3,199 matches
-
săraci și bogați se adâncea vizibil. Conștiința crescândă a oamenilor de rând față de chestiunile politice și socio-economice interacționa cu ideile socialismului, social-liberalismului și nationalismului (Fennomania). Răspunsurile populației și contramăsurile corespunzătoare ale aristocrației au înrăutățit relațiile sociale în Finlanda. Mișcarea muncitorească finlandeză, apărută la sfârșitul secolului al XIX-lea din mișcările populară, moderată și religioasă, precum și din fennomania, avea un caracter naționalist finlandez și muncitoresc. Din 1899-1906, mișcarea muncitorească a devenit complet independentă, dezbrăcată de gândirea patriarhală a stărilor „fennomane”, și era
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
social-liberalismului și nationalismului (Fennomania). Răspunsurile populației și contramăsurile corespunzătoare ale aristocrației au înrăutățit relațiile sociale în Finlanda. Mișcarea muncitorească finlandeză, apărută la sfârșitul secolului al XIX-lea din mișcările populară, moderată și religioasă, precum și din fennomania, avea un caracter naționalist finlandez și muncitoresc. Din 1899-1906, mișcarea muncitorească a devenit complet independentă, dezbrăcată de gândirea patriarhală a stărilor „fennomane”, și era reprezentată de Partidul Social-Democrat finlandez, înființat la 1899. Activismul muncitorilor fusese direcționat atât către opoziția față de rusificare cât și către dezvoltarea
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
al XIX-lea din mișcările populară, moderată și religioasă, precum și din fennomania, avea un caracter naționalist finlandez și muncitoresc. Din 1899-1906, mișcarea muncitorească a devenit complet independentă, dezbrăcată de gândirea patriarhală a stărilor „fennomane”, și era reprezentată de Partidul Social-Democrat finlandez, înființat la 1899. Activismul muncitorilor fusese direcționat atât către opoziția față de rusificare cât și către dezvoltarea unei politici interne care să abordeze problemele sociale, și răspundea cererilor pentru democrație. Aceasta a fost o reacție față de disputa internă, începută din anii
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
fusese direcționat atât către opoziția față de rusificare cât și către dezvoltarea unei politici interne care să abordeze problemele sociale, și răspundea cererilor pentru democrație. Aceasta a fost o reacție față de disputa internă, începută din anii 1880, între nobilimea și burghezia finlandeză pe de o parte, și mișcarea muncitorească pe de altă parte, pe marginea dreptului la vot pentru oamenii de rând. Pe lângă obligațiile lor ca locuitori supuși, pașnici și apolitici ai Marelui Ducat, care cu câteva decenii în urmă acceptaseră sistemul
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Pe lângă obligațiile lor ca locuitori supuși, pașnici și apolitici ai Marelui Ducat, care cu câteva decenii în urmă acceptaseră sistemul de clase ca ordine naturală a vieții lor, populația începuse să revendice din ce în ce mai zgomotos drepturi civile și cetățenie în societatea finlandeză. Lupta pentru putere între stările finlandeze și administrația rusă furnizase un model și un spațiu concrete pentru mișcarea muncitorească. Pe de altă parte, datorită unei tradiții de cel puțin un secol și datorită experienței în ce privește exercitarea puterii administrative, elita finlandeză
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
pașnici și apolitici ai Marelui Ducat, care cu câteva decenii în urmă acceptaseră sistemul de clase ca ordine naturală a vieții lor, populația începuse să revendice din ce în ce mai zgomotos drepturi civile și cetățenie în societatea finlandeză. Lupta pentru putere între stările finlandeze și administrația rusă furnizase un model și un spațiu concrete pentru mișcarea muncitorească. Pe de altă parte, datorită unei tradiții de cel puțin un secol și datorită experienței în ce privește exercitarea puterii administrative, elita finlandeză se vedea ca putere naturală inerentă
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
finlandeză. Lupta pentru putere între stările finlandeze și administrația rusă furnizase un model și un spațiu concrete pentru mișcarea muncitorească. Pe de altă parte, datorită unei tradiții de cel puțin un secol și datorită experienței în ce privește exercitarea puterii administrative, elita finlandeză se vedea ca putere naturală inerentă în cadrul Marelui Ducat. În cele din urmă, lupta politică pentru democrație a fost rezolvată în afara Finlandei, prin politica puterilor internaționale; războiul esuat al Imperiului Rus din 1904-1905 împotriva Japoniei a dus la Revoluția din
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
datorită integrității sociale puternice între muncitorimea urbană și cea rurală. Reforma din 1906 a fost un salt uriaș în liberalizarea politică și socială a populației Finlandei. Familia imperială rusă fusese cea mai autocrată și mai conservatoare din Europa, iar poporul finlandez suferise această autocrație și acest conservatorism prin intermediul celor patru stări finlandeze. Deși majoritatea țărilor Europei de Vest adoptaseră parlamente bicamerale până la sfârșitul secolului al XIX-lea, în 1906, finlandezii au adoptat un parlament unicameral, iar femeile au fost incluse în
