2,833 matches
-
VĂDUVA-POENARU, Ion (15.XI.1934, Poienarii de Muscel, j. Argeș), poet, prozator și eseist. Este fiul Mariei (n. Butură) și al lui Bucur Văduva, maistru miner. Urmează școala primară în comuna natală (1940-1944), Liceul „Dinicu Golescu” din Câmpulung (cu intermitențe), în 1949 trecând la Școala Medie de Marină Comercială din Constanța. După doi ani
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290404_a_291733]
-
, Adrian (5.IX.1921, Iași - 16.III.2005, Cluj-Napoca), istoric literar, teoretician literar, comparatist, eseist și publicist. Este fiul Ecaterinei (n. Zadig) și al lui Nicolae Marino, inginer. Urmează la Iași Liceul Militar (1933-1937), Liceul Internat (1938), apoi Seminarul Pedagogic (1939-1941) și Facultatea de Litere (1941-1943). Se transferă la București (1943-1945), unde după absolvire va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
ridicarea abstracției la rangul de faptă, în ambele sfere. În acest fel, cultura poate deveni un ghid și un instrument al politicului, iar a ști, o ipostază a lui a face. Nexul formator care dă coerență opțiunilor hermeneutului, comparatistului, teoreticianului, eseistului politic, într-un cuvânt ale intelectualului M. e încrederea în demnitatea pragmatică a teoriei și în fuziunea fertilă dintre idealism și militantism. A fost singurul intelectual român de formație literară autor al unui proiect cultural provocator, de amplă deschidere ideologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
STANCA, Radu (5.III.1920, Sebeș - 26.XII.1962, Cluj), poet, dramaturg și eseist. Este fiul Mariei (n. Munteanu) și al lui Sebastian Stanca, preot, consilier eparhial și colaborator al „Luceafărului” de la Pesta. Scriitorul Horia Stanca îi este frate, iar actorul și poetul Dominic Stanca văr. Face cursurile primare și Liceul „Gh. Barițiu” la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
S. a fost „liderul Cercului Literar de la Sibiu”. Afirmația poate fi acceptată, dar numai în direcție poetică, eseul intitulat Resurecția baladei („Revista Cercului Literar”, 5/1945) fiind într-adevăr fundamental pentru definirea atmosferei poetice din anturajul „cerchiștilor”. Balada, în optica eseistului, se opune „poeziei pure”, nu cu violență, ci bazându-se pe elemente de valoare tradițională, fiind „concepută de astă dată ca un «mijloc» poetic și considerată în sensul absolut contemporan al poeziei”. Neîndoielnic, mai toți poeții de la Cercul Literar au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
1968, 35; Nicolae Manolescu, „Teatru”, CNT, 1968, 39; Felea, Reflexii, 51-56; Manolescu, Metamorfozele, 125-128; Ion Oarcăsu, Prezențe poetice, București, 1968, 73-79; Valentin Tașcu, Personajul dublu. Note despre teatrul lui Radu Stanca, TR, 1969, 18; Mincu, Critice, I, 181-183; V. Fanache, Eseistul Radu Stanca, TR, 1970, 3; Balotă, Labirint, 297-303; Doinaș, Diogene, 79-85; Negoițescu, Însemnări, 187-195; Mircea Tomuș, Eseistica lui Radu Stanca, TR, 1970, 23; Teodor Tihan, Modalitatea tragică a teatrului, ST, 1970, 8; H. Zalis, Spectacol baladesc și autobiografie, ST, 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
, Dan (30.IX.1955, București), prozator, eseist și jurnalist. Este fiul Virginiei Stanca (n. Giugaru), medic stomatolog, și al lui Gheorghe Stanca, ofițer. Urmează la București cursurile Școlii Generale nr. 152 (1962-1970), Liceul nr. 33 (1970-1974) și Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
Adevărul literar și artistic”, „Apostrof”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Litere, arte & idei”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Tomis”, „Vatra”, „Viața românească” ș.a. Prima carte, romanul Vântul sau țipătul altuia, îi apare în 1992. I se acordă Premiul Uniunii Scriitorilor în 1997. Pentru eseistul din Simbol sau vedenie (1995) literatura înseamnă „propunerea unei religii”, „șoc transformator sau demolator”. Între literatura „prilej de virtuozitate” și cea scrisă „prost”, dar animată de „o credință mistuitoare în fantasmele închipuite”, S. o preferă pe cea de-a doua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
