4,405 matches
-
mai Încercase durerea, copleșită și alungată fiind de luminoasa fericire ce i se Înstăpânise pe suflet și pe cuget. Când izbuti să se ridice În capul oaselor pe patul de spital, se apucă să scrie lungi, dezlânate și fără Înțeles epistole către prietenul său din liceu, căruia Încerca astfel să-i mulțumească pentru ruperea zăgazului ce-l ținuse departe de bucuria propriilor sale visuri. Nu trimise, până la urmă, nici măcar o scrisoare. Diogenis Dagdelinis se arăta un om blând, cuminte și fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
era vasalul lui Hideyoshi, celălalt un vasal al lui Nobutaka. Fiecare aducea câte o scrisoare de la stăpânul său și, împreună, îi prezentară scrisorile lui Katsuie. Nobutaka și Hideyoshi, care-și făcuseră amândoi tabăra la Templul Mii din Otsu, scriseseră personal epistolele. Ambele erau datate în ziua a paisprezecea din lună. În mesajul lui Hideyoshi scria: Azi am inspectat capul generalului rebel Akechi Mitsuhide. În acest mod, recviemul pentru regretatul nostru senior s-a încheiat cu rezultatele cuvenite. Am dorit să aducem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Alese un vasal superior ca mesager și mai trimise cu el încă doi vasali iscusiți, indicând importanța misiunii. În privința contactelor cu ceilalți vasali apropiați, doi scribi notară cuvintele lui Katsuie, după care, petrecură jumătate de zi redactând peste douăzeci de epistole. Esența scrisorilor era ca, în prima zi din Luna a Șaptea, să se întâlnească la Kiyosu pentru a dezbate probleme importante cu privire la cel care avea să fie succesorul lui Nobunaga și la modul de a împărți fostul domeniu al clanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceru Hanshichiro. Katsuie era atât de stupefiat, încât uitase complet de scrisoarea din mâna lui. Dădea din cap la nesfârșit, fără nici un motiv anume. În timp ce ochii săi urmăreau cuvintele scrise, pe chip i se schimbau fel de fel de emoții. Epistola nu provenea câtuși de puțin de la Hidekatsu, ci fusese scrisă, fără dubii, de penelul lui Hideyoshi. Era cât se poate de sinceră. Ai străbătut de multe ori drumul dintre Omi și Echizen, deci presupun că îl cunoști. Totuși, îl trimit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
către clanul Mori. Kazumasa se simți din nou jenat, fără a ști ce să facă. Spuse: — Problemele dumneavoastră oficiale par destul de urgente. Să mă retrag? — Nu, nu, nu este nevoie. Termin într-o clipă. Hideyoshi își continuă dictarea. Primise o epistolă de la un membru al clanului Mori, felicitându-l pentru victoria asupra clanului Shibata. Acum, sub pretextul de a relata bătălia de la Yaganase, îi cerea corespondentului să-și definească propria atitudine cu privire la viitorul clanului său. Era o scrisoare personală și peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
inevitabilă - tindea, mai accentuat, spre Shonyu ca aliat principal. Acum, trimise, pe neașteptate, un mesager la Ogaki, oferindu-se să-l adopte pe ginerele său, Nagayoshi, și a-i da provinciile Owari, Mino și Mikawa. De două ori, Hideyoshi trimise epistole scrise de propria lui mână. Faptul că Shonyu nu-i răspundea prompt nu însemna că ar fi fost invidios sau meschin. Știa bine că, servindu-l pe Hideyoshi, avea avantaje mult mai mari decât dacă servea pe oricine altcineva. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
sînge, de dobitoace sugrumate, și de curvie, lucruri de care, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși." 30. Ei deci, și-au luat rămas bun de la Biserică, și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate. 31. După ce au citit-o, frații s-au bucurat de îmbărbătarea, pe care le-o aducea. 32. Iuda și Sila, care și ei erau prooroci, au îndemnat pe frați, și i-au întărit cu multe cuvinte. 33. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
bucată de pîine”. . „Ceea ce nu era de demonstrat” îlat.). . Last Exit to Brooklyn, roman de Hubert Selby jr., apărut în 1964, care descrie într-o manieră realistă brutală viața claselor de jos din Statele Unite, neocolind nici problema sexualității. . Parafrază după Epistola întîia către Corinteni a Sfîntului Apostol Pavel, 15.55, în Noul Testament îed. cit., p. 1308). PAGE PAGE 206 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Sharpe Wilt unite operate.doc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
