2,868 matches
-
nume pe copertă, dar scris de ace eași mână. Amândouă aceste opuscule angajau pe autor la o lucrare mai ca lumea, care Însă nu s-a ivit până la paginile de față, cu soarta lor nedeslușită Încă. Din aceste cărticele prea firave, cititorul binevoitor va putea să Întrevadă sforțările laborioase și aventuroase ale formațiunii noastre, a mai tuturora scăpați teferi din acel putred sfârșit de veac XIX; formațiune hibridă, greu de identificat În resortu rile ei, ca tutelată fiind de o Zodie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
urmărită și Împărtășită, cu toate proaspetele ei preocupări. Țara era ea Însăși o stufărie de probleme. și atunci, În vechiul vad al Noii Reviste Române, care nu putea, din greutăți tehnice, să iasă, a apărut Ideea Europeană. Era o foaie firavă, sub grele sarcini. Ea are mândria să nu se fi abătut de la gândul care a pornit-o și să fi dus cu fiecare număr mai departe rosturile ei. A informat, mai ales. A informat În toate domeniile. Când colaboratorii statornici
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
frenetice din La danse macabre a lui Saint-Saëns, fără a-mi trezi poftele firești la un june ca mine, altminteri sănătos, dar cam imaginativ. De aceea, nici nu am găsit convenabil excelentei mele virilități ca să mă culc neapărat cu aceste firave și costelive apariții, inconfortabile la dragoste, care-mi hrăneau și mi exaltau doar numai imaginația mea intoxicată, ca vai de ea, și Încă din ado lescență, la fântânile redistilate ale lui Poe, Baudelaire și Rollinat. și nici că am mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
am istorisit deja; ce nu am istorisit încă: nu am istorisit că locuința noastră este o căsuță modestă, o coșmelie ar fi tentați s-o numească unii mai boieroși, cu trei încăperi și o verandă, Doamne, pereții sunt atât de firavi, atât de subțiri încât iarna, ca acum, când bate vântul șuierător și rece, noaptea, eu mă trezesc înspăimântat gândindu-mă că dintr-o clipă în alta vântul o să doboare zidurile, o să le spulbere și o să ne pomenim cu paturile dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
scuză nu prea convingătoare. Cât a stat pe dormeza cu arcuri vechi, așa întins cu fața în sus și cu ochii țintă în tavan, un nou sentiment s-a născut în inima lui, un sentiment care la început era ceva firav, ca o boare și repede a crescut în el, a prins rădăcini și l-a subjugat - frica. Frica a început cu o întrebare: dacă prinde taică-său de veste că lipsește pistolul, că el a umblat la ascunzătoarea din pivniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
iarăși apariția pe stradă duba aceea neagră. A frânat în fața porții noastre. Au coborât doi tipi îmbrăcați în negru și au luat-o pe mama: le-a fost ușor, parcă ar fi ridicat un sac cu frunze uscate, mama era firavă, slăbise de când o încolțiseră în asemenea hal necazurile. Mașina a pornit cu motorul ei greoi care scotea un fum înecăcios. Nu s-a oprit la sediul Securității din Serenite, ci a continuat drumul spre capitala regiunii, unde aștepta tovarășul Cameniță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dar oricum semăna ca două picături de apă cu ăla. Îngerul a venit înspre el tăcut și zâmbitor. L-a bătut pe umăr. S-a așezat și el pe trepte, alături. Cât era tovarășul Cameniță de zdrahon, pe lângă înger părea firav, juma de om, ce juma, pitic: îngerul era imens și era făcut din lumină. I-a cerut lui Cameniță, cu aerul cel mai firesc, un foc. Cameniță i-a dat, mirându-se în sinea lui că îngerul fumează și că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
tot mai puțin de oameni cu „dragoste de câine”, așa cum i-a eternizat pe bibliotecari, în 1566, Giuseppe Arcimboldo într-o pictură alegorică. În veșnicul nostru provizorat, dominat doar de discursul despre reformă, standarde profesionale și modernitate, rămâne deocamdată, prin firave reverberații, doar convingerea exprimată de Borges în Biblioteca Babel: „Biblioteca va dăinui: iluminată, solitară, infinită, perfect imobilă, înarmată cu tomuri prețioase, inutilă, incoruptibilă, secretă”.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
și tu o privire să vedem ce putem face. Da, mama, acum plec. Ia lampa, Mircea, și fii atent cum mergi. Lică, ajută-l! Frații mei au plecat. Am rămas cu mama în camera al cărei întuneric dens era străbătut firav de anemica pâlpâire a unei lumânări muribunde. Ce mai așteptam? De la cine? Ne aflam ca într-un iglu uriaș al eschimoșilor inuiți complet acoperiți de zăpadă, însă rupți de posibilitatea comunicării cu exteriorul. Frații mei s-au întors. Ei, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
