3,349 matches
-
un bovaric? Ba da, demonstrează teza, fără a ne uimi, căci În lumea aceasta care adună actori și actori din viață, creatori de fantasme și năluci delirante, personaje celebre din artă și anonimi din realitatea Înconjurătoare, personaje de hîrtie și evadați din spitale, Începi să crezi că nimeni nu poate scăpa de aplicarea peceții dublului : histrion ratat, născător de histrioni celebri, dramaturg neglijat (deși a creat treizeci de piese!), dar personaj impresionant, rubicondul Gustave Își Înțelege, empatic, bovaricii, ajutîndu-i să trăiască
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
colivie, scoate un tril. PÎnă aici nimic nou. Numai că autorul desenului a avut geniala idee să pună și trilul respectiv, care-a ieșit din colivie, Într-o altă colivie mai mică, cu care nota muzicală plutește spre cer ...Să evadezi dintr-o colivie, Într-o altă colivie! În finalul Scaunelor, Oratorul care trebuia să transmită mesajul bătrînilor, era mut. CÎntecul păsării Închise, deși teoretic evadase, rămînea Încarcerat. La fel, Într-un alt desen umoristic, vedem, În prima secvență un om
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
colivie, Într-o altă colivie mai mică, cu care nota muzicală plutește spre cer ...Să evadezi dintr-o colivie, Într-o altă colivie! În finalul Scaunelor, Oratorul care trebuia să transmită mesajul bătrînilor, era mut. CÎntecul păsării Închise, deși teoretic evadase, rămînea Încarcerat. La fel, Într-un alt desen umoristic, vedem, În prima secvență un om vesel, care agită, pe mîna dreaptă, o păpușă. În secvența următoare Însă, omul devine cumplit de trist :de ce? Fiindcă păpușa plecase, dar...cu mînă cu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
inima privind la tine. Smaranda surâde blând, ghemuită la pieptul lui. Hai să petrecem timpul permisiei tale la Sinaia. Ce spui, vrei? Nici nu știi ce bucurie îmi faci! Mi s-a urât de explozii, incendii, ruine, moarte. Vreau să evadez, undeva departe. Sunt însetat de liniște, de spații largi și calme, unde să am tovarăș doar frumusețea ta. Am uitat cum este să trăiești și numai tu mă poți face să-mi aduc aminte! Marius, în viață se întâmplă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
la Buchenwald încă din 1937 pentru propagandă comunistă, în timp ce fratele lui mai mare, Jan Milecz, activează bine mersi in cadrul Royal Air Force 142. Cât despre pretinsul locotenent Dussek, a condus o rețea anti-germană încă din 1937. Arestat în 1939, a evadat de sub escortă chiar în ajunul execuției, ca să fie găsit "înecat" în Dunăre. A "reînviat" la Bratislava sub numele fals de Dussek, înflăcărat adept al Reich-ului. După cum vedeți metodele noastre de investigare nu dau greș niciodată. Nu pomenește nici un cuvânt despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și m-a privit cumva distrat, ducând o mână la piept. N-am mai adăugat nimic, am ieșit și am luat și cafeluțele Elvirei. Din convorbirea cu poliția a reieșit că exista într-adevăr un pedofil periculos în libertate, că evadase din arest și că ultima oară fusese văzut lângă o școală din Târnăveni. Dar nu i-am putut ajuta cu nimic, decât cu niște priviri sincere și cu niște răspunsuri scurte. Nici după trei luni nu am avut vreo veste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
care nu obține aceeași dezlegare ca și în mit. Întregul roman conține relatarea metamorfozei privirii în amintire, în imaginar. Prin despărțirea finală a celor doi, destinul diferit a două posturi narative devine ireparabil. Adela rămâne romanul criticului, "atins" și totodată evadat de sub această atingere, "orizontul" spre care tinde acesta. Un orizont a cărui figură nu este alta decât linia imaginară care unește cerul cu pământul. Natura imaginară a acestei linii se verifică ușor: este ales un anumit reper la orizont, un
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de zeflemea pentru nefericiții care nu nimereau, iar sticlele cădeau pe prundiș sau pe alte locuri. Când ne venea să mergem la closet, la capătul vagonului dădeam de câte un gradat cu automat care păzea ușa, dragă doamne, să nu evadăm cumva. Ne făceam treaba și reveneam la locurile noastre. Oricât de incoruptibili erau acești oameni sub arme, eu cu Rică totuși l-am corupt pe unul, pe caporalul Olteanu, pe care l-am avut mai târziu comandant de grupă, acela
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
