10,740 matches
-
multiple asupra evoluției literare, fascinația marilor personalități (ca și a altor „personaje”), pe fundalul epocilor pe care le-au traversat. Un interes aparte, legat de aceeași vocație a adevărului istoric și a solidității construcției intelectuale, este și cel îndreptat spre editarea textelor clasice. Lucrând el însuși o viață în domeniu, a fost un susținător al întreprinderilor editoriale de anvergură, în care a văzut o operă culturală de incomparabilă însemnătate. Z. Ornea a înfruntat cu un anumit curaj riscul major, acela care
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]
-
sensibil diferit se procedează în monografia Elena Farago (1975), unde însă comentariul beneficiază și de mărturisirile poetei, de „lungi și emoționante convorbiri”, ce aduc demersului, minuțios și sobru, un plus de implicare afectivă și de autenticitate. Monografiile sunt completate de editarea operei literare și a corespondenței celor doi scriitori. Istoricul literar s-a oprit și asupra jurnalului inedit al lui Alecsandri (episodul Elena Negri), pe care îl editează în 1947 în original și în traducere - transpunere discutabilă din cauza moldovenismelor, folosite cu
PAPASTATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288676_a_290005]
-
unul dintre promotorii „școlii noi” de istorie (opusă orientării lui N. Iorga) grupate în jurul „Revistei istorice române”, cultura românească, cea veche în particular, a avut pe unul dintre cei mai însemnați istorici ai ei. Contribuțiile sale constau mai întâi în editarea unor colecții de documente. În 1938 publică Documentele Țării Românești. I. Documente interne [1369-1490], fiind ulterior unul dintre cei câțiva „benedictini”- nenumiți - care au elaborat o imensă colecție (28 de volume apărute între 1951 și 1957) de Documente privind istoria
PANAITESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288650_a_289979]
-
din numele muntelui Parnas, loc mitologic consacrat lui Apollo și muzelor, termenul numește orientarea estetică a unei grupări poetice constituite la Paris în al șaptelea deceniu din secolul al XIX-lea. Actul formal de constituire a p. s-a materializat în editarea, în 1866, a culegerii de versuri Le Parnasse contemporain, printre semnatari distingându-se Catulle Mendès, Leconte de Lisle, Théophile Gautier, Théodore de Banville, François Coppée, Sully Prudhomme, José-Maria de Hérédia, Charles Baudelaire, Paul Verlaine, Stéphane Mallarmé. Cinci ani mai târziu
PARNASIANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288697_a_290026]
-
seraiului.” Alături de publicistica politică, din care o selecție de „pagini dintr-o luptă antifascistă și democratică” a apărut în volumul Conspirații sub cer deschis (1976), omul de cultură, bibliofilul și bibliograful K. și-a făcut o pasiune din strângerea și editarea unui număr însemnat de scrisori și documente. Cu modestie, își recunoaște doar rolul de „cucernic copist care s-a străduit să rânduiască textele, să le tălmăcească pe cât i-a stat în puteri și să le caligrafieze”. Le-a strâns în
KALUSTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287700_a_289029]
-
Ion Creangă” (Bârlad). Pe lângă revista „Șezătoarea”, a colaborat mai insistent la „Buletinul «Mihai Eminescu»”, „Convorbiri literare”, „Făt-Frumos” și „Ion Creangă”. În 1948 este ales membru de onoare al Academiei RPR. Întreaga activitate a lui K. este legată de studierea și editarea scrierilor lui Ion Creangă. Semnalând cel dintâi manuscrisele humuleșteanului, publică, începând cu 1906 și în colaborare cu Ilarie Chendi, ediții succesive de Opere complete. Performanța sa rămâne însă ediția critică din 1939 de la Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol
KIRILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287713_a_289042]
-
marelui logofăt C. Conachi, București, 1909; Ienache Gane, Călătoria la munte din 1833 a spatarului..., București, 1909; Ion Creangă, Opere complete, pref. edit., București, 1906 (în colaborare cu Ilarie Chendi), Opere, București, 1939. Repere bibliografice: N. Iorga, Note istorice asupra editării operei politice a lui M. Eminescu, AAR, memoriile secțiunii literare, t. IV, 1928-1929; Artur Gorovei, „Șezătoarea”. Povestea unei reviste de folclor, AAF, 1932; Perpessicius, Editorul lui Creangă: G. T. Kirileanu, TR, 1964, 52; Iordan Datcu, Profil: G. T. Kirileanu, ATN
KIRILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287713_a_289042]
-
Aho, aho, copii și frați (1978), iar folclorul nupțial prin volumul Pe buhaz de mare (1980), care nu cuprinde, cum se întâmplă în celelalte, doar melodii și texte, ci și descrierea obiceiurilor, orânduite după principiul funcționalității. Metoda de culegere și editare a textelor, îndatorată lui Al. I. Amzulescu, și configurarea creațiilor populare în sincretismul lor (text și melodie) fac din colecțiile lui M. lucrări folcloristice importante. SCRIERI: Contribuții la cercetarea etnofolclorică a nordului dobrogean, Tulcea, 1976. Culegeri: La fântâna de sub deal
MIHALCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288133_a_289462]
-
Tânărul scriitor”, „Timpul”, „Tomis”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. A folosit pseudonimele Simina Calomfir, Otilia Florin, Tanți Mili. O plachetă, Dă-mi o fărâmă de lumină (1942), a trecut neobservată. M. își face o preocupare de o viață din cercetarea și editarea operei lui B. Delavrancea. Primul rezultat al acestei trude în care a pus pasiune, știință și acribie filologică este studiul Barbu Delavrancea. Om, literat, patriot, avocat (1940). Au urmat volumele Barbu Delavrancea. Studiu biobibliografic (1958) și Delavrancea (1975). M. a
MILICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288141_a_289470]
-
de manuscrise și a fost utilizată de Miron Costin și de Nicolae Costin. SCRIERI: [Interpolări], în Grigore Ureche, Letopisețul Țării Moldovei, îngr. și introd. P.P. Panaitescu, București, 1958, 66-67, 71, 72, 75-78, 101-103. Repere bibliografice: Liviu Onu, Critica textuală și editarea literaturii române vechi. Cu aplicație la cronicariii moldoveni, București, 1973, 70-79, 409-410, 416-417, 424, 425; Dumitru Velciu, Grigore Ureche, București, 1979, 256-266. C.T.
MISAIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288179_a_289508]
-
mult folosite în școlile sătești (Elementariu spre întrebuințare în școalele poporene, Carte de cetire sau Legendariu românesc ș.a.), dă numeroase cărți de cult (în limbile română și germană), înființează o tipografie, inițiază o revistă pentru preoți („Candela”, 1882) și sprijină editarea de calendare. A fost vicepreședinte și membru de onoare al Societății pentru cultura și literatura română în Bucovina. Activitatea sa literară, nu foarte bogată, se încadrează în această acțiune mai largă de răspândire a scrisului românesc. Din 1841 până în 1859
MORARIU-ANDRIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288243_a_289572]
-
germanistică). După un stagiu ca profesor la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava, din 1929 până în 1940 este titularul Catedrei de limba și literatura germană a universității cernăuțene. A debutat cu traduceri în „Junimea literară” (1906), revistă la a cărei editare a participat, alături de I. I. Nistor. La Suceava a scos și redactat „Gazeta poporului” (1918-1921). Colaborează cu studii, recenzii, eseuri la „Convorbiri literare”, „Revista germaniștilor români”, „Făt-Frumos”, „Junimea literară”, „Buletinul «Mihai Eminescu»”, textele sale fiind „lucrări cuviincioase de difuzare a
MORARIU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288242_a_289571]
-
câteva poezii și fabule reluate din „Curierul românesc” și din „Albina românească”. Nemulțumit de conținutul revistei și dorind să găsească mijloacele necesare pentru a-i schimba formatul și a-i îmbogăți conținutul, redactorul a oprit apariția după primul an de editare. R.Z.
MOZAICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288266_a_289595]
-
facilitării unei mai bune recepții și înțelegeri a operelor Părinților deșertului egiptean, dar mai ales a lui Evagrie Ponticul. Punctul culminant al muncii lui Antoine Guillaumont l-a constituit descoperirea în câteva manuscrise siriace (păstrate la Londra) a Capetelor Gnostice; editarea lor a urmat în anul 1962. Legatarul operei savantului francez, fostul titular al catedrei de „Creștinism și gnoză în Orientul preislamic” la Collège de France (1977-1986) este filologul Paul Géhin3, responsabil pentru continuarea editării operei lui Evagrie. Reaplicând categoriile consacrate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
păstrate la Londra) a Capetelor Gnostice; editarea lor a urmat în anul 1962. Legatarul operei savantului francez, fostul titular al catedrei de „Creștinism și gnoză în Orientul preislamic” la Collège de France (1977-1986) este filologul Paul Géhin3, responsabil pentru continuarea editării operei lui Evagrie. Reaplicând categoriile consacrate de Pierre Hadot 1 în interpretarea istoriei filozofiei antice, ultimii doi savanți francezi tind să reducă fenomenul monastic creștin la tiparele generale ale exercițiilor spirituale sau ascetice cunoscute în perioada elenismului târziu. Specificul teologic
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să patroneze un sistem cultural cu pretenții hegemonice - ea vizează o terapeutică și impune apoi un mod inconfundabil de a fi. Pentru a transpune ecuația teologică a patristicii în termeni actuali, nu ne putem permite să ne îngropăm romantic în editarea marilor clasici doar pentru a întârzia să vorbim despre incomensurabilitatea paradigmelor. Fără discursul propedeutic, simpla retipărire a operelor din canonul culturii universale riscă să se transforme într-un veritabil rit funerar la care ultimii mari savanții slujesc ca arhierei, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
situații artistul avea, Îndeobște, două obligații: să se autoeduce rapid și, apoi, să educe convingător cititorul, masele largi muncitoare. Bunăoară, apar numeroase opinii și comentarii ale scriitorilor și artiștilor referitoare la Legea privind introducerea pedepsei cu moartea, la Legea pentru editarea și difuzarea cărții ori pe marginea Hotărârii ședinței plenare a CC al PMR asupra stimulării activității științifice, literare și artistice 1. Ce conținea această din urmă hotărîre? Este prima formă legiferată, de după 1944, prin care statul atrage pecuniar, de partea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ă). Totodată piesele dramaturgilor noștri se reprezintă pe scenele mai multor capitale europene, nuvelele lui Petru Dumitriu, Nagy Istvan și ale altor scriitori se publică În ziare și reviste progresiste de pe toate continentele. Nu am aflat oare recent