narațiunii, de comentariul disertativ și colocvial-teoretic - pe o latură a lor romanele pot fi definite și ca romane-eseu -, fiind astfel învestite cu un prim nivel de transcendență. Aici își spun cuvântul cultura și experiența jurnalistului comentator politic și cea a eseistului pe teme civice și culturale. Realul brut și brutal, ignar și agresiv - agresiune a materiei infernale - este împins și filtrat în planul logosului. Privite din acest unghi, cărțile lui S. apar ca tot atâtea dezbateri de idei, iar personajele ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]
-
licență despre poezia lui Robert Frost. În 1968 și în 1971 urmează cursuri postuniversitare la Oxford și Birmingham. Își dă doctoratul în 1979, cu o teză despre romanul simbolic al lui Herman Melville și Thomas Wolfe. Debutase ca traducător și eseist în timpul studiilor universitare, în revistele clujene „Steaua” și „Tribuna”. Între 1968 și 1983 este asistent, lector, conferențiar la Catedra de engleză a Universității din Timișoara. În 1983, beneficiind de o bursă Fulbright, s-a stabilit în SUA și a predat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
, Pan[telimon] M. (16.VIII.1903, Braneț, j. Olt - 27.I. 2000, Slatina), poet și eseist. Este fiul Mariei (n. Pietreanu) și al lui Marin Gr. Vizirescu, țărani, și frate cu prozatorul Sm. M. Vizirescu. Face școala primară în comuna natală și la Slatina. În 1915 începe Liceul Militar „D.A. Sturdza” din Craiova, iar ca refugiat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
SORESCU, Radu (20.VIII.1964, Craiova), poet, dramaturg și eseist. Este fiul Constantinei Sorescu (n. Avram) și al scriitorului George Sorescu, profesori universitari. Învață la Liceul de Filologie - Istorie din Craiova, perioadă în care scrie versuri, poeme dramatice și debutează cu poezii în revista liceului. Urmează cursurile Facultății de Filologie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289797_a_291126]
-
suple în dezbaterea de idei, dar intransigente în concluzii. Gândire liberă, onestă, bine intenționată, exprimată până la capăt și fără complexe. Capitolul final, Pentru o nouă cultură română, este sinteza acestui proiect. Constatăm cu satisfacție că o întreagă nouă generație de eseiști, comentatori și politologi tineri, de o evidentă valoare, gândește, scrie și acționează, cu mare convingere, în același sens. Nu ezităm să amintim numele lui Andrei Pleșu, H.-R. Patapievici, Alina Mungiu și Gabriel Andreescu, Andrei Cornea și Sorin Antohi, Stelian
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
necesare, se discută întreg aparatul critic, se aduc argumente și precizări suplimentare. Fiecare capitol are, deci, dublura sa bibliografică. Ea poate fi citită paralel și chiar separat. Autorul vrea să convingă și să dovedească. Nu să seducă. Nu este un eseist (din fericire). Adevăratul eseu este de fapt un punct final și nu unul de plecare. Iar în acest aparat critic de tip nou se produce osmoza reală și în același timp asimilarea critică și tehnică între conceptul străin și materialul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
, Dumitru (19.X.1957, Sângătin, j. Sibiu), poet și eseist. Este fiul Mariei și al lui Dumitru Chioar, țărani. A absolvit Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca în anul 1980, devenind doctor în filologie în 1999. Debutează în 1976, în revista „Transilvania”, cu un grupaj de poeme. Prima carte, Seară adolescentină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
AMĂRIUȚEI, Constantin (20.X.1912, Focșani), eseist, poet și prozator. După ce și-a luat licența la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1943), A., fiul Elenei și al lui Vasile Amăriuței, a fost, pentru scurt timp, asistent al profesorului Mircea Florian la Catedra de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
până la poezia lui Marin Sorescu, acreditat drept singurul poet metafizic afirmat în literatura din țară, în ultimele generații scriitoricești, A. se dovedește nu o dată preocupat de surprinderea unei condiții existențiale românești, oglindită în opera literară. Ca gânditor și critic, ca eseist, romancier și poet, A. caută, cu febrilitate s-ar spune, să scoată în evidență modul specific de existență românesc, înscriindu-se pe linia teoretică trasată de la Lucian Blaga și C. Rădulescu-Motru până la Mircea Vulcănescu și Constantin Noica. SCRIERI: Le Paresseux
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285314_a_286643]
-
