7,503 matches
-
nu te poți atinge, atunci Comisia specială "l-a demolat" pe Herodot. Marele romancier Bruno Vasel a publicat o biografie romanțată a "părintelui istoriei", unde personajul apare drept bețiv notoriu, violator și "primul criminal în serie cunoscut în memoria omenirii". Epuizat în doar o lună în 200.040 exemplare, romanul a fost ecranizat de către regizorul român Werner Polacek, fiind nominalizat la nu mai puțin de opt premii Oscar. (L-a obținut doar pe cel pentru efecte speciale 21.) Apoi, ca lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
efectul fiind o creșterea a rezistenței organismului față de agentul stresant. Trecerea spre stadiul al treilea, numit și de "epuizare", nu este obligatorie, organismul putându-se recupera. Dacă totuși se ajunge în acest stadiu, rezervele hormonale și mijloacele de apărare sunt epuizate, iar rezistența față de agresiuni este foarte scăzută. Nu se mai menține homeostazia, putând surveni decesul. Modelul răspunsului la stres descris de Selye nu se aplică chiar în toate situațiile de agresiune și pentru toți indivizii. O particularitate o constituie eustresul
MOTRICITATEA – O ABORDARE FIZIOFARMACOLOGICĂ by BOGDAN-ALEXANDRU HAGIU () [Corola-publishinghouse/Science/1758_a_92281]
-
putem linguși. Nu putem fura și mîntuirea. 3.16. Noul normal Ben Bernanke, președintele Rezervei Federale americane (Banca Centrală), a anunțat că nu va mai candida pentru un nou mandat în 2014. Probabil că anii grei ai crizei l-au epuizat. Politicile sale monetare sunt însă foarte controversate. Foarte mulți analiști susțin că, prin mixul atipic promovat, Bernanke este omul care a ferit lumea de o depresiune devastatoare, iar în America a reușit să depășească criza. Alții spun că nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
E sensul, cadrul sau temelia transpersonală pe care se sprijină existența, față cu pustietatea nonexistenței, a iluziilor ego-ului. Cînd cel care rătăcește pierdut în deșert se află pe punctul de a pieri, apare mana, hrana divină. Cînd ego-ul și-a epuizat resursele și este conștient de neputința sa fundamentală se însuflețește psihicul arhetipal. Cum spunea W. James, " Limita umană este momentul potrivit al lui Dumnezeu". e) În loc de concluzii: Sensul și simbolurile sale Unul dintre simptomele alienării din vremea noastră este sentimentul
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
De asemenea, portofoliul de energii neregene-rabile va înclude și vîntul și soarele. Se vor extinde și mașinile electrice, mașinile hibride, cele cu hidrogen, bicicleta, dar petrolul nu va putea fi înlocuit ca principală resursă. Resursele de pe-trol cunoscute se vor epuiza peste 40 de ani, rezervele de gaze naturale cunoscute peste 60 de ani, cărbunele peste 200 de ani. Un rol important în viitorul apropiat îl va avea educarea consumatorilor, pentru a face economii, mai ales că în 2030 Europa va
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și care încearcă să umanizeze schema marxistă, să o adapteze la cerințele miezului secolului al XX-lea sau chiar, cum e cazul lui Erich Fromm, să introducă și teoria psihanalitică a lui Freud în tiparul marxist. Școala critică și-a epuizat resursele acum vreo treizeci de ani. O nouă "Nouă stîngă" există, există globalizarea care naște nu-meroase reacții critice (vezi George Stieglitz spre pildă), există mișcări stîngiste, anarhiste, care au reușit să pătrundă inclusiv în mediile academice, iar atunci întrebarea este
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mai noi tehnologii și cercetări, dar concomitent se regăsesc în India unele dintre cele mai conservative și intolerante idei religioase" (p. 12). Apoi, violențele sectare mocnesc, ca și lupta dintre facțiunile politice, iar conflictul cu Pakistanul pentru Kashmir nu este epuizat. Totuși, India reușește să rămînă intactă și democratică, populația sa uriașă fiind tot mai mult preocupată de dezvoltarea economică, preocupare ce pare să înlocuiască vechile conflicte etnice și religioase. Economia țării crește atît de repede, încît apare pericolul unei supraîncălziri
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
despre M. Eminescu, ținută în 1943. Iată ce susținea Arghezi: "Cu femeia, Eminescu a fost numai bărbat"; "dragostea lui Eminescu e mai cu seamă sensuală, o dragoste pribeagă, de pasiune. Ea e momentană și totală în momentul ei, și se epuizează în întregime pe o singură împrejurare reluată continuu, continuu trăită și continuu epuizată în întregime"; ,,Dragostea lui Eminescu nu e amestecată dintru început cu visul. Visul lui începe cînd dragostea s-a isprăvit. Dragostea poetului n-a durat niciodată (sic
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a fost numai bărbat"; "dragostea lui Eminescu e mai cu seamă sensuală, o dragoste pribeagă, de pasiune. Ea e momentană și totală în momentul ei, și se epuizează în întregime pe o singură împrejurare reluată continuu, continuu trăită și continuu epuizată în întregime"; ,,Dragostea lui Eminescu nu e amestecată dintru început cu visul. Visul lui începe cînd dragostea s-a isprăvit. Dragostea poetului n-a durat niciodată (sic!) Rămîne instantanee, dragoste de senzații iuți. Ceea ce-i rămîne din dragostea trecută devine