știrea despre editarea În limba chineză a nuvelei Nopțile din Iunie? (Ă). Pe drumul marilor tradiții umaniste ale lui Gorki, literatura noastră nouă este În necontenit urcuș. Ea suie mereu, pentru că, pe drumul ei „dogorește aprins” lumina celui mai Înalt ideal de perfecționare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ca urmare a acestui fapt, asistăm la creșterea și Înmulțirea cenaclurilor literare - unități largi, cuprinzând elemente talentate și devotate cauzei socialismului, elemente care Împrospătează și Întăresc zi de zi cadrele scriitoricești. Această creștere a, impus Uniunii Scriitorilor din R.P.R. necesitatea editării unei publicații de uz intern care să-i Îndrume direct pe tinerii scriitori, să-i ajute să-și comunice experiențele și sa cunoască problemele generale care se pun În fața literaturii noastre. Acestor sarcini le-a făcut față până de curând
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
p. 306.) 91. Nae Ionescu, Curs de metafizică, Humanitas, București, 1991, pp. 197-198. 92. Apud Dora Mezdrea, vol. II., pp. 475-476. 93. Mircea Vulcănescu, Nae Ionescu, Așa cum l-am cunoscut, Humanitas, București, 1992, p. 44. 94. Nae Ionescu, Neliniștea metafizică, editare și note de Marin Diaconu, p. 175. Comunitatea de dragoste este pentru Ionescu comunitatea națiunii și a Bisericii ortodoxe. Națiunea și colectivitatea credincioșilor ortodocși sunt pentru el de nedespărțit. 95. Nae Ionescu, „Confuzii ideologice”, în Cuvântul, 17 august 1929, citat
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
nu sunt dintre cele mai bune. În fine, last but not least, trebuie să ținem seama și de impactul extraordinar pe care Îl are calculatorul asupra tehnicilor de redactare și tehnoredactare. Posibilitățile aproape nelimitate pe care le oferă programele de editare (În ceea ce privește corpul de literă, caracterul literelor etc.) fac În așa fel Încât utilizatorul calculatorului să reziste cu greu tentației și provocărilor acestor multiple posibilități. În zadar vom susține noi că numele autorului trebuie scris cu drepte, iar titlul operei cu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
trebuie să-l ilustreze, astfel Încât cititorul să poată face rapid conexiunile necesare Între text și imagine. Lista ilustrațiilor. În cazul În care reproducerea unei ilustrații nu permite și explicațiile necesare, acestea se vor da la final. Repet, tehnicile moderne de editare permit ca sub fiecare ilustrație să apară explicațiile necesare, ceea ce ușurează mult cursivitatea lecturii. Rezumatul Are scopul de a informa cititorul, foarte pe scurt asupra conținutului lucrării, precum și asupra concluziilor la care s-a ajuns. Ca putere de circulație, rezumatul
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
multe ori, rezumatul apare publicat și independent, ceea ce trebuie să ne facă și mai atenți la redactarea lui. Pe vremea mașinilor de scris, se cerea ca un rezumat să aibă 5-6 rânduri. După apariția calculatorului și a diverselor programe de editare, se cere ca un rezumat să aibă 100-200 de cuvinte. Pentru ca o lucrare să fie acceptată la o conferință internațională, trebuie trimis Înainte un rezumat al acesteia (așa-numitul abstract). Se poate Întâmpla ca rezumatul să fie util și unui
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
se oferă numai prima dată, pentru ca apoi să se menționeze doar numele autorului, urmat de op. cit. și pagina respectivă. Exemplu: 1 G. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu, Editura pentru Literatură, București, 1966, p. 10. 2 I. Funeriu, Al. Macedonski. Hermeneutica editării, Editura Amarcord, Timișoara, 1995, p. 89. 3 G. Călinescu, op. cit., p. 65. De remarcat că op. cit. se scrie cu italice, la fel ca orice titlu, fiindcă substituie, de fapt, titlul cărții. Observație Dacă op. cit. se referă la un studiu dintr-
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
revistă, nu se mai utilizează prepoziția În, după op. cit. urmând să fie trecută doar pagina. idem („același autor”). Se folosește atunci când se fac referiri la același autor, iar notele urmează imediat una după alta: 1 I. Funeriu, Al. Macedonski. Hermeneutica editării, Editura Amarcord, Timișoara, 1995, p. 89. 2 Idem, Principii și norme de tehnoredactare computerizată, Editura Amarcord, Timișoara, 1995. ibidem („aceeași operă”, „În același loc”) - altfel spus, aceeași operă și același autor: 1 I. Funeriu, Al. Macedonski. Hermeneutica editării, Editura Amarcord
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]