ACTERIAN, Haig (5.III.1904, Constanța - 8.VIII.1943, Krimskaia-Crimeea), poet și eseist. Părinții lui erau Haiganuș (n. Benlian) și Aram Acterian. Urmează școala primară și apoi, din toamna lui 1915, Liceul „Mircea cel Bătrân” în orașul natal. În 1917 este înscris la Liceul „Spiru Haret” din București, iar în 1923 devine student
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
limbajul abscons. Dacă arta este „deformarea lumii fizice prin duh”, a plăsmui înseamnă a prilejui „o logodnă între natural și supranatural”. Studiul său Shakespeare (1938) este prima monografie consacrată, la noi, dramaturgului englez. Traducerea fragmentelor incluse în argumentație îi aparține eseistului (care a tălmăcit, în întregime, Furtuna, rămasă în manuscris). Polemic până la trufie cu „critica shakespeareană”, pretențios și alambicat câteodată, acut însă în multe dintre observațiile lui, A., acest excesiv cu gustul insolitului, își probează și în Shakespeare posibilitățile de reflecție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
PETRESCU, Dan (26.II.1949, București), eseist, traducător și prozator. Este fiul Georgetei Petrescu (n. Teodorescu), funcționară, și al lui Mircea Petrescu, avocat. Urmează Liceul „Roman Vodă” din Roman și Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, absolvită în 1981. La sfârșitul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
Viața românească”, „Vatra”, „Astra”, „Orizont”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Neue Literatur”, „Dialogue” (Montpellier), „Libération”, „La Nouvelle alternative”, „Agora”, „Timpul”, „Național” ș.a. Eseistica lui P. este produsul unui spirit care a optat în deplină cunoștință de cauză pentru marginalitate. În primul rând, eseistul respinge principial orice sistem (cultural sau politic) care emite pretenții de centralitate; din această perspectivă, a fost corect caracterizat ca fiind „un antifundamentalist și antiautoritarist înrăit, un spirit underground, un anarhist critic și ludic” (Paul Cernat). De aici derivă aspectul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
face referiri la șase scriitori ale căror creații sunt puse sub lupa criticii, iar Călinescu alocă spațiu doar pentru patru nume în cadrul istoriei literaturii românești. De o apreciere pozitivă se bucură scriitorul dorohoian Petru Manoliu, considerat de Lovinescu "unul din eseiștii cei mai dotați ai noii generații literare", pentru care "elementul nativ", reprezentat de cadrul târgului botoșănean își pune amprenta în mod fericit 14. Și scriitorul Ludovic Dauș este apreciat pentru romanele scrise în anii '30, cu referire la fresca botoșăneană
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
În spațiul exergă este inscripția GR.T.POPA, iar în dreapta jos, inițialele gravorului M.F. (cu litere mai mici). Reversul (fig. 129rv) cuprinde două registre: cel din dreapta are inscripția pe zece rânduri SOCIETATEA / MEDICILOR / SCRIITORI / ȘI PUBLICIȘTI / DIN ROMANIA / SIMPOZIONUL / GR.T.POPA / ESEIST, PROZATOR / ȘI PUBLICIST / 13 DECEMBRIE 1997, iar cel din stânga o interesantă și sugestivă compoziție alcătuită din jumătate de cupă cu șarpe încolăcit, având jumătatea cealaltă sub forma unui condei stilizat în poziție verticală. Impresionează în mod deosebit compoziția din registrul
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
stilizat în poziție verticală. Impresionează în mod deosebit compoziția din registrul stâng, care sugerează personalitatea medicului, dublată de cea a scriitorului. Trebuie să remarcăm că inscripția reversului ignoră veleitățile poetice ale lui Gr. T. Popa, etalându-le pe cele de eseist, prozator și publicist. Acesta este și motivul mottoului și preambulului nostru, susținut de istoricul și criticul literar de prestanță incontestabilă care a fost George Călinescu. Nu putem încheia fără să pomenim măcar în treacăt despre medalia realizată în 1999, la
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
, Sterie (22.VIII.1897, Aminciu-Mețova, Grecia - 11.VI.1981, București), eseist. Este fiul militantului aromân Vasile Diamandi-Aminceanul. A urmat școala primară în satul natal, apoi Liceul român din Salonic; continuă studiile liceale la Ianina, Bitolia și București. Tot la București este student al Facultății de Litere și Filosofie (1919-1922), iar după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286759_a_288088]