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și deci a creșterii ponderii demografice, importanța lor economică va spori inevitabil în deceniile următoare. Faza III este contemporană fenomenului Power Age, era dominată de seniorii metamorfozați în hiperconsumatori emoționali de produse și servicii. A trecut vremea când pensionarii erau epuizați și mai aveau puțini ani de trăit, când bunicii se mulțumeau să se ocupe doar de nepoți. Crescuți în societatea de consum, seniorii călătoresc, pleacă la celălalt capăt al lumii, vizitează orașe și muzee, frecventează cursuri de informatică, fac sport
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
aici și acum. În opoziție cu vechile norme ale productivismului burghez, epoca se caracterizează prin promovarea clipei trăite, printr-o cultură centrată pe ludismul cărnii, pe efervescențele festive, pe căutarea senzațiilor și a extazelor de tot felul. Laboriosul Prometeu este epuizat: timpurile care vin îl propulsează pe Dionysos, mânat de dorul său de paroxism, de beție și de deliruri. La antipodul acestui model, o altă școală de gândire descoperă în cultura contemporană prelungirea și accentuarea vechilor valori puritane ostile desfătării simțurilor
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
greutate. „Despotism” publicitar ilustrat și de fashion victims, de comportamentele adolescenților și chiar ale copiilor față de mărcile de îmbrăcăminte sau de sport: tinerii nu mai vor produse, ci mărci al căror succes se datorează forței impactului publicitar. Tradițiile și-au epuizat influența: în locul lor avem publicitatea și puterea ei de a promova norme consumative, de a influența un număr crescând de comportamente individuale și colective. În stadiul III, publicitatea se infiltrează în toate interstițiile vieții, invadează toate continentele, pune stăpânire pe
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
creativă face apel la un public mai activ, mai complice, educat în cultura mediatică. O întreagă zonă a publicității se joacă cu ea însăși așa cum se joacă cu produsul și cu consumatorul-actor. Stadiul „primitiv” sau behaviorist al publicității s-a epuizat: asistăm la desfășurarea momentului său ironic, reflexiv, emoțional. Adversarii publicității se dezlănțuie pe motiv că, în ultimele ei tendințe, ea se străduiește să difuzeze valori și mesaje pline de sens, asemenea unui sistem totalitar. Atacul e puternic, argumentația fragilă. Unde
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
a aprecierilor de clasă care înclină să facă din necesitate virtute, să te facă până la urmă să iubești ceea ce ai, să întreții un raport realist cu posibilul 26. Acest model explicativ își are partea sa de adevăr. Dar el nu epuizează chestiunea în cauză într-o epocă marcată de dispariția obișnuințelor de clasă, de diminuarea supunerii în fața necesității, de difuziunea socială a aspirațiilor la divertisment, la bunăstare, la lux. De aceea, întrebarea trebuie reformulată: pentru ce, într-o civilizație a provocării
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
se sustrage durerilor individuației, a face să explodeze principium individuationis: aceasta este aspirația profundă a omului dionisiac de ieri și de azi. Această interpretare nu-i lipsită de profunzime. Ea arată de ce anume logica utilitară sau instrumentală n-ar putea epuiza relația noastră cu universul tehnologic, care-și are rădăcinile într-un demers existențial și „erotic” destinat să surmonteze condiția tragică a omului. În același timp, contrar unui anumit sociologism ce reduce cursa spre consum la niște confruntări și rivalități onorifice
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
-urilor de Internet se constituie comunități emoționale de un gen nou. Rappers, looks surf sau skate, comunități virtuale, manifestări sportive și asociații, lista tuturor triburilor care se fac și de desfac în funcție de mode și de momente e cu neputință de epuizat. Dar cum să interpretăm fenomenul? Dacă în anumite grupuri de tineri atașamentul față de clan este indiscutabil rigid și conformist, nu la fel se întâmplă cu grupurile mai în vârstă, pentru care divertismentele și modurile de consum sunt tot mai personalizate
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
responsabilitatea subiectului. În locul indigestiilor hiperbolice care celebrau triumful abundenței materiale, prescrise de riturile colective, vedem cum iau amploare o întreagă muncă de subiectivare în raport cu ceea ce se mănâncă și se bea, o preocupare dietetică fondată pe cunoștințe științifice. Cultura dionisiacă este epuizată în însuși principiul ei: mâncatul și băutul au intrat în era reflexivității și a responsabilității individuale 19. Este totuși și momentul în care fac ravagii bulimiile și alte anarhii alimentare. Pe de o parte, silueta, sănătatea și echilibrul alimentar sunt