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
din 1906 a fost un salt uriaș în liberalizarea politică și socială a populației Finlandei. Familia imperială rusă fusese cea mai autocrată și mai conservatoare din Europa, iar poporul finlandez suferise această autocrație și acest conservatorism prin intermediul celor patru stări finlandeze. Deși majoritatea țărilor Europei de Vest adoptaseră parlamente bicamerale până la sfârșitul secolului al XIX-lea, în 1906, finlandezii au adoptat un parlament unicameral, iar femeile au fost incluse în votul universal. Toți adulții finlandezi au primit drept de vot, ceea ce
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
acest conservatorism prin intermediul celor patru stări finlandeze. Deși majoritatea țărilor Europei de Vest adoptaseră parlamente bicamerale până la sfârșitul secolului al XIX-lea, în 1906, finlandezii au adoptat un parlament unicameral, iar femeile au fost incluse în votul universal. Toți adulții finlandezi au primit drept de vot, ceea ce a crescut numărul de alegători de la 126.000 la 1.273.000. În curând, aceasta a adus circa 50% din voturi social-democraților. Țarul și-a recâștigat autoritatea după criza revoluționară din 1905, și-a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
și-a redovândit rolul de Mare Duce al Finlandei și, în a doua perioadă de rusificare dintre 1908 și 1917, a neutralizat funcțiile și puterile noului parlament. Împăratul vedea Parlamentul ca având doar rol consultativ. El singur hotăra compoziția Senatului finlandez, care nu se corela cu adunarea Parlamentului, desființând orice idee de parlamentarism adevărat. Țarul a dizolvat Parlamentul și a ordonat noi alegeri aproape anual între 1908-1916. Capacitatea Parlamentului de a rezolva problemele sociale și economice majore era limitată de confrontările
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
a escaladat și conflictul între angajatorii industriali și muncitorii lor, industriașii refuzând negocierile colective și dreptul la sindicate care să reprezinte muncitorii; angajatorii dictau contractele care se semnau la nivel personal. Deși procesul parlamentar dezamăgise mișcarea muncitorească, majoritatea din Parlamentul finlandez părea a fi singura cale spre o societate mai echilibrată economic și social. De aceea, muncitorii finlandezi se identificau puternic cu statul lor. Împreună, aceste evoluții politice au dus la condiții care au încurajat o luptă pentru conducerea statului finlandez
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
sindicate care să reprezinte muncitorii; angajatorii dictau contractele care se semnau la nivel personal. Deși procesul parlamentar dezamăgise mișcarea muncitorească, majoritatea din Parlamentul finlandez părea a fi singura cale spre o societate mai echilibrată economic și social. De aceea, muncitorii finlandezi se identificau puternic cu statul lor. Împreună, aceste evoluții politice au dus la condiții care au încurajat o luptă pentru conducerea statului finlandez în cei zece ani dinaintea prăbușirii Imperiului Rus. Programul mai sever de rusificare, denumit de finlandezi „a
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
finlandez părea a fi singura cale spre o societate mai echilibrată economic și social. De aceea, muncitorii finlandezi se identificau puternic cu statul lor. Împreună, aceste evoluții politice au dus la condiții care au încurajat o luptă pentru conducerea statului finlandez în cei zece ani dinaintea prăbușirii Imperiului Rus. Programul mai sever de rusificare, denumit de finlandezi „a Doua Perioadă de Oprimare, 1908-1917”, a fost oprit la 15 martie 1917 prin înlăturarea țărului rus Nicolae al II-lea. Motivul imediat pentru
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Duma, și Guvernului Provizoriu, de dreapta, dar a fost contestată de Sovietul de la Petrograd, ceea ce a dus la apariția unei puteri duale în țară. Finlandei i-a fost restaurată autonomia în martie 1917, iar revolta din Rusia a adus Parlamentului finlandez pentru prima oară adevărata putere politică. Stânga, formată mai ales din social-democrați, acoperea un spectru larg, de la moderați la socialiști radicali; dreapta era și mai diversă, de la social-liberali la conservatori moderați și conservatori de dreapta. Principalele patru partide erau: De-
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
conservatori de dreapta. Principalele patru partide erau: De-a lungul anului 1917, finlandezii s-au confruntat cu o dăunătoare interacțiune între lupta de putere și disoluția societății. Prăbușirea Rusiei a indus o reacție de dezintegrare în lanț în sânul societății finlandeze, începând cu guvernul și continuând cu puterea militară, cu economia și răspândindu-se în toate domeniile, cum ar fi administrația locală și locurile de muncă, și terminând la nivel de cetățeni individuali sub forma unor schimbări și a unor probleme
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Partidul Social-Democrat obținuse o majoritate absolută în noul Parlament al Finlandei, la alegerile legislative generale din 1916. Noul Senat a fost format în martie 1917 de către social-democrați și de liderul sindical Oskari Tokoi. Cabinetul său nu reflecta însă componența parlamentului finlandez, cu majoritate absolută dată de socialiști. El cuprindea șase reprezentanți ai social-democraților și șase din partidele nesocialiste. Teoretic, noul Senat consta dintr-o coaliție națională largă, dar în practică, cum principalele grupări politice nu erau dispuse la compromis și cei
