2,882 matches
-
Luis de la Cerda, Vicente Espinel și, nu în ultimul rând, Francisco de Quevedo. Încurajat de aceste ajutoare, Lope, deși asediat de criticile culteraniștilor și aristotelicilor, își continuă proiectele epice și dramatice. După ce Góngora publicase opera sa „"Polifemo"”, Lope compune o fabulă mitologică de largă întindere, ce conținea patru poeme : „"La Filomena"” (1621), „"La Andrómeda"” (1621), „"La Circe"” (1624) și „"La rosa blanca"” (1624; „trandafirul alb” era blazonul fiicei contelui-duce, iar Lope explică aici complicata sa origine mitică). Se întoarce la epica
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
din cauza atitudinii sale, în prima sesiune, examenul de diplomă cu specializarea în filozofie. Deși era de formație literară, Taine a adoptat ideile pozitiviste et scientiste care începeau să apară la acea epocă. După ce și-a susținut teza de doctorat despre fabulele lui La Fontaine, el publică, în 1855 prima sa lucrare de amploare "Călătorie în Munții Pirinei" (Voyage aux Pyrénées). În continuare, scrie numeroase articole cu subiecte din domeniul filozofiei, literaturii și istoriei pentru cele mai importante reviste științifice din Franța
Hippolyte Taine () [Corola-website/Science/307733_a_309062]
-
anului 1848 a fost martorul revoluției, în Iași, apoi își petrece mare parte a anilor 1850 în Franța, luându-și bacalaureatul în luna august 1856, iar mai apoi, studiază literele la Sorbona. Debutul literar are loc în anul 1850 cu fabula "Zimbrul și vulpea" în publicația "Zimbrul", iar în anul următor publică o broșură cu o nuveletă prelucrată după o anectodă franceză, "Grinda de aur sau Previderea unui părinte bun". Mai scrie, în 1852, în calendarul apărut la tipografia "Buciumul român
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
Leneșul la lecție” de Mircea Sântimbreanu. Mama, observând atracția copilului către scenă, dorește să-i aprofundeze cunoștințele despre teatru și îl înscrie la cercul de teatru de la Palatul Pionierilor. În anul 1958, se prezintă așadar la concursul de admitere cu fabula „Greierele și furnica” de A. Donici. Este remarcat de profesorul Mihai Radoslavescu. Ajunge în finală și, în cele din urmă, membru al cercului de teatru. Profesorul Mihai Radoslăvescu vorbea cu multă caldură despre maeștrii teatrului românesc, încât copilul îl asculta
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
organizarea colecțiilor de artă ale viitorului muzeu Louvre. Începând din 1797 preia expedierea operelor de artă către un nou muzeu, ce va fi organizat la Versailles. În această perioadă pictează numai câteva portrete și o serie de desene, ilustrații pentru fabulele lui Jean de La Fontaine. În anul 1806 trebuie să părăsească "Louvre"-ul și se mută într-o locuință din grădinile de la "Palais-Royal". Pe 22 august iese după cumpărături, este foarte cald, intră într-un local și comandă o înghețată. Începe
Jean-Honoré Fragonard () [Corola-website/Science/306602_a_307931]
-
deschiderea către Ocultism și a favorizat atmosfera acesteia: În anul 1861, a publicat o lucrare care o continua pe cea anterioară: "La Clef des Grands Mystères" ("Cheia Marilor Mistere"). Alte lucrări de magie publicate de Lévi sunt: "Fables et Symboles" ("Fabule și Simboluri") - 1862, și "La Science des Esprits" ("Știința Spiritelor") - 1865. În anul 1868, a scris "Le Grand Arcane, ou l'Occultisme Dévoilé" ("Marele Secret sau Ocultismul Dezvăluit"); publicată postum în 1898. Cărțile lui Lévi asupra magiei s-au bucurat
Eliphas Lévi () [Corola-website/Science/306840_a_308169]
-