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
festivă a cedat locul rațiunii distractive. Carnavalul era momentul veseliei „de sărbătoare”, a râsului general, nestăvilit 38, manifestat prin bufonerii și insulte gratuite, batjocuri și glume, parodii și travestiri ale vieții obișnuite. Acest râs popular și colectiv s-a cam epuizat; a expirat ca tendință dominantă râsul agresiv, grosolan, scatologic. În mod iremediabil, râsul se „civilizează” în cursul acestui marș forțat al individualizării reflexive a moravurilor. Râsul cât te ține gura, râsul puternic, nestăpânit, care se exprimă cu tot corpul, a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
îmbogățește cu o nouă legitimitate socială, idealurile de competiție, inițiativă și depășire de sine se impun în asemenea măsură ca norme generale de comportament, încât au reușit să penetreze și să remodeleze chiar și moravurile și visurile. Vechile utopii sunt epuizate, ceea ce pasionează epoca este un stil de viață dominat de câștig, de reușită, de competiție, de eul performant. A fi cel mai bun, a excela, a te supradepăși: iată societatea democratică „convertită” la cultul performanței, „vector al unei înfloriri personale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de a crea suspans între doi cvasiegali care se înfruntă, iar pe de altă parte, puterea sa de a crea sau de a intensifica sentimente de apartenență la un anume grup16. Această analiză elucidează cu siguranță fenomenul, însă nu-i epuizează misterul. În joc intră și alte dimensiuni. Dacă publicul se dezlănțuie în felul știut, acest lucru se explică și prin aceea că el se află în prezența unor manifestări excepționale de „voință de victorie” care se concretizează prin facultăți și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
din faza III se definește, și pe acest plan, într-un mod emoțional. Homo psychologicus a devenit marele multiplicator al lui homo consumericus. Motoarele hiperconsumului sunt multiple, iar funcțiile sale „terapeutice” sau derivative n-ar fi în stare să-i epuizeze sensurile. Dar nu-s mai puțin importante. Surogat al vieții înspre care aspirăm, hiperconsumul de dezvoltă pe măsura propagării „conștiinței nefericirii” în timp ce cursul lumii pare să scape controlului oamenilor. Când legăturile sociale slăbesc, când capacitățile de a influența tendințele fundamentale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
numărului de căsătorii ale unei singure persoane. Dar nici idealul vieții în doi, nici dorința de a trăi o „mare iubire”, nici visul secret cu Făt-Frumos n-au dispărut pentru atâta lucru 50. Dimpotrivă, toate acestea există încă. S-a epuizat „modelul fuzional” de iubire, nu și idealul de iubire propriu-zis51. Aproape două femei din trei consideră că nu poți avea raporturi sexuale cu cineva fără să-l iubești 52, trei francezi din patru se declară foarte îndrăgostiți de partenerul cu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
exercitată de idealul împlinirii personale asupra modurilor de a percepe și de a ne aprecia viața. Sublinierea nu prea poate fi contestată: ridicând fericirea la rangul de normă omniprezentă, epoca noastră face și mai dificilă proba eșecului fericirii. Dar interpretarea epuizează oare și fondul problemei? De acest lucru nu sunt chiar atât de sigur. Suntem îndreptățiți să asimilăm valul uriaș al idealului de împlinire cu o patologie modernă, cu „pervertirea celei mai frumoase idei din câte există”9? Suntem, într-adevăr
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
trec de la roșu la verde: vicii private, dezastre ecologice; fericirea prezentă - infernul generațiilor viitoare; paradisul promis al abundenței - puterea apocalipsei. Tabloul schițat e unul alarmant. În ritmul actual de creștere, peste un secol toate resursele de combustibili fosili vor fi epuizate. Degradarea mediului este atât de mare, încât „capacitatea ecosistemelor de a răspunde nevoilor generațiilor viitoare nu mai poate fi considerată ca asigurată”11. Pentru a face față unor asemenea provocări, unii apelează la relansarea energiei nucleare, care are meritul de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
-și „diversifice” gama de produse (Dembelexe "Dembele, Demba Moussa", 1999). Un alt impact devastator pe care l-a avut Convenția de la Loméxe "Convenția de la Lomé" este rezultatul acordului cu Uniunea Europeană (UE) în privința pescuitului. Acest acord permite unor pescadoare imense să epuizeze resursele oceanice ale țărilor africane din zonele de coastă, dezechilibrând complet biodiversitatea marină. Mai multe specii de pești au ajuns pe cale de dispariție din cauza cantității, vitezei și tehnicilor de pescuit ale vaselor europene, în țări în care peștele este unica
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]