3,571 matches
-
a îndeplinit funcția de director al Serviciului de Informații Militare israeliene (AMAN) (1964-1972). El a negociat pacea cu egiptenii la sfârșitul Războiului de Yom Kippur (1973). s-a născut la data de 20 decembrie 1920 în orașul Moscova (URSS). A emigrat împreună cu părinții în Palestina în anul 1935, urmând studii la Școala de Agricultură din Pardes Hanna, la Școala Diplomatică a Agenției Evreiești și apoi la Școala de Stat Major din Franța. În anul 1939 și-a început cariera militară în cadrul
Aharon Iariv () [Corola-website/Science/309868_a_311197]
-
familia s-a mutat la Riga, în Letonia vecină, unde el și-a petrecut restul copilăriei și a urmat școala elementară. În anul 1939, când a avut 14 ani,la scurt timp înainte de anexarea Letoniei de către Uniunea Sovietică, familia a emigrat în Statele Unite, unde tatăl avea interese de afaceri. Familia s-a stabilit la New York, unde Moshe Arens a studiat la Liceul George Washington. În timpul anilor de școală, el a devenit activ în mișcarea sionistă revizionistă de tineret „Betar”. În ultimii
Moshe Arens () [Corola-website/Science/309873_a_311202]
-
a devenit activ în mișcarea sionistă revizionistă de tineret „Betar”. În ultimii ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial, Arens a servit ca sergent tehnic în forțele americane de geniu. După proclamarea Statului Israel, in 1948, ca evreu, a emigrat în noua țară renăscută, confruntată de la bun început cu conflictul armat cu vecinii arabi, și a intrat, în ciuda împotrivirii tatălui său, în rândurile Organizației Militare Naționale, cu profil naționalist evreiesc, cunoscută ca Etzel sau Irgun. A fost trimis în Maroc
Moshe Arens () [Corola-website/Science/309873_a_311202]
-
tehnică în construcția de mașini la Brașov. În paralel, urmează Conservatorul, la secția canto. În 1961 se angajează la teatrul de operă de la Brașov. În 1969, mamă a doi copii și văduvă (soțul ei fiind o victimă a regimului ceaușist), emigrează în Republica Federală Germania, unde cântă la operele din Germania și Austria (Ulm, Karlsruhe, Osnabrück, Würzburg, Graz). Cu toate că aceasta era singura ei sursă de venituri, a recunoscut mai târziu că, la cei 38 de ani ai săi, era cam târziu
Katharina Zerbes-Mărgineanu () [Corola-website/Science/309889_a_311218]
-
și cu o mare capacitate de citire a jocului. Precum alți fundași englezi contemporani, este capabil în jocul aerian. A strâns 64 de selecții în echipa națională, participând la trei turnee finale de Cupă Mondială. Tatăl său, Julian Ferdinand, a emigrat din Sfânta Lucia. Mama sa, Janice Lavender, este anglo-irlandeză. Părinții lui nu s-au căsătorit niciodată, și s-au despărțit pe când Rio era foarte tânăr. Are mai mulți frați și surori vitregi. Anton Ferdinand, fundașul lui West Ham United, este fratele
Rio Ferdinand () [Corola-website/Science/309884_a_311213]
-
pentru regimentelele de elită ale armatei imperiale și pentru patrulele de grăniceri. Armatele căzăcești erau numite de obicei după regiunea de dislocare. Armatele căzăcești din Rusia au fost desființate în 1920 - 1922, la sfârșitul războiului civil rus. Cazacii care au emigrat au continuat să păstreze tradițiile armatelor lor. În Imperiul Rus, cazacii erau organizați în 11 armate separate, amplasate de-a lungul frontierelor: pe Don, în Kuban, pe Terek, în Astrahan, pe Ural, în Orenburg, în Siberia, în Semirecie, pe Baikal
Armată căzăcească () [Corola-website/Science/309285_a_310614]
-
