3,967 matches
-
n-a văzut nici cum mă schimb la față, Încremenesc. Era prea ocupat cu dezbaterea lirică. Dar când a băgat de seamă că stăm de vorbă - ea mă zărise la rându-i și mă chemase lângă cearșaf - , probabil m-a felicitat În gând. Deși n-am stat prea mult lângă ea, nu știam ce să-i spun, cuvintele Îmi stăteau În gât, când mi-a simțit stânjeneala, vrăjitoarea s-a acoperit cu un prosop. Eu m-am retras În salonul Laurei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În cotul drept, Își ridică Într-o rînă trupul, că, aplecată asupra mea, care mă simțeam acum prizonierul ei, Îmi stăpîni În străfulgerare ființa: - Cine sînteți, cu adevărat, domnule judecător? N-o sărutasem pînă atunci, Îmi Înfrînai pornirea: m-am felicitat, aș fi avut impresia În momentul acela - nu știu exact, era o ceață - că aș fi trădat ceva. Cine sînteți? repetă Întrebarea. - Cel pe care-l vedeți. Aș fi curios să aflu Însă cine sînteți dumneavoastră, spusei... ați izbucnit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe cîmpuri albite și eu mă plimbam cu ea pe drumul comunal de acum patru decenii, ea alunecă, zăpada era pe alocuri Întărită, și ca să nu cadă o prinsei În brațe, vrui s-o sărut, dar ceva mă opri. Mă felicitai În sine-mi cu regret și merserăm mai departe și deodată se făcu primăvara, vară, totul Înverzi; priveam: părul Îi flutura, pe spate amintind pentru ochii mei pe Demeter venită din antichitatea elină - poate chiar așa era, Îmi spuneam. Încetasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
caracterizată, care mi s-a creat de unii. Trebuie să învăț din nou să fiu un om liber. Mă voiu resemna să citesc conferința Dumitale, cum am citit și "Gândirea axiomatică" din Revista Fundațiilor, - pentru care am uitat să te felicit. Îți urez un succes așa cum vrei Dumneata: nu de radio ci de aulă. Al Dumitale prieten pe vecie D. Barbilian
Ion Barbu într-un document revelator by Solomon Marcus () [Corola-journal/Memoirs/17075_a_18400]
-
de altădată armata de la Plevna și de la Grivița. Ei, în fine, proclamau necesitatea de a ne ține legați de Turcia, inventau o pretinsă politică occidentală, care de la 1870 - 1871 nu mai esista, ei trimeteau la Constantinopol pe Mazar Pașa; ei felicitau sus și tare prin acte publice pe un ministru turc care se împotrivea din toate puterile, cum era datoria lui de turc, estensiunei drepturilor și privilegielor națiunei române guvernate de conservatori. Oricine își aduce aminte regatul cu apă rece, demn
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
prin Țara Românească. Toată cartea e plină de asemenea concordanțe biblice, și chiar acolo unde textul român se abate de la cel francez, această abatere e numai aparentă, pentru că profesorul nostru mai sare câteva rânduri, mai circumscrie pe ici, pe colo. Felicităm deci pe ministrul instrucției și pe copiatorul român că nu se abat de la spiritul general al partidului d-lor și că mănțin acel admirabil esprit de corps conform căruia toți liberalii fură, unii diurne nemeritate, alții premii, alții statul, arendând
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
ai revoluțiunii, acești copii de suflet a lui Robespierre n-au cutezat astăzi să-și însușească instrucțiunea judiciară propriu-zisă, să se facă într-un timp acuzatori și judecători în desprețul tutulor legilor și a celei mai simple echități. Să se felicite dară d-nii Brătianu, Rosetti, Missail etc. Frații și mai marii lor din Franța au rămas mai pe jos decât ei. Este adevărat că Franța este o republică, că în capul ei se află un simplu advocat, d. I. Grevy, pe când
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
statului, de munca și sudoarea contribuabililor în interesul esclusiv al clienților săi, toate acestea, după "Presa", sânt nimicuri și d-nu[l] Brătianu trebuie "să meargă înainte, neascultând decât vocea rațiunei ca să ducă până la capăt împlinirea misiunei sale". Frumoasă rațiune! Felicităm pe d. Boerescu pentru înaltele și patrioticele sale aspi rațiuni. D-sa e liber negreșit de a se face astăzi solidar cu aberațiunile politice ale colegului său de la Lucrările Publice și cap al ortalei roșii. Noi însă, care nu avem
