2,723 matches
-
propria lor interpretare. În acest sens, dacă un individ crede că starea lui de activare este cauzată de o insultă, el va putea să se răzbune, dacă crede că aceeași stare se datorează unei fete frumoase, el va putea avea fantasme sexuale, dar dacă crede că activarea este provocată de un drog, s-ar putea să nu resimtă nici o emoție. Pentru a-și testa presupozițiile, Zillmann a folosit paradigma lui Berkowitz și LePage (1967), completând-o cu un film erotic. Astfel
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
activarea, dar felul în care sunt manipulate este diferit. Diapozitivele îi incită pe subiecți să construiască imagini și scenarii suplimentare, să creeze, într-un fel, propria lor istorie. Ele favorizează și disiparea activării. Filmul, pe de altă parte, nu declanșează fantasme, pentru că el propune deja o istorie. Subiecții sunt astfel mai puțin angajați, ceea ce face ca starea de activare să nu dispară. Nașterea fantasmelor îi îndepărtează pe subiecți de cauza furiei, diminuând astfel eventualitatea ripostei. Totuși acest gen de efect nu
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
un fel, propria lor istorie. Ele favorizează și disiparea activării. Filmul, pe de altă parte, nu declanșează fantasme, pentru că el propune deja o istorie. Subiecții sunt astfel mai puțin angajați, ceea ce face ca starea de activare să nu dispară. Nașterea fantasmelor îi îndepărtează pe subiecți de cauza furiei, diminuând astfel eventualitatea ripostei. Totuși acest gen de efect nu se produce decât în cazul unei provocări moderate, pentru că subiectul foarte furios nu va imagina, ci se va răzbuna. Pentru a-și verifica
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
ani copii își imaginează scene agresive, crezând că agresivitatea este un lucru legitim, pe termen lung ei vor fi mult mai sensibili la efectul imaginilor sau scenelor de violență pe care le vor vedea. Creativitatea agresivă: o realitate sau o fantasmă. Un factor care întărește efectul scenelor de violență asupra agresivității se referă la calitatea oamenilor de a-și imagina ceea ce văd. Retrăirea mentală a violenței observate contribuie la sporirea propriilor manifestări agresive. Cu cât copilul își imaginează mai mult acte
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Copii se pot folosi de aceste scenarii pentru a face față situațiilor problematice. Din acest punct de vedere, mai multe variabile intermediare pot facilita corelația dintre violența mediatizată și învățarea agresivității: (a) identificarea cu personajul de la televizor, (b) imaginarea unor fantasme agresive, (c) apariția convingerii că mijloacele media reflectă o imagine corectă a realității sociale. Copiii care se identifică cu personajele de la televizor cred în realitatea mediatizată, iar cei care imaginează diverse fantasme agresive, nefiind populari și având performanțe școlare scăzute
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
identificarea cu personajul de la televizor, (b) imaginarea unor fantasme agresive, (c) apariția convingerii că mijloacele media reflectă o imagine corectă a realității sociale. Copiii care se identifică cu personajele de la televizor cred în realitatea mediatizată, iar cei care imaginează diverse fantasme agresive, nefiind populari și având performanțe școlare scăzute, riscă și mai mult să învețe scenarii, atitudini și comportamente agresive atunci când sunt lăsați față în față cu violența televizată. Fixarea reușită a acestor achiziții va garanta în mod inevitabil stabilizarea comportamentului
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