de către neoclasicul Ignacio de Luzán. Această teorie, însă, a fost combătută de către Dámaso Alonso, care a semnalat că obscuritatea și complicațiile existau deja în prima epocă de creație, iar în a doua au fost duse la extrem. În "romances" precum „"Fabula lui Píramo y Tisbe"” și în unele "letrillas" apăreau deja jocuri de cuvinte, aluzii, sintaxa latinizantă, numai că atenuate de versurile sale, de ritm și muzicalitate, precum și de folosirea unor forme și teme tradiționale. a îmbogățit și a cizelat limbajul
Luis de Góngora y Argote () [Corola-website/Science/307855_a_309184]
-
analiza și conserva operele științifice și filozofice ale Greciei antice, acestea s-ar fi pierdut și nu ar fi devenit bazele Renașterii Europene. Din perspectiva literară, are loc traducerea în arabă a operei persane “Kalila și Dimmah”, o colecție de fabule mult mai populare în Orientul Mijlociu decât celebra opera “O mie și una de nopți”. Astronomia și alchimia cunosc o perioadă de evoluție în timpul lui Al Mă’mun, unul dintre oamenii de știință sprijiniți de calif fiind Jabir ibn Hayyan, chimist
Al-Mamun () [Corola-website/Science/307959_a_309288]
-
lui Franz Bopp, primul erudit al limbilor indo-europene. Schelling l-a influențat pe Müller să relaționeze istoria limbilor cu istoria religiilor. În această perioadă Müller și-a publicat prima carte, o traducere în germană a cărții „"Hitopadesa"”, o colecție de fabule indiene. În 1845 Müller s-a mutat la Paris pentru a studia sanscrită, sub îndrumarea lui Eugène Burnouf. Burnouf a fost cel care l-a încurajat să facă o traducere completă a Rig Veda, folosindu-se de manuscrise aflate în
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
formele clasice („Concertul Berlinului pentru vioară și orchestră”, „Concertul pentru eufoniu și orchestră”, „Concertul iberic pentru trompeta și orchestră”, „Scurtmetraje pentru cvintete de alămuri”) și în 2006, a dirijat, în premieră mondială, creația „Divertisment pentru narator și orchestră simfonica”, după Fabulele lui Jean de La Fontaine, într-un concert dat la Victoria Hall din Geneva, cu Orchestre de la Suisse Romande, avându-l că recitator pe Lambert Wilson. Vladimir Cosma a compus opera „Marius și Fanny”, după Marcel Pagnol, a cărei premieră a
Vladimir Cosma () [Corola-website/Science/308411_a_309740]
-
această bibliotecă. Regele babilonian Nabucodonosor al II-lea a fondat un muzeu unde erau expuse statuete, tăblițe și alte obiecte importante. Acesta reprezintă un exemplu de literatură babiloniană. Literatura veche este foarte bogată, variată și interesantă, cuprizând: povestiri, legende, imnuri, fabule, învățături, proverbe și altele. Unele dintre aceste opere literare, prin conținutul și forma lor frumoasa, sunt socotite printre creațiile cele mai alese ale culturii omenirii, spre exemplu legenda lui Ghilgameș. O caracteristică importantă a întregii literaturi a Orientului antic este
Mesopotamia () [Corola-website/Science/302994_a_304323]
-
a tânărului Lincoln consta din circa un an de lecții puse cap la cap, din partea mai multor învățători itineranți, el era autodidact și citea mult, căutând adesea să împrumute orice carte nouă apărea în sat. A citit și a recitit "," fabulele lui Esop, "Pilgrim's Progress" de , "Robinson Crusoe" de Defoe, și autobiografia lui Franklin. În 1830, temându-se de o epidemie de boala laptelui ce părea să izbucnească pe malurile râului Ohio, familia Lincoln s-a mutat înspre vest, unde
Abraham Lincoln () [Corola-website/Science/302214_a_303543]
-
Zaharia Carcalechi și s-a angajat la tipografia Copainie, unde se tipăreau în traducere "Atala, Paul și Virgina", precum și lucrări de Jonathan Swift, Jean-Jacques Rousseau, Alexandre Dumas, Victor Hugo, Miguel de Cervantes. În această perioadă, a depus eforturi să citească Fabulele lui Florian în original. Petre a continuat să locuiască împreună cu mama sa, și-și petrecea duminicile acasă. În 1858, în contextul dezbaterilor privind Unirea Principatelor Române, tipografia la care lucra Ispirescu a acceptat să imprime, fără a prezenta textul cenzurii
