6,379 matches
-
fost din rândul muritorilor... Fata sare vioaie în picioare. NARCISA: Să nu-mi spui că mama ta a fost marțiană!? Băiatul continuă să rămână tolănit în fân. PRINȚIȘOR: Ea a făcut parte din altă lume. Narcisa devine serioasă și un fior o cutremură. NARCISA: Nu te înțeleg! Fi mai explicit! Cavalerulse ridică încet și o cuprinde în brațe. PRINȚIȘOR: Totul s-a petrecut la hotarul dintre mit și realitate. Probabil ai auzit despre Dracula... NARCISA: Este un mit legat de voievodul
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
o noutate fără precedent, zguduind și chiar distrugând, în concepția lor, temelia Bisericii? Cum a fost posibil că secole, de cele mai multe ori, Sfintele Liturghii să fie fără credincioși, care primeau împărtășania? De ce acest lucru incredibil nu provoacă uimire, nu provoacă fiori, în timp ce dorința de împărtășire mai deasă provoacă teamă, opoziție, rezistență? Cum a putut să apară această ciudată doctrină de primire a împărtășaniei o singură dată pe an? Cum a putut fi considerată "normă" orice îndepărtare de la ceea ce-ar putea
„PROBLEMA DESEI SAU RAREI ÎMPĂRTĂŞANII ÎN SPIRITUALITATEA ORTODOXĂ ROMÂNEASCĂ CONTEMPORANĂ” – SINTEZĂ, REZUMAT, LA TEZA DE DOCTORAT CU ACELAŞI TITLU – SIBIU [Corola-blog/BlogPost/341977_a_343306]
-
organizează într-o spirală a Timpului, ce tinde spre absolut, tocmai pentru că traduce tulburătoarea dualitate a umanului. Ambiguitatea specifică Poeziei poate presupune legătura paradoxală cu misterul existențial, elogiind înnoirea ființei în spațiul și timpul universal. Ciclurile cărții sunt de un fior tulburător: „PRIN LABIRINTUL SFIIRII”, „CĂDEREA ÎN ROBIA POEZIEI (JERTFĂ DE UNUL SINGUR)”, „LA UMBRA SILABELOR (HEMOGRAMA LUI DUMNEZEU)”, „CERUL DIN INIMĂ, PĂMÂNTUL DIN STELE”, „LA ZIDUL PLÂNGERII”, „PROFEȚII DE AZI PE MÂINE (7 ZILE DIN JURNALUL UNUI HERUVIM)”, „APOCALIPSA DUPĂ
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
conceptual, ci plasticizează sensurile, Theodor Răpan fiind un poet cu intuiții profunde, cu un simț al marilor adevăruri, comunicate în forme singulare: „Cu trestia de aur măsor deșertăciunea:/ eu voi fi Cel ce nu am fost:/ paznic al umbrei, hotarnic fior,/ până mor, până mor, până mor...”, „E timpul să ardem Secunda,/ aducerile-aminte nu există,/ vom fi o minciună ilustră,/ iar minciuna aceasta e Arta mea,/ ca trezirea din somn a vântului, primăvara ... ” Stilistic, imaginile sunt puse în relație cu o
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
unde-mi ești? Absența ei mă doare!/ Strecoară-i-te-n sânge și în pleoape!/ Tu, sol al vieții mele trecătoare,/ Cu trupul minții foșnitor pe ape,/ Dă jos armura genelor, să scape/De trudnica ivire călătoare!/ Umil și fericit prăsesc cuvinte,/ Împerechez fiorul cu cinstirea,/ Ecoul gândului o ia 'nainte.../ Și tot așa, până ce istovirea/ Apleacă tuiul inimii, fierbinte,/ Ea să m-aștepte-n prag! Prinos? Iubirea!” - cf. Sonetul CLII. Expresivitatea Logos-ului, ca Ordine Dumnezeiesc-Universală, se capătă, firește, prin inițierea întru Taina Creației, care
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
la orice lovitură, ca un luptător antic în arenă. - Da, dar în arenă cei doi gladiatori erau dușmani de moarte, la noi nu este cazul. - Nerăbdarea și incertitudinea pot deveni și ele un dușman de moarte când ești pătruns de fiorul dragostei, ca de vârful lăncii unui adversar din arenă. - Chiar așa Sebastian? Eu știam că tu ești profesor de matematică, nu absolvent de filologie, unde mai descoperi printre ei și pe unii având înclinații poetice. - Matematicienii nu au voie la
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342104_a_343433]