204, 205 de personalitate 28-34 de sex 20-28 de temperatură 38, 175 de zgomot 38, 43, 161, 177-178 fiziologic 21, 99-106 genetic 20, 21, 100-104 situaționali 19 socio-cultural 88, 107, 132, 184 socio-economic 22, 234 Familia 70-77, 211 permisivă 75-76 Fantasmă 67 Frică 197 Frustrare 37, 48-54, 117, 125, 183 arbitrară 114 ipoteza frustrării-agresiunii 122-125 justificată 52, 114 Furie 11, 12, 33, 53, 60, 67, 114-116, 125, 138, 140 G Gemeni 29, 77-81 monozigoți 100 bizigoți 100 H Hormon sexual 28
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
și-atunci te pândește; așteaptă momentul prielnic / când toate se închid... și sensurile ideale - / și ușa, da, ușa!... / tot ce ai trăit provizoriu, ca să trăiești pe îndelete acum” (Viciul poeziei pure 2). Vehemența tonului, discreditarea obstinată a conceptelor și persistența fantasmelor paterne o apropie întrucâtva pe autoare de diatribele metafizice ale Martei Petreu, fără să atingă însă intensitatea paroxistică a poetei clujene. Totuși, această limitare e compensată prin aptitudinea de a izola instantaneul semnificativ și prin tehnica glisării din solemnitate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290292_a_291621]
-
atentă, aluziile livrești, artificiile, trimiterile ludic-ironice la citate, autori (mai ales la „canonicul” Eminescu) subordonându-se unei „mitologii” a personajului nea Gică, „cel mai mare frizer din lume”. Nea Gică este în primul rând un personaj livresc, peste care plutește fantasma autorului: textele lui nea Gică, reproduse cu literă cursivă, deci „citate de autor”, se amestecă, stilistic, cu textele „originale” ale eului-narator. Acest „eu” al poemului se sparge, iradiind în fragmente de euri, de personaje și de voci, generând o polifonie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
să trateze rațiunea ca fiind... "nebunia nebuniei"54, iar nerațiunea ar însemna că "adevărul nebuniei este rațiune [...] cvasirațiune"55. În concepția lui Foucault, nerațiunile clasice constau în a percepe umanul, oamenii cu ochelarii unor "structuri binare"56 (adevăr/neadevăr; lume/fantasmă; ființă/non-ființă; zi/noapte etc.). Acest mod maniheist de a percepe lumea, prezent la oamenii moderni, l-aș include în mentalitatea arhaică din secolele XVII-XVIII; mentalitate ce are drept suport epistemic seriile antinomice ale doctrinelor religioase. Biblia și Coranul stau
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în propriul său suflet) însoțește până în zilele noastre mentalitatea occidentală. Această mentalitate cu privire la sex provine din Grecia antică, unde oamenii erau "evaluați" și valorizați în funcție de potența lor sexuală 65; potență care implică o absență a consumului de reprezentări și de fantasme sexuale! De aici și mentalitatea sexistă (occidentală) că ești cu adevărat puternic și adevărat-ca-om în măsura potenței sexuale. Conform acestei mentalități, cu cât un om e mai potent, cu atât proliferarea reprezentărilor despre sex este mai mică și invers. Dacă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
strânge tot mai tare...” (S.O.S). Începând cu Piața aurarilor (1980), trecând prin Corali (1987) și până la Înger călare pe fiară (1996), U. conștientizează modelul de creație, autoreflectându-l permanent. Livrescul se confundă cu realul, ambele îmbibate și deformate de fantasmele viziunilor sau ale memoriei, de selectarea și amestecarea haotică, fără vreo intenție de structură, a frânturilor de cotidian în chip deliberat banale. Experiența de traducătoare din lirica anglo-saxonă și americană se manifestă la U. ca un catalizator: în cele mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290390_a_291719]
-
Mircea Martin), creația lui poetică, chiar și aceea ulterioară acestui studiu, este departe de a ilustra pledoaria teoretică a autorului. B. construiește, în Echinoxul nebunilor și alte povestiri (1967), un univers mitopoetic în care realul și imaginarul, obiectele concrete și fantasmele reveriei se împletesc într-o scriitură de mare densitate stilistică. Înscrise de cei mai mulți exegeți în cadrul literaturii fantastice, prozele baconskyene posedă, dincolo de desfășurarea narativă ce justifică încadrarea tipologică menționată, un accentuat caracter parabolic; personajele, întotdeauna nenumite (cu excepția straniului călugăr Apolinarie din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