Petre Ispirescu () [Corola-website/Science/302067_a_303396]
-
Filmul a avut premiera în Republica Moldova pe 18 mai în rusă și pe 19 mai în română. Totodată Monseniorul Benone Farcaș, vicar general al Episcopiei Catolice de Chișinău, a comunicat pentru agenția Basa-Press că romanul este bazat pe legende și fabule și în acest fel lovește în valoarea creștinismului: „Biserica Catolică și cea Ortodoxă din Republica Moldova nu vor fi în stare să anuleze difuzarea acestui film, pe motiv că producătorii filmului și agenții economici urmăresc câștiguri bănești considerabile. Creștinii singuri trebuie
Codul lui Da Vinci (film) () [Corola-website/Science/302720_a_304049]
-
lumii prin ritual. Mitul nu era recitat oricând și oriunde, ci cu ocazia unei ceremonii: naștere, inițiere, căsătorie, moarte, deci cu ocazia unui început sau a unei transformări. În accepțiunea lui Mircea Eliade mitul nu mai este considerat o simplă „fabulă“, o „ficțiune“, ci, ca și în lumea străveche, arhaică, se consideră a fi pentru cei care cred în el „o «istorie adevărată» și prețioasă, fiindcă este sacră, exemplară și semnificativă sau o tradiție sacră, relevație primordială, model exemplar“. În Grecia
Mit () [Corola-website/Science/302762_a_304091]
-
strânsă dintre Lully și Molière a fost elementul esențial de realizare și succes la public. Deși genul dramaturgic preferat de Molière era tragedia, totuși succesele sale teatrale cele mai răsunătoare rămân miniaturile într-un act, sau farse, comedii de tipul fabulei, având caracter aparent "ușuratic", dar în fond voit moralizator și educativ. Farsele scriitorului francez erau intenționat scrise incomplet lăsând mult spațiu interpretării improvizate în stilul Commediei dell'arte atât de iubită nu numai în Italia de baștină, dar și în
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
Mărirea și uciderea lui Mihai" etc. Și-a încercat talentul și în roman și ne dă "Manoil", în scrisori și "Elena", inspirat din romane franceze și plin de declamațiuni și cu caractere nenaturale. Și-a încercat talentul în satiră și fabulă, dar nu izbutește. Lucrările acestea seamănă mai mult cu articole de ziar decât cu poezii. Mai toate au un ton personal, iar cele generale sunt abstracte, declamatorii și uneori indecente. Colecțiile se numesc "Eumenidele", "Bolintineadele", "Nemesis", un fel de ziare
Dimitrie Bolintineanu () [Corola-website/Science/298949_a_300278]
-
Floating Opera") de John Barth. Intelectualii români au o oroare sacra față de emoție interviu realizat de Iolanda Malamen în "Ziua" din 12 iulie 2005. Nimic cald, nimic tactil, nimic erotic, interviu realizat de Cristian Pătrășconiou, în "Orizont" din octombrie 2005. "Fabule despre perfecționism" - partea I și partea a II-a, interviu de Raluca Alexandrescu, "Observator cultural," nr. 57-58. Cine a găsit cutia neagră a bicicletei sau Literatura română trebuie să iasă din orfelinat", răspuns la o anchetă în "Echinox", 3 aprilie
Adrian Oțoiu () [Corola-website/Science/299007_a_300336]
-
mari reporteri și scriitori din Marea Britanie. Ca tendințe politice, Orwell a manifestat în permanență o simpatie față de cei de centru-stânga, fără a îmbrățișa însă ideologia comunistă, pe care o și critică într-o formă cât se poate de radicală în fabula politică "Ferma animalelor" și în romanul "O mie nouă sute optzeci și patru". Orwell, un socialist convins, a plecat în Spania în decembrie 1936 ca să devină corespondent de război în timpul Războiului Civil Spaniol. S-a alăturat însă ca voluntar Diviziei Lenin