-
descrie” spunea George Călinescu. Valentina Becart nu definește poezia, dar se definește pe sine în versuri tulburătoare: Eu știu că sunt/ o umbră trecătoare/ că viața mea/ e pură întâmplare/ neînțeles cuvânt.../ Eu cred că sunt/ sclipirea unei năluciri/ solare/ fiorul prins/ în iernile polare/ năucitor avânt.../ Eu știu că sunt.../ Eu cred că m-am născut/ spre a muri.../ ce surdă e strivirea/ între azi/ și timpul ce-a trecut.../ (Sub semnul timpului). Pentru Valentina Becart întreaga lume aparține timpului
VITRALII. TIMPUL CA O TĂCERE. CRONICĂ REALIZATĂ DE CONF. UNIV.DR. ILIE GORJAN de VALENTINA BECART în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342187_a_343516]
-
ecoul rece, înspre toamna friguroasă, / Ce-aducea-ntâlnirii noastre un adio-ndepărtat.” Ecoul rece nu sugerează oare începutul unui nou sfârșit, o trecere superioară a sunetului din teluric în cosmicul noilor forme? La un moment dat, poetul va spune: „ - Adio, pustiu, și fior. / Va fi, poate-odată amor.” (Romanța, 1965:127) moment grandios al transformării egoului în eul care va putea să vadă în adevăr existența ascunsă până atunci a ideii prin cuvânt, sub vălul fumului gros al recelui anotimp al suferințelor din trup
SENSUL ONOMATOPEELOR ÎN CREAŢIA LIRICĂ BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342188_a_343517]
-
meliță , strivind de-a valma totul : bucăți mai mari sau mai mici din jurul meu , din programa școlară , din caietele elevilor, din sudoarea mea împuțită de dascăl de țară, din satul ăsta care mi-a liorpăit primii și cei din urmă fiori de dragoste, din cerul ce-și întinde nerușinat frumusețea albastră deasupra satului, din îngerul meu de pază care-a fugit mâncând pământul urmărit de țipetele cristaline ce ies din această gură a iadului. Ești un nimic, domnule, un nimeni, un
DEŞERTUL DE CATIFEA (5) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342233_a_343562]
-
numărând tăcerile... și toamnele...” Sau “ne prinde toamnă iubind tristețea stranie și dulce a unei umbre de flamingo.”. “Începe toamnă” Chiar dacă tristețea își face loc în versurile Danielei Voiculescu - “am rămas cu sălcia din fața blocului... să învăț filozofia suspinului adânc” - fiorul optimist prevalează. Dragostea pe care o cântă poeta este senzuala, împlinită, senina, frumoasa. Sentimentul erotic este unul fericit, luminos, în care sunt evocate amintiri. “mi-a trecut spaimă.../ speranțele s-au întors”, afirmă autoarea, si vechea încredere luminoasă în dragoste
ATUNCI CAND AROMA TEILOR DE SEARA SE NUMESTE LATONA1969 de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341751_a_343080]
-
Maia Martin, dă prin pictura sa membrelor inferioare și celor superioare, forme sugestive în mișcare sau uneori în zbor, pluttâire în spațiu,de unde și toată esența operei sale picturale, spre pictura impresionistă. Zbor în doi. Privind această lucrare, îți dă fiori de călduri, încercări și căutări sau de încordare spirituală. Zbor în doi, cautî starea de-a realiza dorința propusă.Poți deduce cu multă ușurință acest lucru prin lirismul arbitrar al culorilor ți prin intuiția că zborul celor doi, duce la
MAIA MARTIN ŞI PICTURA SA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341817_a_343146]
-
o noutate fără precedent, zguduind și chiar distrugând, în concepția lor, temelia Bisericii? Cum a fost posibil că secole, de cele mai multe ori, Sfintele Liturghii să fie fără credincioși, care primeau împărtășania? De ce acest lucru incredibil nu provoacă uimire, nu provoacă fiori, în timp ce dorința de împărtășire mai deasă provoacă teamă, opoziție, rezistență? Cum a putut să apară această ciudată doctrină de primire a împărtășaniei o singură dată pe an? Cum a putut fi considerată "normă"orice îndepărtare de la ceea ce-ar putea