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
putere politică în fostul Mare Ducat. Deși finlandezii acceptaseră manifestul eliberator (din perioada 1908-1916) din martie 1917 emis de guvernul provizoriu rus, ei încă puneau la cale cel puțin o extindere a fostei autonomii. Revoluția din Februarie dăduse impuls social-democraților finlandezi: erau majoritari detașat în Parlament și la limită în Senat. După deceniile de dezamăgiri politice, social-democrații aveau ocazia să preia puterea. Conservatorii s-au alarmat de continua creștere a bazei de susținere a socialiștilor în anii 1899-1916, care ajunsese la
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
de administrația rusească; socialiștii trebuia să fie opriți înainte să modifice structura de putere în țară. „Legea Puterii” încorpora un plan al social-democraților de a crește și concentra substanțial puterea Parlamentului, ca reacție la conducerea neparlamentară și conservatoare a Senatului finlandez dintre 1906 and 1916. Legea contribuia și la lărgirea autonomiei Finlandei, restricționând influența rusească asupra chestiunilor interne finlandeze: guvernul provizoriu al Rusiei va determina doar politicile externă și militară ale Finlandei. În Parlament, legea a fost adoptată cu susținerea social-democraților
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
încorpora un plan al social-democraților de a crește și concentra substanțial puterea Parlamentului, ca reacție la conducerea neparlamentară și conservatoare a Senatului finlandez dintre 1906 and 1916. Legea contribuia și la lărgirea autonomiei Finlandei, restricționând influența rusească asupra chestiunilor interne finlandeze: guvernul provizoriu al Rusiei va determina doar politicile externă și militară ale Finlandei. În Parlament, legea a fost adoptată cu susținerea social-democraților, a Ligii Agrare, și a unor activiști de dreapta și nesocialiști dornici de suveranitate pentru Finlanda. Conservatorii se
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
mult de o înfrângere totală, a devenit evidentă semnificația zonei Finlandei ca zonă-tampon de protejare a Petrogradului, iar guvernul provizoriu a dezaprobat „Legea Puterii” și a trimis mai multe trupe rusești în Finlanda. Acolo, la cererea și cu colaborarea conservatorilor finlandezi, Parlamentul Finlandei a fost dizolvat și s-au anunțat noi alegeri. În alegerile din octombrie 1917, social-democrații și-au pierdut majoritatea absolută, ceea ce a dus la radicalizarea mișcării muncitorești și la scăderea susținerii în sânul ei pentru tactica bazată pe
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
Evenimentele din iulie 1917 nu au adus singure Revoluția Roșie din ianuarie 1918, dar împreună cu evoluțiile politice bazate pe interpretarea de către mișcarea muncitorească a ideilor Fennomaniei și socialismului din anii 1880, aceste evenimente au fost decisive pentru scopul unei revoluții finlandeze. Pentru a câștiga puterea, socialiștii trebuia să treacă peste Parlament. Prăbușirea Rusiei în Revoluția din Februarie a avut ca rezultat o pierdere a autorității instituționale în Finlanda și disoluția forțelor de poliție, dând naștere la temeri și incertitudine. Ca răspuns
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
-și organizeze propriile forțe de securitate, inițial locale și în mare parte neînarmate. În toamna lui 1917, în lupta pentru putere și în vidul de putere produs de dizolvarea Parlamentului, și în absența unui guvern stabil sau a unei armate finlandeze, asemenea forțe au început să-și asume un caracter paramilitar. Gărzile Albe/Civile au fost organizate de potentați locali, intelectuali conservatori, industriași, mari proprietari de pământ și activiști, și au fost înarmate de germani. Gărzile Roșii/de Securitate au fost
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
pentru conducerea Finlandei. După dizolvarea Parlamentului, polarizarea între social-democrați și conservatori a crescut dramatica. După alegerile legislative din octombrie 1917, nesocialiștii au stabilit un acord informal cu guvernul provizoriu rus. Situația a fost perturbată de Revoluția din Octombrie; noul Parlament finlandez a preluat puterea la 15 noiembrie, pe modelul „Legii Puterii” adoptate de socialiști, și a acceptat pe loc propunerile social-democrate din iulie 1917 pentru o zi de muncă de opt ore și vot universal la alegerile locale. În cele din
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
întărească puterea militară a Gărzilor Civile. Primii Jägeri finlandezi cu arme germane au sosit în Finlanda în octombrie-noiembrie 1917, pe vasul "Equity" și pe submarinul german SM UC-57. În Finlanda erau circa 50 de Jägeri la sfârșitul lui 1917. Conservatorii finlandezi erau îngrijorați de intențiile Germaniei și Rusiei de a ajunge la un armistițiu și de negocierile lor de pace, temându-se că aceasta va restricționa capacitatea Germaniei de a ajuta Senatul. Germania a acceptat să vândă 70.000 de puști
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]