16,546 matches
-
despre absolutism ca realitate a puterii ("veritŕ effettuale"). După reabilitarea simplu motivată de Fr. Bacon, cei care îl așezau pe banca acuzării au fost din ce în ce în ce mai puțini. Au fost încă și mai puțini după publicarea eseului Machiavel, scris de Macaulay (1827, în plină epocă victoriană) și mai ales după analiza lucidă făcută de Ernst Cassirer în Mitul statului (1945). Într-una din cele mai durabile sinteze asupra locului său în Renașterea florentină de la sfîrșitul Quattrocento-ului
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Traducerea noastră s-a făcut după ediția Examen du "Prince" de Machiavel, Ed. Henri-Albert Gosse (Geneve), 1759. Ediția era prefațată de Amelot de la Houssaye, autor al versiunii franceze a Principelui. Ediția publică, în formă juxtapusă, pe capitole, Principele și Anti-Machiavel, eseul lui Frederic al II-lea. În 1740, Voltaire motiva apariția textului pe care i-l încredințase princiarul său prieten, "prea tînăr" în anii cînd concepuse eseul. Intenția declarată era aceea de a face publice lecțiile pe care Frederic și le-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
versiunii franceze a Principelui. Ediția publică, în formă juxtapusă, pe capitole, Principele și Anti-Machiavel, eseul lui Frederic al II-lea. În 1740, Voltaire motiva apariția textului pe care i-l încredințase princiarul său prieten, "prea tînăr" în anii cînd concepuse eseul. Intenția declarată era aceea de a face publice lecțiile pe care Frederic și le-a dat lui însuși, dar care, fiind pline de virtuți, merită să fie cunoscute de toți regii, dacă ele "ar putea fi sursa fericirii oamenilor". De
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
presupus că în subtextul, cel puțin al ultimei considerații, se poate citi maliția de marcă specific voltaireană. Ceea ce plusează în favoarea tînărului autor cu mentalitate germanică e răscumpărat prin ironie, cum se întîmplă într-o frază în care Voltaire afirmă că eseul lui Frederic e mult mai bine scris decît cel al lui Machiavelli și "e o fericire pentru speța umană că, în fine, virtutea a fost mai bine ornată decît viciul". Întrucît în carte spune Voltaire se conțin mai curînd "reflecții
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aspectul textului dacă încerca să elimine sau să corecteze prea numeroasele fallacia extra dictionem, pe care și noi le-am descoperit. Nu o dată, Frederic respinge idei ce nu fuseseră discutate de Machiavelli, după cum accentuează greșit termenii unor raționamente. Voltaire prezenta eseul ca un "antidot" la "otrava lui Machiavel". Nici nu putea fi altfel cotată corectitudinea aproape mecanică și convențional-morală a lui Frederic. întrucît acesta din urmă a construit "combaterea", păstrînd sistematic numerotarea capitolelor din Principele, sugerăm că o lectură prin confruntare
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
mai rar, Îndeosebi În interviuri, răspunzînd la Întrebări precis țintite sau În pledoarii despre accesul orbilor la cultură și mai cu seamă la educație, documente de multe ori destinate sfredelitor timpanelor bine capitonate ale autorităților. Am mai curtat tema În eseuri asupra unor creatori ai codificării și descifrării sistemelor de semne, asupra unor inventatori ai criptării și deznodării intimităților materiei. E prea puțin Însă, față de rolul pe care l-au jucat În devenirea mea toate aceste moduri de codificare prin semne
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de la Dan Brown la evanghelii Și retur" Figura Mariei Magdalena a revenit în actualitate datorită celebrului roman al lui Dan Brown, Da Vinci Code. Ce se mai poate spune interesant și nou despre acest personaj după atâtea și atâtea articole, eseuri, intervenții din partea profesioniștilor sau amatorilor de tous bords? „Interesant” și „nou”, probabil nimic. Cuviincios, „cu cărțile pe față”, aproape totul 1. Ca să se înțeleagă foarte exact rostul și miza acestui text, sunt obligat să problematizez „figura Mariei Magdalena” într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
voi opri asupra Evangheliei lui Iuda. Voi propune o lectură fidelă a textului, care contrazice esențial și, sper, argumentat vulgata răspândită de National Geographic. Într-o ultimă secțiune, foarte pe scurt, voi prezenta câteva reconfigurări moderne ale personajului nostru în eseul filozofic și în literatură. Iuda în Noul Testament În Noul Testament există o evoluție a figurii lui Iuda Iscariotul, de la Marcu și Matei la Ioan, în sensul umbririi sale treptate, până la înnegrire. Această evoluție se poate constata și statistic. Unii cercetători scrupuloși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