oameni simpli care, din cauza vremurilor vitrege sau a delăsării lor, s-au pierdut pentru totdeauna. Domnul Sfedu era un om simplu, cu patru clase primare, de meserie cizmar. Chiar din clipa când a căzut în prizonierat și-a dorit să evadeze și să se întoarcă la viața lui normală și simplă din patrie. Nu putea să doarmă decât două-trei ore pe noapte și-și umplea timpul cârpind încălțămintea unuia sau altuia. Acolo, în captivitate, în frigul năpraznic al Siberiei, își practica
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la vinul din pahar. Pe fața lui nu se putea citi nimic. I-am respectat tăcerea, am gustat din vin și l-am lăsat să-și macine durerea aducerilor aminte. Drama lui mi-a amintit de un personaj literar francez, evadat de mai multe ori dintro colonie franceză, dacă o fi fost adevărat. Francezii îl numesc „Papillon”. Nu știu cum, dar această comparație între cei doi evadați, cel francez și cel român îmi stăruia în minte. De un lucru eram însă sigur: calvarul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spre o cadână, Înghiontit și de nevastă Am intrat într-o bătrână! Oftalmologică Aveai ochi ca de scânteie, Ochi căprui, lucind ca aștrii, Mi-ai făcut ochi dulci, femeie, Iar bărbatul tău...albaștri! Unui aviator Pe-acest tip simpatic, tonic, Evadat pe varii rute, Și când nu-i în supersonic, Îl găsești cu parașute... La hanul răzeșilor La vârsta când se trec cireșii Și floarea albă cade-n trup, Nu mă mai sperie răzeșii, Ci...ospătara-n minijup! Luciditate De teamă c-
IOAN ZAHARIA by IOAN ZAHARIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83935_a_85260]
-
cupa apei Apa urcă în seva lemnului Reîncepând ciclul Transformărilor. Adunarea și desfacerea norilor În acea după-amiază s-a întâmplat ceva care a schimbat definitiv cursul lucrurilor. S-a ivit o ieșire secretă. Un cotlon neașteptat, prin care se poate evada din acest du-te-vino fără sfârșit. Tocmai când credeam că nu mai am puterea să continui pe acest coridor mare și anost. Pe vremea aceea exista un flux al existenței și al inexistenței. Lucrurile existau pentru o vreme, apoi dispăreau sau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
imediat mai bine, îți dă iluzia că mai ai timp. Cu râsul lui jovial, Gălățanu a spart fereastra mea spre lume. Ascultând poveștile lui despre prietenie, despre Paris, despre București, mi-a revenit pofta de a trăi. Trebuia neapărat să evadez, să scap din Galați, să-mi iau chitara pe umăr și pistolul în buzunar, ca Poezia-Amant care trăia acum în mine. La București ! Lumea încet, încet, compartimentul se umplu până nu mai rămase nici un loc liber și începu să duhnească
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
timp făcea dragoste cu noi și își creștea copiii. Era amanta și mama perfectă. La urma urmei, ea nu avea nimic de pierdut. Simțeam că dacă aș fi fugit prea repede de Jean- Claude, aș fi fost o lașă care evadează fără să bage de seamă oportunitatea de a învăța. Dacă aș fi plecat prea târziu, ar fi fost ceva în neconcordanță cu cine eram. Jean-Claude mă învinovățea că aveam o gândire prea conservatoare. Ceea ce nu înțelegea el e că eram
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
spate În primăvara trecută. Singura evadare era radioul. Stătea cu căștile pe urechi În pat, pe canapea, În cada de baie. Pe timpul verii Își ducea aparatul Aeriola Jr. afară și stătea sub cireș. Umplându-și mintea cu muzică, reușea să evadeze din trup. Într-o dimineață de octombrie din trimestrul al treilea al sarcinilor, un taxi trase În fața casei de la numărul 3467 de pe strada Hurlbut și din el se dădu jos un bărbat Înalt și subțire. Verifică adresa uitându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
punea problema să-și continue studiile. În ciuda acestor obstacole sau poate că tocmai datorită lor - În perioada de doliu de patruzeci de zile, Lefty Își Încropise un birou În sufragerie și Își reluase preocupările savante. Cu Încăpățânare și doar ca să evadeze din concret, petrecea ore În șir traducând În engleză pasaje din Homer și Mimnermos. Folosea caiete milaneze superbe, mult prea scumpe, și scria cu un stilou umplut cu cerneală de un verde smarald. Seara veneau alți bărbați emigranți, care aduceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În șir Împreună, În bărci, aruncați de colo colo, udându-se leoarcă. Se culcau la trei sau la patru dimineața. Apoi răsărea soarele și era timpul s-o ia de la capăt. De ce se Înrolase În Marină? Ca să se răzbune, ca să evadeze. Voia s-o Învețe minte pe Tessie și voia s-o uite. Nu reușise nici una, nici alta. Monotonia vieții militare, repetarea la nesfârșit a sarcinilor, statul la coadă ca să mănânce, ca să folosească toaleta, ca să se bărbierească, nu reușeau câtuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