a clienților săi constituie (i.e. sunt trăite ca) niște metafore, un mod indirect de exteriorizare a stărilor personale; c) canalizarea unor conflicte: pulsiunile agresive ale indivizilor sunt Îndreptate către aceste categorii, și nu către alte structuri sociale; d) exteriorizarea unor fantasme legate fie de viața socială (aspirațiile de putere, frustrările În față nereușitelor sau suferințelor cauzate de un statut social inferior), fie de viața personală (fantasme sexuale). A doua parte a secolului XX a cunoscut o efervescență a vrăjitoriei În societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
indivizilor sunt Îndreptate către aceste categorii, și nu către alte structuri sociale; d) exteriorizarea unor fantasme legate fie de viața socială (aspirațiile de putere, frustrările În față nereușitelor sau suferințelor cauzate de un statut social inferior), fie de viața personală (fantasme sexuale). A doua parte a secolului XX a cunoscut o efervescență a vrăjitoriei În societatea occidentală. Pe un plan mai general, este vorba despre reactivarea imaginarului social al vrăjitoriei: În literatură (de la D.H. Lawrence la J.R.R. Tolkein, de la Thomas Mann
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
evoluționist al istoriei civilizațiilor configurat de James Frazer În lucrarea amintită. Astfel, Într-o primă fază, umanitatea ar fi fost dominată de gândirea magică: oamenii aveau idei total greșite despre legile care guvernează natura și extrapolau asupra ei legile propriilor fantasme. Apoi, oamenii au Înțeles că ei sunt neajutorați În fața puterilor universului. Printr-o desprindere de concepțiile animiste primitive, unele societăți au ajuns să considere că o putere mai presus de om, supranaturală și impersonală, conduce universul. Magicienii au devenit preoți
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
umanitatea mecanomorfă a lui Urmuz pare o sublimare a celei caragialiene, la rândul ei o rafinată imagine parodică a lumii fenomenale, așa cum ironicul Caragiale lasă să se întrevadă în condescendenta precizare digresivă din Poetul Vlahuță: "acea umbră nu este o fantasmă, ci o persoană reală, este însuși poetul Vlahuță (adică nu poetul Vlahuță adevărat, ci farsorul, care se dă drept Vlahuță, și nici o persoană reală în sensul propriu, ci numai în sensul figurat, adică închipuit real)"37. În ciuda caricaturizării excesive, perechile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nouă ca să devenim ceea ce-i trebuie ei. Este un soi de convenție paradoxală, la care participăm, care ne folosește în mare măsură, dar care introduce și câteva restricții inevitabile. Ioan Petru Culianu „ne invită să înțelegem că jocurile minții și fantasmele lumilor nevăzute manipulează cu finețe din umbra dramelor vieților noastre de bieți actori într-o nesfârșită piesă cosmică. Fiecare reprezentație pe scena lumii semnifică încă o viață consumată. Mori și rămâi prizonierul inocent al unui singur rol. Șansa salvării stă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
probabil sălășluiesc sufletele străbunilor. Serafica lună, cu veșmântu-i argintat, și priviri luciferice, Împlinită În rotunjimea ei, ca o cofă plină cu apă rece din izvorul plaiurilor carpatine, ne bate cu pletele-i palide, dezlânate, În geam, creând o lume a fantasmelor... Frunzele unui bambus foșnesc tânguitor la boarea șăgalnică. Privesc lumina selenară În pomul Înflorit, mănunchiul de ramuri proiectat pe cer luminos, florile strânse ciorchine, cu o vagă tentă de culoare. O petală se desprinse, descriind spirale largi În cădere. O