al țărănimii răsculate la începutul secolului al XIX-lea, care a reușit să evadeze de acolo de trei ori. În Camenița a locuit și bogatul Joseph Yozel Günzburg. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, numeroși evrei au emigrat din oraș către Statele Unite, în special spre New York, unde au organizat mai multe societăți. În timpul Primului Război Mondial, orașul a fost ocupat, în 1915, de trupele austro-ungare. Odată cu prăbușirea Imperiului Rus, în 1917, orașul a fost inclus în câteva efemere state ucrainene
Camenița () [Corola-website/Science/309323_a_310652]
-
cântăreț francez. Trecut prin nenumărate genuri muzicale, Manu cântă în franceză, engleză, spaniolă, catalană, portugheză, galiciană, arabă și wolof. Părinții săi sunt originari din Nordul Spaniei: mama - din Bilbao (Țara Bascilor), tatăl - din Lugo (provincia autonomă Galiția). Cei doi au emigrat în Franța, unde s-a născut Manu. Pe numele său adevărat Jose-Manuel Thomas Arthur Chao, artistul a venit pe lume la 21 iunie 1961, la Paris. Manu, împreună cu frații săi, au crescut într-o suburbie a Parisului, înconjurați de artiști
Manu Chao () [Corola-website/Science/309371_a_310700]
-
folosință cuibul poate ajunge la 1,5 m înalțime și 2 m diametru. Epoca de reproducție variază de la o zonă la alta între ianuarie și martie și se poate produce în același teritoriu unde trăiesc tot timpul anului sau pot emigra pentru a se reproduce. După împerechere femela depune 1, 2 ouă pe care le incubează timp de 45 zile, din care ies pui acoperiți de puf alb. În cazul în care apar doi pui în cuib, doar unul ajunge la
Acvilă de munte () [Corola-website/Science/309458_a_310787]
-
evreii din oraș au fost strânși din toată localitatea în septembrie 1941 într-un ghetou, format după evacuarea a două străzi și după opt zile au fost transportați spre lagărele din Transnistria. Văduva rabinului Abraham Jakob Mark, Perla, supraviețuind și emigrând în Palestina în anul 1944, a depus mărturie la 23 mai1961 la procesul lui Adolf Eichmann la Ierusalim, la 20 de ani după acele evenimente. Unul din fiii săi, Friedrich (Shalom) Mark, care studia medicina la Praga, a fost deportat
Abraham Jakob Mark () [Corola-website/Science/310459_a_311788]
-
literar israelian, originar din România, care a îndeplinit funcția de rabin al comunităților evreiești din România (28 mai 1995 - septembrie 1997). Rabinul Dr. s-a născut în anul 1928 în Bucovina (România). Supraviețuind Holocaustului, el a părăsit țara pentru a emigra în statul Israel în anul 1946. După ce a luat parte la Războiul de independență al Israelului, el a studiat la prestigiosul Institut de studii talmudice (ieșiva ortodoxă) Harry Fischel din Ierusalim, obținând titlul de Doctor în iudaism. A devenit cunoscut
Yehezkel Mark () [Corola-website/Science/310458_a_311787]
-
medicinii și a activat în cadrul Societății Române de Istoria Medicinii În 1963, cu multă greutate, contra plății unei răscumpărări și în urma intervenției a mai multor personalități, între care pastorul evanghelic german Martin Niemöller, i s-a permis lui Halevy să emigreze în Franța. Odată ajuns acolo, a fost numit profesor de istoria evreilor la Seminarul israelit al Franței, unde studiase în tinerețe, și de asemenea a obținut postul de mare rabin la Centrul evreiesc Tournelles din Paris. Aici se află a
Meyer Abraham Halevy () [Corola-website/Science/310460_a_311789]
-
a războiului, în anii comunismului și în cei de după decembrie 1989 a reușit, în egală măsură, să păstreze linia echilibrului, ca promotor convins al ecumenismului. După revoluția din 1989, prim-rabinul Neumann a păstorit o comunitate extrem de restrânsă. Evreii au emigrat în etape în Țara Sfântă. Prim-rabinul a vizitat de zece ori Israelul și a asistat la plecarea miilor de evrei spre acel tărâm al făgăduinței, dar și-a considerat misiunea legată de Timișoara, de locurile unde încă mai erau