George Orwell () [Corola-website/Science/299003_a_300332]
-
I Please). Stilul său lucid și clar l-a transformat într-un jurnalist de campanie imbatabil, iar polemicile din această epocă conțin pagini de mare talent jurnalistic. Cartea următoare a lui Orwell, " Ferma animalelor", era o satiră sub forma unei fabule a revoluției comuniste din Rusia. Cartea, puternic influențată de experiențele sale din timpul Războiului Civil Spaniol, e o satiră a stalinismului și a revoluției roșii. Pentru că Rusia era aliata Marii Britanii, lui Orwell i-a fost destul de greu să publice o
George Orwell () [Corola-website/Science/299003_a_300332]
-
oameni și bunuri, liste cu nume, registre. În câteva secole, screrea a devenit tot mai dezvoltată. Au apărut școli specializate ce instruiau scribii ce au dezvoltat simbolurile acceptate ale sistemului de comunicare. Treptat, erau scrise descântece și leacuri, instrucțiuni, mituri, fabule, cântece de leagăn și de dragoste, rugăciuni și poeme. Trecutul era cercetat pentru a pune evenimentele în ordine că regii, nașterile, bătăliile. Documentul "Regii sumerieni" punea întrebări în privința relației dintre oraș și rege și despre originea regalității ce descindea din cadrul
Antichitatea () [Corola-website/Science/304633_a_305962]
-
și a făcut tot posibilul să o împiedice. În primăvara anului 1814, Țichindeal a înmânat personal petiția "Supplex Libellus Valachorum diocesis Aradiensis Francesco I-o collata mense iulii 1814" împăratului. În 1814 îi apare la Buda " Filosoficești și politicești prin fabule moralnice învățături. Acum întâia oară culese și într-acest chip pe limbă românească întocmite..." — o traducere după același luminat sârb, Dositei Obradovici. În luna iunie a aceluiași an, este revocat din funcția de profesor, deoarece se afla, împreună cu Moise Nicoară
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
de profesor, deoarece se afla, împreună cu Moise Nicoară și C. Diaconovici-Loga, în fruntea unei acțiuni pentru numirea unui episcop român la Arad, care ar fi putut sprijini revendicările naționale ale românilor și organiza viața culturală în Banat. Autoritățile îi confiscă fabulele, sub acuzația că s-ar ridica "contra constituției împărăției". Totuși, reușește să mai funcționeze la Arad până în iunie 1815. Plângerea înaintată la împărat, la Viena, nu a avut nici o urmare. Țichindeal a fost acuzat că alături de C. D. Loga agită
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
Mic, conform dorinței sale. Literar, Țichindeal s-a ocupat de traducerea de texte din limba sârbă în română pentru a promova educarea și emanciparea maselor românești. Traduce mai ales lucrările marelui iluminist sârb Dositei Obradovici. Traduce și adaptează inclusiv unele fabule de mare circulație, pe care le-a publicat mai târziu, modificate ușor, ca fiind creații proprii. De aceea au o valoare nu atât literară, cât simbolică, fiind adaptate de la viața și obiceiurile sârbilor la realitatea românească.
Dimitrie Țichindeal () [Corola-website/Science/303476_a_304805]
-
Dacia literară" a lui Mihail Kogalniceanu, erau difuzate tot de librarul bucureștean. Pe lângă activitatea de librărie Iosif Romanov s-a făcut remarcat și ca editor. Pentru perioada anterioară anului 1848, dintre cărțile pe care le-a editat pot fi amintite " Fabulele" lui Dimitrie Țichindeal, "Pildelele lui Esop " și "Genoveve de Brabant". Acestora li se adaugă cărțile religioase pe care le-a tipărit la Sibiu în tipografia lui George de Klosius pe cheltuiala sa, ca "Alfavita sufletească", "Cazania", diverse "Ceasloave", precum și altele
Iosif Romanov () [Corola-website/Science/303846_a_305175]