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Pân’ce se stinge focul și lampa-n glob se stinge Și saltă cățelușul de pe genunchii mei. Și autoarea noastră trăiește În solitudine, cu zecile de cărți pe rafturi, iar „liniștea Începuturilor În care se topesc amintirile ca niște simple fantasme...”, o determină să plece În această dublă călătorie de data aceasta În spiritul și În spațiul indian (Clipa indiană, afirmă domnia-sa!). „Simt că mă cuprinde, treptat, o somnolență catifelată, mânietoare, În jurul limbilor satanice ale focului din șemineul bunicilor ce
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
mai apare sporadic în „Da și nu”, „Arta și tehnica grafică”, „Buna Vestire”, dar semnificative sunt reacțiile privitoare la funcția socio-ritualică a teatrului din „Universul literar”. B. se revela acum și ca dramaturg, prin tipărirea, în 1939, a pieselor Comedia fantasmelor și Alkestis și a traducerii tragediei Troienele de Euripide. Cea dintâi este pusă în scenă în 1939, la Teatrul Național din Cluj. La revista „Dacia” (1941-1942), scoasă împreună cu Octavian C. Tăslăoanu și Emil Giurgiuca, într-o suită de eseuri (Românii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Poe. Teatrul lui B., poetic prin excelență, încearcă o sinteză de mijloace expresive și de motive legate de destin, așa cum s-au fixat în tradiția europeană cultă și folclorică, modelul absolut fiind tragedia greacă. O excepție pare să fie Comedia fantasmelor, a cărei acțiune, plasată în Renașterea italiană, aduce în scenă câteva personaje nonfictive și obligă la o minimă concretizare realistă; dar nici aici nu e urmărită reconstituirea unei epoci, în fapt, ci manifestarea tragicului în istorie. Caesar Borgia, întruchipând individualismul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
întruchipând individualismul renascentist, ajunge să sfideze „incoruptibila ordine a cercurilor”, visând să făurească unitatea Italiei, dar se prăbușește, abandonat de pronie. Căderea îi revelează rostul tainic al fiecărui gest în armonia universală, fără de care lumea ar fi o „comedie a fantasmelor”, produsul propriei halucinații. Caesar pricepe acum ceea ce rămâne insesizabil pentru pragmaticul Machiavelli: singura unitate posibilă este aceea spirituală, sub sceptrul lui Iisus, „unicul Caesar”. Comparativ cu această tragedie travestită în fastuoase haine baroce, Alkestis se supune canoanelor antice, textul raportându
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
începea să desprindă, înapoia aparențelor, imaginile eterne, figurile mitice. MIRCEA ELIADE SCRIERI: Eulalii, precedate de Veghea lui Roderick Usher, parafrază de Ion Barbu, cu un portret de Mac Constantinescu și gravuri de Pierre Grant, București, 1931; Limite, București, 1936; Comedia fantasmelor, Sighișoara, 1939; Alkestis, București, 1939; Cazul Blaga, București, 1941; Charmion sau Despre muzică, București, 1941; Scrieri, I-IV, îngr. Dolores Botta, pref. Ion Biberi, postfață Toma Vlădescu, Eugen Schileru, București, 1968; Unduire și moarte, postfață Gheorghe Hrimiuc-Toporaș, Iași, 1995; Limite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Eulalii”, „Criterion”, 1932, 13-15; Holban, Opere, III, 179-199, 294-296, 415; Streinu, Pagini, I, 75-98; Tiberiu Iliescu, La cocoșul spânzurat, pref. Ștefan Roll, București, 1968, 165-166; Papadima, Creatorii, 105-109; Lovinescu, Scrieri, VI, 163-164; Biberi, Études, 183-186; Constantin Fântâneru, Dan Botta, „Comedia fantasmelor”, UVR, 1938, 19; Nichifor Crainic, „Comedia fantasmelor”, G, 1938, 8; Constantin Fântâneru, Dan Botta, „Alkestis”, UVR, 1939, 18; Vrabie, Gândirismul, 319-320; Lucian Blaga, O gravă tentativă de expropriere literară, G, 1941, 5; Petru Caraman, O polemică în jurul spațiului mioritic, RFR
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]