Ernest Neumann () [Corola-website/Science/310463_a_311792]
-
se ocupau cu agricultura și cu creșterea vitelor. Înmulindu-se brațele de muncă și existând o oarecare diversificare a muncii, standardul de viață crește simțindu-se nevoia unui comerț intens cu care se vor ocupa în special românii macedoneni care au emigrat în Oravița în 1760-1770. Aceștia pot fi socotiți ca cea de a treia ramură a coloniștilor care se stabilesc în Oravița timp de 53 de ani, din 1717 până în 1770. Monedele erau aduse din Austria, iar o parte erau făcute
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
populația a pierdut o mare parte a averii în urmă legii naționalizării, ale cărei urmări se resimt până astăzi. Până în 1950, când a fost declarată oraș, Agnita a fost o comună cu târg ("Marktgemeinde"). Până în 1992, populația săseasca (germană) a emigrat în Germania și mai puțin Austria ca urmare a presiunilor de asimilare continue. După 1990, majoritatea locurilor de muncă în Agnita la cele 3 fabrici mari FIPA, IMIX și 9.Mai au dispărut din cauza lichidării acestora. Calea ferata cu ecartament
Agnita () [Corola-website/Science/297056_a_298385]
-
Central, membru al Comitetului Executiv și va deține și funcția de viceprim-ministru cu probleme de educație. În perioada 1974 - 1981, deține funcția de rector al Academiei de partid "Ștefan Gheorghiu". În momentul în care una dintre fiicele sale decide să emigreze în Statele Unite ale Americii, Leonte Răutu este forțat să demisioneze și să se pensioneze. Ca urmare a evenimentelor din decembrie 1989 si a stabilirii unor noi direcții în politica românească, Răutu și-a petrecut ultimii ani din viață în confuzie
Leonte Răutu () [Corola-website/Science/305018_a_306347]
-
Tratatul de la Craiova din 1940 stipula: În paralel mai erau de rezolvat problemele tehnice legate de acest transfer. După ample tratative, s-a ajuns la un acord prin care proprietățile imobiliare rurale, care aparțineau emigranților, deveneau proprietatea statului din care emigrau. Spre deosebire de schimbul obligatoriu, clauzele care priveau emigrarea facultativă au fost impuse de reprezentanții bulgari, ale căror scopuri vizau posibilitățile altor bulgari din România (din afara Dobrogei) de a emigra în Bulgaria. Diplomații români s-au pronunțat împotriva emigrării facultative și, în
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
care proprietățile imobiliare rurale, care aparțineau emigranților, deveneau proprietatea statului din care emigrau. Spre deosebire de schimbul obligatoriu, clauzele care priveau emigrarea facultativă au fost impuse de reprezentanții bulgari, ale căror scopuri vizau posibilitățile altor bulgari din România (din afara Dobrogei) de a emigra în Bulgaria. Diplomații români s-au pronunțat împotriva emigrării facultative și, în special, împotriva echilibrului forțat al numărului de emigrați, deoarece România voia să-i păstreze pe loc pe valahii din partea de nord-vest a Bulgariei. Contradicțiile au împiedicat reglementarea rapidă
Eugen Filotti () [Corola-website/Science/305015_a_306344]
-
declarat creștin, în anul 301 d.C., prin regele Tiridates, convertit de eroul legendar al Armeniei, sfântul Grigore Luminătorul. Întrucât statul armean nu a rămas unitar multă vreme (începând din 370 d.C. și-a pierdut independența), armenii au fost nevoiți să emigreze în toată lumea, ajungând și pe teritoriile românești. Primele dovezi ale prezenței armene pe pământ românesc sunt din anul 946 d.C., la Cetatea Albă. Fiind una dintre cele mai vechi naționalități conlocuitoare, un fapt important se întâmplă în anul 1408, când