DESPRE TEMEINICIA SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341755_a_343084]
-
ploaia se stele care cade de-a valma pe pământ, albești gânduri și visele mele s-ascund sub nea ca un legământ. Și timpul care trece peste mine albește clipele în zborul lor, învăluie zarea cu suspine și iar simt fiorul durerilor ... Ca tine iarnă, albă sunt și eu cu anii adunați în plete, cu gânduri despletite mereu și iubiri care se pierd discrete. Referință Bibliografică: Ca tine iarnă! / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1135, Anul IV, 08
CA TINE IARNĂ! de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341925_a_343254]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > DOAR EMINESCU Autor: Elena Lavinia Niculicea Publicat în: Ediția nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Eminescu a pus în lacrimile mele nostalgia, visul și iubirea. Mi-a dat fiorul unicei clipe ce naște în versuri nemurirea. E un tainic demiurg de stele, Luceafăr în galaxia de poeme. Doar Eminescu-i poetul nepereche flacăra ce arde în pieptul de român, poezia sa în rime nu e deloc veche cum spune
DOAR EMINESCU de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341920_a_343249]
-
eu presimt, că o iubește!. De multă vreme o ducea spre casă, Stăteau sub nuc, eu îi vedeam vorbind, Mă bucur că o văd astăzi mireasă, Pe drumul vieții-n doi, astăzi pornind, Mă bucur și mă prind, mă ard fiorii, Zău, parcă ieri am fost și eu ca ei, Îmi așteptam iubitu-n fața morii, Azi am la tâmple-atâția ghiocei!”. Și uite-așa, cu primi fulgi de iarnă, Cu muzică și bârfe sub castani, Clipe de vis, dar și
NOIEMBRIE, LUNĂ ALEASĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341942_a_343271]
-
în a mării spumă, Precum un anotimp ce-n veșnica genune Eterna-i clipă de o clipă și-o consumă... Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum un vis albastru în zbucium de coșmar, Precum un cristalin fior pe-ale iubirii strune Eternu-i dor de veșnicie durând o clipă doar... Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum o oază vie într-un deșert de moarte, Precum o stea ce-abia se naște și deja apune
TU EŞTI MINUNEA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341943_a_343272]
-
bucurie, liniște dar și tristețe, iar uneori zbuciumul sufletului tău se revarsă asupra irisului tău de un albastru ca al cerului. Aceste rânduri nu ți le scriu pentru acum, ci pentru atunci când vei ajunge la vârsta la care apar primii fiori ai dragostei și când un băiat frumos iți va răpi liniștea inimii. Pentru atunci iți scriu aceste rânduri. Pe mine poate mă vei uita și nu iți vei mai aduce aminte de mine sau poate o soartă tristă va pune
SCRISOARE CĂTRE LEONEA (MESAJ PENTRU UN COPIL MINUNAT) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342211_a_343540]
-
cu imaginile din natură, salcâmul este simbolul iubirii... În minte dau năvala amintirile, prima iubire (în clasa a doua, eram îndrăgostită de degețelele colegului de bancă, rozalii și cu pernițe), apoi visele de fată „la mama acasă”, prințul din vis, fiorii primei îmbrățișări și ai primului sărut, pe banca din parc, învăluiți de mirosul teiului în floare... L-am înțeles pe poet, iar acesta a reușit să aducă la suprafață, din subconștient, amintiri de mult uitate, dar dragi mie... Simt o
STAREA POETICĂ-INTROIECŢIE ŞI PROIECŢIE de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342297_a_343626]
-
