4,972 matches
-
un miliardar?) Această lume vizionară voia, În intenția arhitectului, să „refacă unitatea spirituală și emoțională a Omului și Pămîntului“. Examinat mai de aproape, modelul relevă miniaturale turnuri tubulare și piramidale, străzi unduite, oameni goi și vehicule care seamănă cu niște farfurii, toate meșteșugit de amănunțit realizate. Este un fel de combinație ciudată de Paris și de Mexic aztec. Printre clădirile plasate alandala se află spații rituale: fîntîni, scene și altare, iar forța lipsei totale de simț practic strălucește deasupra Întregului oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
le găsise: drumuri pe care stațiile de benzină adăposteau pompe vechi, din cele roșii, trăgîndu-și puterea de la un Pegas zburător, unde motelurile aveau paturi vibratoare (25 de cenți un sfert de oră), iar restaurantele drive-in unde se serveau burgeri aveau farfurii zburătoare parcate pe acoperișuri și majorete delicioase care zburau printre mașini pe patine cu rotile, ducînd milkshake-urile. A găsit magazine rock adăpostind adevărate comori În sertarele lor prăfuite, neatinse de pe vremea În care prospectorii jegoși și bărboși le lăsaseră baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
America sînt gazda Hernandezilor din Mexic și majoritatea neamurilor sînt deja În restaurant, răcnind ceva despre NAFTA, șîșÎindu-și copiii să tacă din gură, Închinînd toasturi, rîzÎnd În gura mare. Lui Wakefield Îi este o foame de lup. Manîncă o farfurie mare de chili verde, fasole, orez și un maldăr de trotillas de porumb, pe care le udă cu un Dos Equis. E Însetat, Însetat rău, mai bea o bere rece și lustruiește farfuria cu Încă o tortilla. Sunetul spaniolei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
este o foame de lup. Manîncă o farfurie mare de chili verde, fasole, orez și un maldăr de trotillas de porumb, pe care le udă cu un Dos Equis. E Însetat, Însetat rău, mai bea o bere rece și lustruiește farfuria cu Încă o tortilla. Sunetul spaniolei și sanglezei se amestecă cu muzica frontierei ce se revarsă dintr-un tonomat și Wakefield se simte bine, de parcă ar fi Într-o baie caldă. Ia un exemplar din ziarul local, The Desert Star
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În spatele tejghelei, un bucătar cu o bonetă Înaltă discută puțin cu Sandina În germană. — Spune că nu poți pleca pînă nu Îi Încerci rața. Wakefield nu vede nici un inconvenient. Înainte de a apuca măcar să mulțumească, i se pune În mînă o farfurie pe care un picior rumenit de rață stă cuibărit pe un culcuș de linte. Sandina ia și ea o porție și se așează amîndoi la una din mesele grunjoase, sub ochiul atent al bucătarului. Wakefield ia o Îmbucătură: rața are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
masculine. O plăcintă cu carne de porc neterminată - în care recunoscu una din faimoasele plăcinte de casă de la Singer the Butcher, pe care mama ei ar fi tăiat-o imediat din meniu din cauza conținutului ridicat de colesterol zăcea pe o farfurie lângă două roșii și o murătură. Ralph reușise să prindă o cursă televizată pe un canal de cablu obscur. Revista Sporting Life era îndoită cu grijă lângă scaunul lui. — E miercuri. Seara de bridge. Fran aruncă o privire spre cina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
osteni să le arate meniul. Fran alegea întotdeauna pui Dopiaza, iar Ralph curry-ul cel mai picant pe care-l aveau. Odată mielul Vindaloo fusese atât de condimentat, încât bucătarul și întreg personalul veniseră să-l ovaționeze pe Ralph în timp ce golea farfuria fără să scoată o vorbă. Chelnerul insistă să-i ofere apoi o halbă de bere indiană Kingfisher din partea casei. — Tatăl tău, declară chelnerul într-un elan de incorectitudine politică, ar fi trebuit să administreze Imperiul. Atunci n-am mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
m-aș supăra să-și vâre dilatatorul înă — Mulțumim, Sophie, o întrerupse ferm maică-sa, arătând spre cealaltă cameră, și să nu te culci cu cercelul ăla în nas. O să agațe plapuma. În sfârșit, erau toți așezați la masă, cu farfuriile dinainte. — Așadar, Laurence, îl invită cu vioiciune Henrietta, poate că ai vrea să ne spui câte ceva despre activitatea secției tale? Laurence lăsă jos furculița privind doar cu o umbră de regret spre apetisantele fructe de mare din farfurie. Era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