de coperta unui caiet care zăcea la piciorul mesei. O lumină firavă, cât să se întrezărească mutra de consul roman a recepționerului. Perfect ras și parcă prea palid... — Că tot veni vorba... până la urmă ai s-o pățești, musiu, cu epistolele alea de ziarist independent. Petiționar pentru binele omenirii! Nici chestia cu numele dumitale n-am înțeles-o... de ce să faci binele sub un nume schimbat? Strămoșii mei sau ai dumitale și-au schimbat numele din cu totul alte motive, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ceri cuiva iertare e un lucru complicat, un număr delicat de echilibristică între mândria țeapănă și remușcările lacrimogene, și, dacă nu te poți deschide cu adevărat în fața celuilalt, orice scuză sună găunos și fals. În timp ce lucram la versiunile succesive ale epistolei (din ce în ce mai deznădăjduit, condamnându-mă pentru tot ceea ce ieșise prost în viața mea, flagelându-mi bietul suflet putregăit ca un penitent medieval), mi-am amintit de o carte pe care mi-o trimisese Tom de ziua mea cu opt sau nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Fără tine, sunt un nimic. Fără tine, sunt un nimeni. Draga, iubita mea Rachel, te rog să îi dai bătrânului tău tată fără minte o șansă să își ispășească păcatele.“ Am continuat pe același ton încă vreo câteva paragrafe, încheind epistola cu vestea bună a apariției magice în Brooklyn a vărului ei Tom, care aștepta cu nerăbdare să o revadă și să îl cunoască pe Terrence (soțul ei, născut în Anglia, care preda biologia la Rutgers). Poate am putea cina cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ține la curent cu activitățile sale. Și aici, povestirea începe să-mi frângă inima. E și-așa uimitor faptul că bietul Kafka s-a înhămat să scrie prima scrisoare, dar acum se angajează într-un proiect care presupune câte o epistolă în fiecare zi - din nici un alt motiv decât acela de a o consola pe fetiță, care, întâmplător, îi e complet străină, un copil peste care a dat într-o după-amiază în parc. Ce fel de om face așa ceva? A ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să regizeze în contul său o lovitură de stat legală, chiar și pe când împotriva poporului american se comiteau asemenea delicte și nepotul meu și soția lui participau la marșuri de protest, trimiteau scrisori reprezentantului lor în congres și semnau nenumărate epistole și petiții, pe mine mă preocupa un singur lucru: să o găsesc pe Rory și să o aduc înapoi la New York. Hawthorn Street 87. Sau poate Hawthorne Street, botezată după un om și nu după o plantă - poate chiar după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
a zâmbit. A ― Bine, bine! Mă voi gândi și la asta. Dar pentru că tot vorbeam de agenții francezi, dragă prietene, trebuie să-ți dau o veste bună. Oamenii mei s-au obișnuit deja cu trucurile franțuzești și au prins o epistolă de-a Vulpoiului către Bursuc. Era pitită într-un volum de Machiavelli. Nici nu se putea altfel! Aici Acvila a tras un hohot pe cinste. Vă previn, însă, că ceea ce a spus în continuare nu va fi deloc plăcut pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
el lacrima vărsată, după care aplică pecetea mică, ovală, cu armele Văcăreștilor, pe ceara roșie proaspăt picurată. Intermezzo informativ: Printr-o bizară coincidență - formulă consacrată în relatările paranormale - o altă furtună prilejuia mărturisirile primadonei și dănțuitoarei Nanone într-o lungă epistolă adresată unei bune prietene din Londra. PASAJ RETRAS Drăgălașa mea amică de suflet, te rog să-mi ierți întârzierea cu care îți răspund la scrisorile tale. Le-am citit de fiecare dată cu aceeași bucurie. Scumpa mea Catherine, voi încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Nu știu, sunt cretin. Pilade!” „Dar e rândul meu.” „Împărțim pe urmă. Epimenide cretanul zice că toți cretanii sunt mincinoși. Dac-o spune el, care e cretan și pe cretani Îi cunoaște bine, e adevărat.” „Asta-i stupid.” „Sfântul Pavel. Epistola către Titus. Acum asta: toți cei care gândesc că Epimenide e mincinos n-au decât să se Încreadă În cretani, Însă cretanii nu se Încred În cretani, de aceea nici un cretan nu crede că Epimenide e mincinos.” „Asta-i stupid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
faceți să mă simt prost... Sunt lucruri pe care le puteți citi peste tot...” „Suntem pentru tradiția orală”, zise Belbo. „E mai mistică”, spuse Diotallevi. „Dumnezeu a creat lumea vorbind, doar n-a trimis o telegramă.” „Fiat lux, stop. Urmează epistola”, zise Belbo. „Către Tessaloniceni, așa mi-nchipui”, zisei eu. „Templierii”, ceru Belbo. „Deci”, am zis. „Nu se Începe niciodată cu, deci”, obiectă Diotallevi. Am dat să mă ridic. Am așteptat să mă implore. N-o făcură. Mă așezai și-ncepui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
