucrări
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai puțin strictă, de dinastie simbolică. Vom urmări cum cele două concepții converg înspre configurarea ideii de "dinastie națională" românească. Prima cărămidă a construcției dinastice a fost așezată de B.P. Hasdeu. În fruntea avangardei gândirii romantice, Hașdeu elaborează un "splendid edificiu imaginar" (Boia, 1997, p. 139) a cărui concluzie probează rădăcinile dacice ale basarabilor, precum și continuitatea milenară a dinastiei. Monumentalul Etymologicum Magnum Romaniae. Dicționarul limbei istorice și poporane a Românilor, proiectat ca dicționar exhaustiv al limbii române, scris însă doar până la
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fenomene sociale, înțelese acum drept "constructe". Fără îndoială, cea mai populară metaforă prin prisma căreia a fost teoretizat fenomenul memoriei - individuale și colective deopotrivă - a fost cea a construcției, memoria fiind reprezentată fie ca șantier în lucru, fie ca un edificiu zidit cu cărămizile trecutului. Aceasta a fost concurată de o metaforicitate de factură administrativă, imaginea centrală fiind aici cea a arhivei, iar procesele dominante fiind cele de organizare și reorganizare a conținutului memoriei. În scrierile sale asupra subiectului, S. Chelcea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Kaase și alții 1979] intenționează să le plaseze în domeniul participării heterodoxe, neconvenționale. În ceea ce privește aceste forme de participare, lista lor s-ar limita probabil la următoarele: să adere la un boicot; să refuze să plătească chirie sau taxe; să ocupe edificii sau fabrici; să adere la o grevă anarhică; să blocheze traficul cu o demonstrație stradală. Tabelul 2.2 urmărește să compare cele mai importante modalități de participare politică, clasice și recente, ortodoxe și heterodoxe. Tabelul 2.2 Diferite moduri de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
caz învechite "tehnologic". A venit momentul să analizăm și alte modalități de participare politică colectivă, care nu le substituie pe cele instituționalizate, ci se alătură lor. De altfel, același Schmitter sugerează și sintetizează în tabelul 3.1 posibilitatea ca puternicele edificii neo-corporatiste să fie supuse unor tensiuni diverse, produse de insatisfacții și deziluzii de diferite ti-puri și care generează revoltele bazei organizațiilor ce fac parte din edificiul neo-corporatist; pot apărea adevărate mobilizări de clasă împotriva intereselor atît de mult timp
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
altfel, același Schmitter sugerează și sintetizează în tabelul 3.1 posibilitatea ca puternicele edificii neo-corporatiste să fie supuse unor tensiuni diverse, produse de insatisfacții și deziluzii de diferite ti-puri și care generează revoltele bazei organizațiilor ce fac parte din edificiul neo-corporatist; pot apărea adevărate mobilizări de clasă împotriva intereselor atît de mult timp sacrificate; pot apărea noi interese neprevăzute și imposibil de cuprins în sistemul neo-corporativist, pot apărea membri încrezători în dreptul lor de a fi reprezentați (entitlement); în fine se
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
practic și realismul și-au pus amprenta asupra artei, până la întâlnirea cu arta grecilor, reușind , totuși, să o influențeze în continuare. În artă și cultură în Roma antică, locul principal era ocupat de arhitectură, puternic influențată de etrusci; apăruseră noi edificii: temple, bazilici, arcuri de triumf, case particulare monumentale. Și sculptura era influențată de etrusci, slujind în special arhitectura prin basoreliefuri. Pictura era puțin cunoscută, deoarece, în cea mai mare măsură, dispăruse în contact cu aerul; rezistaseră cele din morminte, catacombe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
datat din anul 371 din perioada seleucizilor (corespunzând anului 60 î.Hr.), pe nivelul superior al unei coloane confirmă cele scrise de autor. Roma, în strădania sa de a obține supunerea popoarelor din Orient, a favorizat cultele acestora și a construit edificii frumoase. Creștinismul, prin expansiunea sa rapidă, constituia pericolul suprem care înfrunta Roma și dacă nu ar fi existat acest fapt, ar fi fost greu de explicat cheltuielile extraordinare făcute pentru construcția magnificului templu din Heliopolis. Urmărind să determine evoluția gândirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]