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de periculoasă e sistema înstrăinării ce se practică astăzi și a dezvoltat punctele principale din programă. După aceea Adunarea a ales un comitet de 23 membri și pe d. Vernescu ca președinte al acestuia. Comitetul e însărcinat cu organizările ulterioare. Felicităm formarea și organizarea unui partid liberal care să nu fie condus de principiile mac[2c]2hiavellice ale roșiilor. Partide cari urmăresc cu sinceritate realizarea ideilor lor, partidele pentru cari principiile nu sânt numai pretexte și fraze pentru a amăgi lumea
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
din cele mai semnificative și mai interesante de când se discută în Corpurile legiuitoare cestiunea cu viclenie numită a răscumpărării. Ședința era prezidată de d. Dimitrie Ghica - pe care l-am văzut jucând oarecare rol de care nu are a se felicita, când, din nenorocirea țărei, s-a dat concesiunea Strusberg - și, din când în când, se arăta pe scaunul prezidențial figura ursuză a d-lui N. Bibescu. Și băncile Senatului ca și tribunele publice erau aproape goale: se vedea bine că
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Bernadotte a notificat oficial lui Edward Thornton, trimisul extraordinar și ministru plenipotențiar al Mării Britanii la Stockholm, "that the personal union between Sweden and Norway hâd been established" 288. În notă de răspuns, data în aceeași zi, ambasadorul englez a felicitat guvernul englez, cu prilejul acelui eveniment care, potrivit opiniei guvernului englez, exprimată de ambasadorul sau, "doit être le Garant le plus sûr du Bonheur et de la Sûreté des deux Royaumes", adică danez și suedez 289. Datorită politicii promovată de Castlereagh
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
tovarășul Olaru. Asta era vestitul șef de cadre pe care nici directorul Bularca nu putea sau nu-i era comod să-l înfrunte. S-a terminat, gîndii! Ce vroia ăsta de la mine? În nici un caz nu mă chema să mă felicite. Vrea să mă dea afară? Totuși fără avizul lui n-ași fi putut fi angajat. Ei da, ca și, când asta ar fi avut vreo importanță, parcă nu se putea ca verificând un dosar să găsești în el cine știe ce chestie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
la masă. Și mai ales era treaz. Îmi plăcu de el, era grav, liniștit, chiar modest, față de isprava pentru care luase Premiul de Stat. Mă așteptasem să-l găsesc deja afumat și plesnind de veselie. Mă apropiai de el, îl felicitai, dar se făcu sau chiar nu auzi ce-i spusei și mă lăsă cu mâna întinsă continuând ciuguleala. Gândii că trebuie să mă car imediat, dar interveni Vintilă: "Mă besmeticule, dă mâna cu dom' profesor", și atunci Calistrat tresări și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dumneavoastră." "Da, zisei, sânt cam supărat..." " S-a întîmplat ceva?" "Asta n-are treabă", gândii, totuși îi spusei ceea ce n-ași fi vrut să spun, din inerție, oricum ca un răspuns la un semn colegial, că se gândise să mă felicite. Da, mi s-a întîmplat, azi-dimineață am vrut să golesc vaza de flori de pe biroul meu (în care ea continuase din ziua aceea să-mi pună din când în când cîte-un fir), știți, se uscase... adică, după ce ați plecat... și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Se bronzase la mare. Sosirea ei nu fusese un eveniment, după cum parcă îmi sugerase că va fi repetîndu-mi la telefon data întoarcerii. Nici n-avea cum să fie, dar îmi rămăsese în amintire, ca o scamă, această ciudățenie: de ce mă felicitase și de ce ținuse să știu ziua când... Iar floarea din vază nu mai apăru. Bronzul nu-i stătea bine, îi dădea un aer întunecat de... "Hm! murmurai când se prezentă la mine cu hârtii, la Jaffa și Beyrut mai sânt
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să nu știu pe înseamnă o acțiune U.T.M. de acest gen. În schimb, joagărul și moara celor două, adică nedeclararea lor, căpătară în spusele vorbitorului proporțiile a ceva în genul spionajului în slujba unei puteri imperialiste! Și acum mă felicit că mi-am reprimat râsul auzind această inepție. Dar dacă toți ar fi făcut același lucru, și în loc să asculte într-o tăcere încremenită, adunarea ar fi izbucnit în hohote? Eu oricum aveam motive să mă stăpânesc, dar ceilalți? Nu puteau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tresărire, o grea presimțire. Aceste aplauze (care, desigur, nu erau chiar unanime, dar ce mai contau câteva zeci de abțineri?) erau rele, nejustificate și în mod sinistru premature. Nu trebuiau întîi ascultate cele trei fete? Ce se aplauda? Iarăși mă felicit și astăzi că după ce ele încetară îmi frânai cu putere impulsul de a sări imediat în picioare să le spun: Nu înțeleg aceste aplauze! Ele seamănă a verdict care se dă înainte să se aștepte răspunsul celor trei colege ale