masă, cu farfuriile dinainte. — Așadar, Laurence, îl invită cu vioiciune Henrietta, poate că ai vrea să ne spui câte ceva despre activitatea secției tale? Laurence lăsă jos furculița privind doar cu o umbră de regret spre apetisantele fructe de mare din farfurie. Era clar că era obișnuit să-și câștige pâinea făcând frumos. — Vindecăm toate formele de infertilitate la femei prin tratamente cu hormoni și operații la nivelul trompelor uterine, dar presupun că rezultatele cele mai importante le-am obținut prin inseminare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
bușteni aruncând scântei în cămin, cu miresme de prăjituri revărsându-se din bucătărie, dar o preocupare grăitoare pentru curățenie te avertiza în privința stării de fapt. Pe tot parcursul vieții lui Fran, Phyllis transformase preocuparea pentru curățenie într-o adevărată religie. Farfuriile îți erau luate din față de îndată ce înghițeai ultimul dumicat, jucăriile îndrăgite erau dosite fără milă, suprafețele lucioase erau acoperite de suporturi pentru pahare ca de o epidemie de pojar. Chiar și acum, adult fiind, Fran își păstrase obiceiul straniu de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sau chiar bizare, având în vedere că se cunoșteau de atât de puțin timp, dar sinceritatea evidentă a lui Laurence le transformă în ceva nespus de emoționant. Apetisantul calcan de Dover pe care îl adusese chelnerul i se răcea în farfurie. Doar un bărbat într-adevăr deosebit o putea face pe Fran să uite de mâncare. — Da, Laurence, spuse Fran cu blândețe, cred că aș fi. — Așadar, chiar te-a întrebat ce intenții ai? Ce lucru minunat de victorian! Henrietta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
va avea succes. Așa că n-o să vă țină ocupat spațiul prețios, nu? Cu inima îndoită, ca un client care tocmai a cumpărat un serviciu de masă pe un preț de nimic de la un vânzător ambulant și bănuiește că lipsesc câteva farfurii, domnul Morton acceptă. — Poftim, ia chestiile astea. Sean McGee îi puse toate produsele în brațe lui Fran de îndată ce dădură colțul. — Mi se urcase inima în gât. Eram sigur că o să-și aducă aminte că i-am luat interviu la prânzul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu ochii ațintiți asupra lui Jack și ușor amețită, nu păru să observe. — Noapte bună, dragule, spuse ea. Nu e minunat că suntem iar împreună cu toții? Ben mormăi ceva nedeslușit, continuând să evite privirea lui Jack, și, ascultător, își duse farfuria la mașina de spălat vasele, cum îl învățase taică-său. Apoi ridică brusc ochii, uitându-se la maică-sa cu un aer bănuitor. Aceasta notase un număr și inițialele cuiva pe blocnotesul de lângă telefon. Și Ben tocmai își dăduse seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Nici castroanele. Ce să mai zic să iau de la „fetițe“... se lăcuiește aia cu toți și eu să pun botul pe lingura ei, nu m-am născut de azi, de ieri. Ăia nu pot să schimbe nimic: cearceaf, lingură, asta... farfurie, nici buca de pâine. Păi, fetițele au loc separat și pe cameră mare. Le lăcuiesc toți, dar nu se împarte nimic cu ele, bine, c-o fi să iasă pe caleașcă și nu vede ăla de sus cine schimbă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
grea? E grea. În sticlă de un kilogram intră mercur peste 20 de kilograme. N-am reușit. Le desfăceam șurupurile cu cheile și-n cap avea niște termometre din alea mari, groase. Și alea le spărgeam, le puneam într-o farfurie, castron sau cană și puneam în sticlă. Cum n-ați reușit să-l trageți? 20 de kilograme reușeați. Era greu. L-au găsit alții. Dar nu era ăla care se vinde la ruși, era d-ăsta alb. Roșu-i cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
deci, dacă nu găseam bani și ceea ce vroiam, distrugeam. Deci spărgeam tot ce era prin ’năuntru. Și s-a întâmplat ca la Budapesta să nu găsim bani, țigări și ce trebuia să luăm noi și-am început s-aruncăm cu farfuriile de mâncare pe-acolo, că mâncare... Și, la un moment dat, a apărut paznicul și a zis să stăm. Și n-am stat noi, a stat el! Fiindcă eram foarte mulți. Eram paișpe inși. Și și-a luat-o el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