un fel de erou-patriot neînțeles de ceilalți apostoli și nici de tradiția creștină ulterioară. Pe filieră germană, această reconfigurare a „trădătorului” a ajuns și în Anglia, unde, în 1857, Thomas de Quincey, autorul celebrelor Confesiuni ale unui opioman, publică un eseu strălucit, Judas Iscariot. Pentru De Quincey, Iuda nu poate fi în nici un caz socotit un trădător, dat fiind că el moare prin sinucidere, doborât de remușcări. Dar nu aici rezidă partea de inedit a interpretării sale. Iuda ar fi păcătuit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
care, trebuie să reamintim, este de aceeași specie cu cel sub care fu sedusă odinioară Eva, după tradiție, se desfășoară un dialog à batons rompus între Diavol și ucenicul lui Isus. Diavolul încearcă mai întâi strategia ocolitoare, inspirată parcă din eseul lui De Quincey. Isus, susține el, este adevăratul Dumnezeu al lui Israel, dar trebuie provocat la o atitudine directă. Acest lucru nu poate fi obținut decât prin împingerea Lui în mijlocul arenei, adică prin predarea Lui în mâinile lui Caiafa. Atunci
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
coborât de pe cruce și li-l arată apostolilor atunci când aceștia încep să împrăștie vestea că Isus a înviat. Iuda apare așadar ca un adevărat erou evreu, care demontează întreg edificiul dogmatic creștin. În fine, amintesc, foarte pe scurt, de celebrul eseu al lui Thomas De Quincey, Judas Iscariot, publicat în 1852. De Quincey propune o interpretare în cheie hamletiană a personajului evanghelic. După el, Iuda e un bun patriot evreu, care vede în Isus o figură mesianică. Rolul Mesiei este în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Z roman EDITURA JUNIMEA IAȘI, 2009 De același autor: Iadul de paradă, poeme, Editura " Deșteptarea", Bacău, 1996. Prizonierul prizonierului, poeme, Editura "Cartea Românească", București, 1998. Teatrul Bacovia, 50. Subtitlu: Frumoșii nebuni ai marilor iluzii, Editura "Plumb" Bacău, 1998. Agonia umanului, eseuri, Editura "Plumb", Bacău, 2000. Amanții absurdului, poeme, Editura "Junimea", Iași, 2002. Oaspetele, roman, volumul I, Editura "Cartea Românească", București, 2004. Oaspetele, roman, volumul al IIlea, Editura "Universitas XXI", Iași , 2007. Mariei, lui Adrian și Tiberiu Moto: "Ucenicii sau apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de Litere a Universității din Craiova. A obținut două doctorate: în literatură română (Universitatea din Craiova, 2003) și în literatură engleză (Tohoku University, 2007). A publicat volumele Lumile lui Argus. O morfotipologie a poeziei vizionare (2005), Ipostaze ale actului critic. Eseuri și cronici literare (2005), Revealer of the Fourfold Secret: William Blake's Theory and Practice of Vision (2008), precum și numeroase articole în reviste de specialitate din țară și din străinătate (Germania, Japonia, Spania). Roxana Ghiță, Cătălin Ghiță, (c) 2008, Editura
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
contemplarea naturii interioare și armonizarea acesteia din urmă cu esența universală: integrarea perfectă a antropicului în cosmos. Epura insolitei simbioze chanoyu-zen este surprinsă în întreaga ei splendoare de unul dintre cei mai cunoscuți filosofi japonezi moderni, D. T. Suzuki, în eseul intitulat "Pictura, meșteșugul săbiilor, ceremonia ceaiului": "Acum, ascultăm sunetul apei care fierbe în ceainic [...]. Sunetul nu aparține, propriu-zis, apei, ci vine de la ceainicul greu de fier, fiind asimilat, de cunoscător, adierii care străbate crângul de pini. Astfel, liniștea încăperii sporește
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Umanitatea nedegenerată În general, există suficiente dovezi ca să presupunem că, în multe privințe, zeii ar avea de învățat de la noi. Noi, oamenii, suntem mai umani. Friedrich Nietzsche Rândurile care încheie această primă secțiune a cărții nu sunt, de fapt, un eseu per se, ci o pledoarie (mă tem, ușor patetică) pentru regăsirea unei demnități umane pe cale de dispariție în spațiul, mai mult rromanizat decât romanizat, de la nord de Dunăre. Prin urmare, cititorul va trebui să mă ierte că intru în subiect
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
panică indescriptibilă partenerului masculin, care, treptat, a transformat-o într-o "fetiță" (arhetipul erotic al japonezei contemporane), pentru ca s-o poată domina abia în momentul în care silueta ei fragilă nu mai poate opune rezistență fizică (tema este lărgită în eseurile noastre despre erotismul nipon). Pe de altă parte, copilul înspăimântă prin seriozitatea și gravitatea cu care se joacă, tulburând prin această atitudine simultan blândă și crudă armonia universului înconjurător, astfel că ludicul este permanent potențat de tenebros. În ceea ce mă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Nu voi deveni mai înalt. Când am norocul să zăresc un occidental mai scund decât mine, mă simt bucuros, dar, în general, chiar și femeile sunt mai înalte decât mine. Aceasta nu încetează să mă