sus, fetelor? Ne-am dus. În dormitorul ei, Clementine s-a cocoțat pe un cal de lemn. Următoarele trei minute l-a călărit fără să scoată vreun cuvânt. Apoi s-a dat jos brusc. ― Aveam o broască țestoasă, dar a evadat. ― Chiar așa? ― Mama spune că ar putea supraviețui dacă a reușit să ajungă afară. ― Probabil c-a murit, am spus eu. Clementine primi replica fără să crâcnească. Veni lângă mine și-și Întinse brațul pe lângă al meu. ― Uite, am pistrui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
puteai să auzi liniile de pauză și virgulele din vorbirea sa, ba chiar și semnele de două puncte sau punct și virgulă. Domnul da Silva avea câte un citat pentru fiecare lucru care i se Întâmpla și În felul acesta evada din viața reală. În loc să mănânce la prânz, Îți povestea ce mâncaseră la prânz Oblonski și Levin În Anna Karenina. Sau, descriind un apus de soare din Daniel Deronda, nu-l mai observa pe cel care tocmai cădea peste Michigan. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din nordul statului Michigan, același lucru s-a Întâmplat și cu Calliope. Drogată pentru prima oară, beată pentru prima oară, simțeam cum mă dizolv, cum mă evapor. Precum tămâia din biserică, sufletul mi se ridica Înspre cupola craniului - și apoi evada. Pluteam peste podeaua de scândură. Pluteam peste aragazul mititel de campanie. Trecând peste sticlele de bourbon, stăteam suspendată peste celălalt pat, uitându-mă În jos la Obiect. Și apoi pentru că dintr-o dată, știam că pot, m-am strecurat În corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe ușa duplexului lor din Harper Woods, părintele Mike suferă o coborâre rapidă În rang. Acasă e un nimeni. Acasă e boscorodit, criticat, ignorat. Așa că nu era atât de greu să-ți dai seama de ce părintele Mike se hotărâse să evadeze din căsnicia sa și de ce avea nevoie de bani... ...ânsă Milton nu putea citi nimic din toate acestea În ochii cumnatului său. Iar În clipa următoare acei ochi Își schimbară iar expresia. Părintele Mike Își ațintise privirea din nou pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bine de-un secol în urmă, pe când încă nu se știa că Europa e de fapt un construct cultural, un vis intelectual cu ochii deschiși, "a heap of broken images", o copie într-o lume fără originale, artiștii încercau să evadeze din marea fortăreață acoperită de fum de cărbune și sfâșiată de războaie, conflicte sociale, mediocritate burgheză. Ce era Europa pentru Rimbaud? O baltă lâncedă în care corabia lui beată se-mpotmolea într-un mâl reacționar și șovin. Pentru Gauguin? O
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fiind, de cele mai multe ori, reprezentată de personaje grotești, de monștri sau violatori cu gheare, de bețivi sau scandalagii. Casa vagon, din „romanul vagon“, este o „casă rea“, un loc din care fetițele (și apoi femeileă Anei Maria Sandu vor să evadeze. În prima parte a romanului, cititorul plonjează în copilăria magică și incantatorie a Ilenei, fata din casa vagon ajunsă pe fundul ușiței, apa purificatoare. Pe fundul ușiței, Ileana „avea impresia că apa pe care o înghițise o spălase bine pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
ceilalți ar fi avut un motiv de mândrie În viața lor, un scop care să le ofere siguranță, pentru care să trăiască, iar ea nu ar fi avut nimic, nu ar fi avut pe nimeni. Și-ar fi dorit să evadeze Într-un loc În care să se simtă În siguranță, să se simtă iubită, să se simtă bine. Dar un asemenea loc nu mai exista decât În amintirea ei. În seara aceea sigilase prima cutie. — M-ai folosit În mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să-i spună ceva. Pacificul părea o oglindă lichidă În lumina crepusculului. Era perfect. Un vis devenit realitate. Avea chef să sărbătorească. Îi luase o viață Întreagă să ajungă de pe străduțele prăfuite ale Bucureștiului - o fetiță care nu spera să evadeze din lumea comunistă În care trăia - În acest loc minunat, o altă dimensiune... Simțea nevoia să stea undeva afară și să absoarbă Înăuntrul ei lumea În care ajunsese. — Să ne oprim aici, zise deodată. Era un restaurant cu o terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]