porții înserării, întorc privirile spre semenii mei rămași în urmă și îi învălui cu același zâmbet pe care optimismul mi l-a așezat pe față. Simțind că mă apropii de această poartă, am fost atrasă mai mult ca altădată de fiorul infinitului aflat dincolo de granița pământescului vieții noastre și în acest volum am dat glas misterului existențial în câteva scrieri pe care le-am adunat în capitolul: "Întâmplări izvorâte din tainițele vieții". Nu e ușor să te apropii de acest mister
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
vieții". Nu e ușor să te apropii de acest mister tulburător și să încerci să deslușești ceva din zona incertă dintre a fi și a nu fi posibil. Deși misterul acesta te atrage la orice vârstă, el întotdeauna îți dă fiori reci prin inimă și-ți încrețește fruntea. Problemele de acest gen, oricât ar fi de învăluite în mister, tot m-au atras și m-au îndemnat să mă încumet și să scriu despre ele, deoarece pe unele le-am trăit
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
ca și toate celelalte care s-au adunat în cărțile mele, au prins viață doar din combustia eforturilor de a desluși faptele care marchează existența fiecărui om. Și pentru că sunt atâtea alte idei care nu formează riduri pe frunte, iar fiorii inimii sunt calzi și luminoși, în capitolul " Rânduri izvorâte din adâncul inimii" sunt și încercări de a surprinde tainice pulsații ale sufletului la întâlnirea cu plaiurile natale, cu satul - matca ființeală - despre care am scris uneori folosind cuvinte vechi, evocatoare
LILIACUL ÎNFLORIT LA POARTA ÎNSERĂRII (CUVÂNT ÎNAINTE) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342278_a_343607]
-
cu bunătate Întoarce-te, îmi spune, dorințele-ți râvnite Vor fi izbânda-ți vie, iar tu, seninătate! NOSTALGIE Azi m-a luat de mână nostalgia Pe drumul lin ce duce la izvoare Vegheați de timp, un timp fără hotare Sublimi fiori își cântă simfonia. În ochi-fântâni și-un tainic șir de șoapte Din liniștea țesută Sus de astre Cu amintiri sculptate-n zări albastre Nostalgică visare-n miez de noapte. Privesc tăcută azi spre mândrul loc Revăd tărâm sălbatic - paradisul Când
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
te ascult... Buzele lui spun una, dar ochii negri, strălucitori ca două diamante, vorbesc despre altceva, în timp ce își trece brațul peste umerii mei și mă lipește ușurel de el. Corpul lui emană o căldură plăcută, iar pe mine mă trec fiori la atingerea lui. - S-a lăsat răcoare, hai să mergem... încerc să maschez emoțiile care mă cuprind... - Îți fac o propunere, dar să nu te superi. Să mergem la mine, facem un grătar, bem cafeaua și un coniac și stăm
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
Doar dacă dorești, nu trebuie să te simți obligată. Respir adânc, a venit momentul! De asta îmi era teamă! Că nu se va mulțumi doar cu un dans nevinovat, filme, cafele și coniacuri. Cum să reacționez? Îmi aduc aminte de fiorii pe care îi simțeam în brațele lui în timp ce dansam, de dorința de a mă ține în brațe, pe drumul spre casă, de emoția din această seară... Și-o fi dat seama? Dacă da, nu mă miră invitația pe care o
SĂGEATA LUI CUPIDON III (TITLU PROVIZORIU) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342331_a_343660]
-
în zori, la a ta fereastră. Te scald in clipe vii de argint. Iubirea ți-o trimit pe o stea albastră. Cad fulgii loviți de-al cerului dor În tăcerea inimii străpunse de vis Tu mă atingi cu al nopții fior. În suflet, strâng al vieții surâs... Referință Bibliografică: Vis de iarnă / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 752, Anul III, 21 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Elena Lavinia Niculicea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
VIS DE IARNĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342367_a_343696]