uimească" (Varietăți de primăvară și eseuri londoneze). Cum ar putea imaginația liliputană să ia în stăpânire peisajul corporal urieșesc altfel decât țesând o întreagă mitologie a uimitorului corp străin amenințător, bântuit de peșteri și de munți, de prăpăstii și de bolți? Printre tinerele japoneze, circulă și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pleoapele noastre fac un pliu, deasupra ochiului, pliu care lipsește din pleoapa asiatică, întinsă perfect de sub sprânceană până la gene, și condamnată, astfel, la neîmplinire. Uimirea în fața rafturilor cosmetice gemând de produse de whitening, de înălbire a pielii. În celebrul său eseu Elogiu umbrei, Junichiro Tanizaki, încercând să explice diferite aspecte ale culturii japoneze printr-o subtilă determinare impusă de un imaginar al umbrei, al întunericului, face elogiul pielii galbene care, în semiobscuritatea ireală a teatrului no, dobândește la tinerii histrioni luciri
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ambițiilor mele poetice sau eseistice mă poate feri de fărădelegi de neiertat. Nu vreau decât să expun, cu umilință, povestea unei nesfârșite uimiri. Uimirea aceasta nu numai că nu s-a veștejit deja, dar m-a condus, prin filele unui eseu pe care cine știe în ce mod l-aș fi gustat altfel, pe căi tot mai întortocheate, la capătul cărora a fost anihilat, pentru mine, firescul unui act simplu, de care se bucură restul omenirii: așezatul pe veceu. Și aici
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dat natural neîntinat de groaza biblică a strămoșilor noștri eterni, sub specia frunzei de smochin acoperitoare, zadarnic, vai, de goliciune. Niște pagini descoperite întâmplător mi-au hrănit, și poate că ar fi fost de evitat, mania speculativă. În controversatul său eseu Elogiu umbrei, pe care l-am pomenit deja, Tanizaki se lansează într-o analiză subtilă a psihologiei toaletei de tip tradițional. Mi s-a părut că descopăr aici argumente în sprijinul propriilor avânturi discursive. Farmecul veceului tradițional, situat la depărtare
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
reușește să mă convingă în cele din urmă. Justificarea lui Dumnezeu în fața durerii? De argumentarea lui Pierre Bayle s-a ocupat și filozoful, teologul, istoricul și matematicianul Gottfried Wilhelm Leibniz. El a dat lumii expresia "teodiceea", "justificarea lui Dumnezeu". Opera Eseuri de teodicee asupra bunătății lui Dumnezeu, a libertății omului și originii răului, publicată în 1710, devenea curând o operă clasică. Leibniz era suficient de realist pentru a nu micșora numeroasele forme de suferință și de rău prezente în lume. Lumea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Lungeanu Cele trei trepte ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Datoria împlinită, Mihai Pricop Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Evadări în lumea liberă, Adrian Marino Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sînul mamei rătăcite, Dumitru Țepeneag Sărbătoarea nebunilor, Istvan Ráth-Végh Simptome, Virgil Nemoianu Societatea românească în tranziție. Contribuții la o sociologie a capitalismului actual, Ion I. Ionescu Trei rîuri și-un ocean de poezie, Valeriu Stancu Treptele nedesăvîrșirii, Pavel Chihaia Zece eseuri, Mihai Pricop În pregătire: O țară minunată, Ion Țon 1 Psiholog german naturalizat în Statele Unite, reprezentant de vârf al psihologiei dezvoltării în perioada adolescenței (Identity and the Life Cycle, 1959). 2 Carl Gustav Jung, "Über die Beziehung der Psychotherapie zur
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în singurătatea rezultată după dezmembrarea cuplurilor prin divorț/separare sau deces, în familii reconstituite prin recăsătorire). Funcțiile familiei s-au schimbat în sensul unei reduceri vizibile a rolurilor acesteia în socializarea copiilor 16. John Stuart Mill considera, în bine-cunoscutul său eseu Despre libertate, că o intervenție legitimă din partea societății privește împiedicarea vătămării altora, dar nu se justifică în cazul acelor chestiuni care îl afectează doar pe individul însuși. Propriul bine este urmărit în cel mai adecvat mod chiar de către cel în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
Pornind de la o astfel de constatare, decurge ca firească cerința feminismului liberal privind egalitatea deplină în drepturi a femeilor și bărbaților, extinderea exercitării acestor drepturi în sfera privată a familiei. În 1832, John Stuart Mill împreună cu Harriet Taylor scriu lucrarea Eseuri despre căsătorie și divorț 22, una dintre puținele abordări liberale clasice privind viața în sfera privată. Drepturile omului nu trebuie înțelese într-un mod abstract. Trebuie privite în corelație cu utilitatea lor, în măsura în care vor duce la consecințele așteptate. Datoria morală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]