scenariu puțin diferit, Pliniu cel Tânăr, guvernatorul Bitiniei (în Asia Mică) în zilele împăratului Traian (circa 110 d.C.), face referire la iertarea ucigașilor, prin care „acei oameni au fost eliberați ca urmare a cererii lor adresate proconsulilor sau locotenenților lor” (Epistole 10.31). În sfârșit, în Mișna (circa 200 d.C.), o colecție revizuită și publicată a legii iudaice orale, se spune că „ei vor putea să înjunghie [mielul de Paște] pentru cineva [...] pentru care au promis eliberarea din închisoare” cu ocazia
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dedicat doar acestui subiect. După Cicero (Împotriva lui Verres 2.5.168) și Josephus (Războaiele iudaice 7.203), răstignirea era cea mai teribilă formă de moarte (vezi și comentariile tulburătoare din Juvenal, Satirele 14.77-78; Suetonius, Augustus 13.1-2; Horațiu, Epistole 1.16.48; Seneca, Dialoguri 3.2.2; 6.20.3; Isidor din Sevilia, Etimologia 5.27.34; Mekilta asupra Ex 15,18 [Shirata §10]). În definitiv, cuvintele „cruce” și „a crucifica” derivă în realitate de la cuvântul care indică tortura
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mortăciuni bovine, câini și cruci pentru a duce câte ceva din stârvuri puilor săi” (Juvenal, Satire 14,77-78); „păsările necrofage vor avea grijă în curând de «înmormântarea» lui” (Suetonius, Augustus 13,1-2); „atârnând de cruce pentru a fi hrana ciorilor” (Horațiu, Epistole 1.16.48); și textul citat deja care descrie răstignirea victimei ca „hrană de rău augur pentru păsările răpitoare și pradă macabră pentru câini” (Pseudo-Manetho, Apotelesmatica 4.200). Într-un epitaf din secolul al doilea, cel decedat declară că ucigașul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
chibzuit de folositor să se trudească împreună cu noi pentru emanciparea și a excelentului popor moldav aflat sub stăpânirea sa, împreună cu alte popoare creștine ce se găsesc în suferințele barbare, necruțând nici viața, nici fericirea sa, și ne-a supus prin epistolele sale că solicită cu tot pământul și poporul moldav să se supuie Maiestății Noastre Imperiale. Noi, văzând această creștinească râvnă din parte-i, îl primim sub grațioasa noastră apărare și consimțim la articolele ce ne-au propus în chipul următor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
avut o contribuție originală în aria stoicismului, nu a fost preocupat de logică, considerând-o între artele liberale (artes liberales) i-a acordat o importanță foarte redusă în formarea și dezvoltarea morală a omului (ep.ad Lucilium 88). Mai multe epistole (ep.20, 45, 48, 49, 82, 88, 109) condamnă cu severitate subtilitățile, discuțiile și argumentele sofistice (cavillationes)5 ale dialecticienilor considerate de filozof drept inutile, sterile, provocatoare de confuzie. Seneca, în Ep.89, crede că filozofia poate fi divizată în
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
demoni se aruncă de rând. [Foaie verde] frica nu e, așadar, neapărat cea a inevitabilei omenești dispariții, ci e, mai degrabă, indusă de conștiința neputinței dialogului cu Transcendentul, cu ecouri, iarăși, argheziene: Elegii de toamnă fără niciun răspuns / Resturi de epistole și epifanii. În acest context, al absenței dialogului, libertatea e o robie, implicând o mai mare responsabilitate de a fi, cu atât mai mult cu cât se apropie ceasul al doisprezecelea, care-l face să se simtă stup prădat nainte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
îmi treceau prin minte, nu luăm în seamă decât prea puține. Numai una era mai stăruitoare, și anume că poate ați încetat de a-mi scrie pentru că vi s-ar fi spus că nu aș fi un bun păstrător al epistolelor dumneavoastră. Eu însă știam că altcineva în afară de Filippo și de Pagolo, atât cât aceasta ar depinde de mine, nu le văzuse. Am redobândit ceva din bunăvoința dumneavoastră o dată cu scrisoarea din 23 ale lunii trecute, în care sunt prea fericit să
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
vegheați mai mult la toate, iar pentru mine să plec de aici, de la țară, și să spun: „iată-mă”. Deocamdată, voind a vă răspunde cu aceeași bunăvoință pe care mi-ați arătat-o, nu pot să vă scriu în această epistolă a mea despre altceva decât despre viața pe care o duc; iar dacă veți socoti că ea este astfel încât merită să o schimbați cu a dumneavoastră, voi fi mulțumit să o fac. Stau la țară; și, de când mi s-au
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]