Biserica Apostolică Armeană () [Corola-website/Science/305110_a_306439]
-
de emigrare în Republica Federală Germania, pentru a cărei aprobare a fost sprijinit de Günter Grass, care a intervenit pe lângă Willy Brandt, pe vremea aceea ministrul de externe al Germaniei. Până în martie 1968 a trăit în Brașov, după care a emigrat în Germania, stabilindu-se la Gröbenzell lângă München, cu soția și copiii. În primii ani a avut de înfruntat o serie de dificultăți. A reluat cu succes activitatea de scriitor. În perioada 1970-1989 a fost redactor șef la publicația "Siebenbürgische
Hans Bergel () [Corola-website/Science/306000_a_307329]
-
de înaltă trădare" la doi ani închisoare corecțională cu interdicție civilă și confiscarea averii în întregime, pedeapsă care a fost compensată cu perioada de arest preventiv. Fratele său mai tânăr, Kurt Felix Schlattner, fusese deja arestat pentru nedenunț. După ce a emigrat în Germania, referindu-se la proces, Hans Bergel a relatat că Schlattner "a declarat la interogatorii și lucruri despre care Securitatea nici nu întrebase". După ieșirea din închisoare, autoritățile comuniste i-au oferit lui oportunitatea de a pleca în Germania
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
societate și avea o situație materială bună, Eginald Schlattner a reluat studiile teologice. După absolvirea acestora, din anul 1978, a fost până la pensionare pastor luteran în satul Roșia din județul Sibiu. Credincioșii parohiei sale s-au împuținat an de an, emigrând în Germania, însă pastorul Schlattner a rămas la Roșia. De asemenea, a lucrat ca pastor în Penitenciarul Gherla (din 1992). Chiar și după pensionare a continuat să lucreze ca pastor în penitenciar și la Roșia, unde între timp nu mai
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
sale se datorează faptului că el continuă să trăiască în România: Astfel, preotul Schlattner din Roșia a devenit celebru, dar continuă să locuiască în casa parohială veche, înconjurată de grădini și de parcul bisericii. Întrebat dacă nu se gândește să emigreze și el în Germania, a răspuns mândru și răspicat că, orice i-ar mai rezerva viața, ""von hier rücke ich mich nicht"" ("de aici nu mă clintesc"). Cu ocazia vizitei efectuate de către ministrul federal de Interne al Germaniei, Otto Schily
Eginald Schlattner () [Corola-website/Science/305996_a_307325]
-
și Săo Paulo (stat). Orașul Curitiba are a doua cea mai mare diasporă poloneză din lume (după Chicago), muzica , feluri de mâncare și cultura poloneză sunt destul de comune în regiune. În ultimii ani, de la aderarea la Uniunea Europeană, mulți polonezi au emigrat în țări cum ar fi Irlanda, unde aproximativ 200.000 de polonezi au intrat pe piața forței de muncă. Se estimează că peste o jumătate de milion de polonezi au venit să lucreze în Regatul Unit. Din 2011, polonezii au
Polonezi () [Corola-website/Science/305998_a_307327]
-
și a crescut la un număr total de 120.000, ceea ce face ca polonezii să fie cel mai mare grup de imigranți în Norvegia. Înainte de al Doilea Război Mondial, mulți evrei polonezi au devenit adepți ai sionismului și, ulterior, au emigrat în timpul Mandatului Britanic în Palestina. În urma Holocaustului, marea majoritate a evreilor polonezi rămași în viață s-au mutat în Israel. Polonia este locul de unde au emigrat cei mai mulți evrei în Israel. Cultura Poloniei are o istorie de 1.000 ani. Situată
Polonezi () [Corola-website/Science/305998_a_307327]