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca să nu zic excelent..." "V-a căutat o doamnă la telefon." "Cine era?" "A spus că o să revină!" "Din București?" "Nu, n-am avut impresia... A propos de telefon. Puteți să-l luați în cameră o oră, două și să felicitați pe cine doriți." "Nu, zisei... ba da, ași vrea să dau un telefon unui prieten din București..." "Poftiți, zise, și când nu mai aveți nevoie mi-l înapoiați." Și se ridică, trase aparatul din priză și mi-l puse în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ale mele, dactilografiate, și le pusese alături, ținea cotul pe ele. Acum îmi răsfoia caietele. "Ce faci tu aici?", o întrebai. Îmi răspunse cu degetele: fac ce-mi place. "Sînt lucrări de specialitate, continuai vârând telefonul în priză. Ai de felicitat pe cineva?" Respinse cu palma întrebarea. Apoi se ridică, mai cercetă o dată sertarele trase, dacă mai era ceva pe-acolo (nu mai era!), îmi aruncă o privire care parcă nu mă vedea, luă cele două lucrări bine capsate de mine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se apropie de microfon; fața îi crescu peste măsură pe ecran.) Ripley, Ripley, mai ești acolo? Nu mai era timp de stat pe gânduri. Venise vremea acțiunii. ― De acord. Merg. Gata. O spusese. El era pe punctul de a o felicita sau de a-i mulțumi, dar Ripley întrerupse legătura până să apuce să spună ceva. Auzi un zgomot surd prin așternut, în preajma ei, și se răsuci pentru a-i arunca o privire drăgăstoasă lui Jones. Își trecu unghiile pe spinarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mă simțeam invidios pe succesul colegilor mei, le urmăream cărțile mediocre tronând în librării și-mi venea să urlu, fiecare copertă îmi provoca o suferință profundă și violentă. Mă întâlneam cu ei la catedră, le zâmbeam frumos, dădeam mâna, îi felicitam. În timp ce laudele curgeau, ca într-un comentariu de olimpiadă, în mintea mea se desfăceau simultan ecranele dreptății, pe care rulam poveștile interlocutorilor - isprăvi murdare, adevărate, de nerostit, care lipseau din paginile bibilite și premiate. Spre deosebire de mine, colegii aveau stofă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ultima. Mai sunt vreo trei.“ Mihnea a marcat un moment de stupoare. Părea zdruncinat, fusese o lovitură de maestru, ca-n vremurile noastre bune, când mușcam unii din alții și-eram fericiți. Și-a revenit însă repede și m-a felicitat: „Ăsta a scris opt scrisori?! Ca Eminescu?“ „Faci pe prostul cu mine?!“, am exclamat. „Ia mai gândește-te!“ Dacă ar fi să ne luăm după unii cercetători, Eminescu ar fi avut 7 scrisori, nu 6. Perpessicius pomenește ceva într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau familiei, îl prezintă pe căpitanul Arthur Brown ca autor indiscutabil; de altfel, acesta a și primit felicitări oficiale și-o decorație pentru fapta sa de vitejie. În același timp, generalul celei de-a 5-a Divizii australiene și-a felicitat și el oamenii, nominalizând doi soldați: Alexander „Sandy“ Jones și Clement „Clem“ Thompson. Cine minte și cine spune adevărul? O a treia variantă ar fi fost povestită de-un martor direct al evenimentelor, un marinar aflat întâmplător în liniile australiene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
niciodată. Cine ar fi atât de inteligent?“ „Bună întrebare.“, a hotărât Mihnea, uitându-se când la mine, când la prizonier. „Eu m-am gândit la un scriitor. Unul cu minte de matematician.“ „Camil Petrescu!“, am exclamat. „Omul surprizelor!“, m-a felicitat Mihnea. „Camil a pozat într-un romancier modern, un pionier al romanului interbelic, cum ziceți voi la facultate. De fapt, el era un negustor: făcea afaceri neuronale cu nemții.“ „Știm asta. A recunoscut-o și scriitorașul nostru.“, am precizat. „Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a substitui vagilor aspirațiuni de ideal, care au stăpânit până astăzi eforturile națiunilor și ale conducătorilor lor, o bază practică și solidă care constituie punctul de plecare al unei întregi vieți“ Marele jurist belgian Yves de la Briére spunea: „Trebuie călduros felicitați negociatorii care au ajuns la acest rezultat, a cărui importanță juridică va fi decisivă, și în plus importanța morală prin valoarea exemplului. În primul rând al acestor negociatori vom saluta cu gratitudine un ilustru om de stat al României contemporane
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]