trebuia să fiu. Era foarte înțelegătoare, foarte dulce. Cred că m-a iubit, nu? Dac-a făcut și un copil cu mine, nu? Să-mi pună mâncarea caldă pe masă. După ce mâncam ciorba, ca să-mi pună felul doi, trebuia spălată farfuria. Și, totuși, erau impresii din astea, de copil răsfățat, pe care-acuma le detest. Niște prostii, niște figuri, să spun așa. Am și lovit-o de câteva ori. Ei bine, nu bătaie, o palmă după ceafă. Vorbea când nu trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
este... Teamă Dacă-ar fi la o adică, Mie-mi este numai... Frică Sunt ca florile-ntre flori, Literă e uneori, Sau mai multe litere; Dar eu fac trimitere La acele care sunt Părticele de cuvânt. Nu se pune-n farfurie Fiindcă nu e prăjitură, Dar se mestecă în gură Și se spune și se scrie. Dacă vrei să le asameni, Niște cuiburi sunt și ele, Însă sunt dintre acele Unde-nvață pui de oameni. Trebuie să știți, copii, Că nu
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
o „pâine” dezmierdată Și o recunoști pe dată. Tabla nu o ștergi cu ei, Dar îi fierbi și pui mujdei. Cine stă într-un picior, Dar nu-i varză și nici barză? Toate bune par să fie, Însă nu în farfurie. A crescut pe-o cioată groasă Un acoperiș de casă. Ia să ne uitam la ele: Umbreluța lor de soare Galbenă-i, cu picățele; Nu cumva-s otrăvitoare? N-are trup - doar un picior, N-are cap - doar pălărie. Oare
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
se mai uite la el, dar ea era atât de absorbită de ceea ce vedea, încât uită și să-i servească. Gaston era, într-adevăr, „de contemplat“. Bețișoarele lui se lăsau stângaci pe câte o bucățică de mâncare dintr-una din farfuriile din fața lui, o apucau și o duceau nesigur spre gură. Fața lui de cal venea în întâmpinarea bețișoarelor la jumătatea drumului, gura se deschidea și hap! - mâncarea dispărea înăuntru. Totul a fost devorat în felul acesta: sashimi, spanacul... Prin felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mai mănânci? N-a răspuns. — Gaston. Se întoarse spre Tomoe și zâmbi trist. — Ce s-a întâmplat, Gas? l-a întrebat îngrijorat Takamori, punând jos sticla de whisky din care tocmai își turnase în pahar. — Câine-san, răspunse Gaston arătând spre farfuria lui, vrea să mănânce. — Câine-san? Tomoe a înțeles imediat ce voia Gaston, amintindu-și-l în chimonoul de noapte și încălțat cu pantofii lui vechi, însoțit de potaia aceea bătrână, hămesită și murdară. — A, da, câinele acela vagabond. Câinele acela bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
lor în bucătărie sau răsturna găleata de gunoi, stârnind furia lui Mă-chan. Gaston se ridică și deschise fereastra. Câinele tușea afară. Se pare că și câinii bătrâni se îmbolnăvesc de astm, ca și oamenii. Gaston luă mâncare de la el din farfurie și i-o azvârli câinelui. Tomoe și Mă-chan l-au privit disprețuitor și apoi au întors capul. — De azi încolo, cîine-san prietenul vostru. Ca mine, prietenul vostru, declară Gaston, privind de la unul la altul, cu un zâmbet fericit. În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Kimie a început să râdă cu poftă. — Nu mai faceți atâta gălăgie! le avertiză cea cu bandajul în jurul gâtului, care-l luase pe Gaston sub aripa ei protectoare. A întins apoi un ziar în fața lui, pe care a pus o farfurie ciobită, cu mâncare. A identificat obiectele rotunde și galbene ca fiind gălbenușuri, dar oare ce erau cele care arătau ca niște coji de pâine mucegăită, înfipte pe un băț subțire? — Ăla-i oden. Nu știai? — De unde? E străin, spuse Kimie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
bar. Când l-a văzut pe Gaston, a tresărit și și-a întors privirile în altă parte. Chiuveta era lângă WC. Gaston s-a spălat pe față și s-a întors în cameră. Bătrânul punea niște sardele prăjite pe o farfurie. Poți mânca așa ceva? întrebă el. Sardelele nu avuseseră niciodată un gust mai bun pentru Gaston, care era mort de foame. Nu a uitat să adune capetele de pește pe marginea farfuriei, pentru Napoleon. — Pentru cine-s alea? întrebă bătrânul Higurashitei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
în cameră. Bătrânul punea niște sardele prăjite pe o farfurie. Poți mânca așa ceva? întrebă el. Sardelele nu avuseseră niciodată un gust mai bun pentru Gaston, care era mort de foame. Nu a uitat să adune capetele de pește pe marginea farfuriei, pentru Napoleon. — Pentru cine-s alea? întrebă bătrânul Higurashitei, lăsând bețișoarele din mână. — Sunt pentru câine-san. Gaston, stânjenit, i-a spus bătrânului că a adus și un câine cu el. A, deci îți plac câinii? Bătrânul i-a studiat iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]