coborâșuri. Mergeam într-o formație cel puțin ciudată, inedită. În scurta istorie a comunei Bumbăcari, nu fusese văzut niciodată un asemenea spectacol hilar, o asemenea defilare aiuritoare. Patru copii ordonați în șir indian, purtând pe umărul drept un copăcel uscat, firav, având un diametru de vreo 12-15 centimetri, mergând obosiți și timorați, erau duși la miliție încadrați fiind de doi reprezentanți ai ordinii publice, unul în față, iar celălalt în spate. La urmă, venea și cățelandrul nostru, Leu, complet dezorientat, neînțelegând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zăpadă bătătorită, mai mult pe poante, așa, ca lebedele rusului Ceaikovski, ca și cum aș fi executat un fragment coregrafic dintr-un libret conceput special pentru mine, eu fiind eroul principal dintr-o dramă cu rezonanțe biblice. Din hornurile școlii se înălțau firave fuioare de fum cenușiu spre înălțimile amețitoare ale cerului înghețat, precum semnalele strategice ale oștirii moldovenești semnalând deplasările trupelor dușmane în perioada năvălirilor turco-tătare, pe vremea strălucitului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt. Era un decor hibernal în care grupurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dascăl de la țară, nimic, nimic. Iar în ceea ce privește găsirea nașilor, asta era cu adevărat o problemă insolubilă. Prin urmare, veți fi de acord cu mine că amputarea tipicului și reducerea sa la punctele fundamentale se impuneau de la sine. Pe umerii mai firavi apăsa acum o triplă responsabilitate: aceea ce naș, de popă și de cantor. Două mi s-au părut verigile cele mai importante din cadrul acestei sacre operațiuni: lepădarea de Satan și acordarea numelui. Conform tradiției ecleziastice, întrebarea era adresată de trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Țuki avea doar cinci anișori. Doar cinci anișori! Ce puteai să-i ceri unei fetițe de cinci ani? Câtă încredere putea mama să aibă într-un copil care nici măcar nu urma cursurile grădiniței? Ce responsabilitate uriașă apăsa pe umerii ei firavi! Riscul asumat de mama era pe muchie de cuțit. Ar fi fost suficient ca surioara mea, ieșind în curte, să se ia cu joaca, apoi, atrasă de mirajul necunoscutului, al primelor descoperiri din viața ei de copil, s-o apuce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de ce rădăcinile mele de țăran de Băragan mă chinuie atât de mult. La sfârșitul muncii, sunt tare mândru de opera mea: câteva brazde reavăne ce aduc cu un mormânt proaspat săpat (imagine tristă, dar chiar așa arătau!), populate de plăntuțe firave de salată ce nu cred că vor supraviețui frigului de peste noapte. Sunt fericit. 26 martie 2002 Observația amară a rusului promotor al "occidentalismului", Aleksandr Herzen, la sfârșitul "memoriilor" sale: "După ce am rătăcit printre străini, observându-i de aproape, am încetat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cărțile pe care trebuie să le înapoiez înainte de marea plecare. Aud clar zgomotul de motan mecanic al aerului condiționat, încerc să fac un bilanț al timpului petrecut aici și nu reușesc deloc. Mai bine mă ocup de cele trei plante (firave) în ghivece de plastic, așezate pe pervazul ferestrei. Mi-au ținut de urât de-a lungul iernii canadiene și mi-au dat iluzia verdelui. Va trebui să renunț și la ele, le voi dărui unei doamne bibliotecare de la secția "Film
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la piept și îi adresează cele mai duioase și drăgăstoase cuvinte. Puiul de om devine din acel moment centrul universului familial, orientând asupra sa toate grijile, preocupările și energiile, întreaga iubire a celor ce i-au dat viață. Deasupra leagănului firavei ființe, sunt brodate proiecte care mai de care mai fanteziste privind viitorul acesteia. Cât timp pruncul nu își poate exprima trebuințele și dorințele, părinții exultă atunci când i le ghicesc și i le satisfac. Pentru părinți, copilul reprezintă tot ceea ce poate
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pe potriva nevoii unui suflet astfel mișcat. 18. A optsprezecea. Exercițiile de acest fel trebuie adaptate la starea persoanelor care vor să facă exerciții spirituale, și anume la vârstă, studii, înzestrări; ca nu cumva să-i fie date cuiva neinstruit și firav lucruri pe care nu ar putea să le poarte fără greutate sau de pe urma cărora nu ar putea trage foloase. Tot așa, trebuie să i se dea fiecăruia după cum ar dori să se predispună, pentru ca să-i fie de mai mare ajutor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cărora li se va lămuri fiecare poruncă, la fel și păcatele de moarte 1, poruncile Bisericii, exercițiul celor cinci simțuri 2 și faptele de milostenie 3. De asemenea, dacă cel care propune exercițiile vede că cel care le primește este firav din fire sau puțin înzestrat și de la care nu se așteaptă mult rod, este mai potrivit ca acestuia din urmă să i se dea niște exerciții mai ușoare, până își va mărturisi păcatele; iar apoi, propunându-i-se să facă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
aceeași căldură în privire. Cu o grijă meticuloasă, se răsfăța cu o ceașcă de cafea ce părea mai fierbinte ca de obicei și cu cele câteva raze de soare ce se reflectau în ceașca acoperită cu multă frișcă. Un vis firav, prematur, se ivi în mare depărtare și totuși îi părea aproape. Speranța nu-i permitea să fie o lașă. Era ca un ingredient ascuns în ea precum rugăciunea cea de toate zilele. Această trăire lăuntrică o făcea să se simtă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe marginea unei prăpăstii uitându-se ca după cineva drag pe care în cădere nu ai cum să-l ajuți. Din ochi îi țâșniră lacrimi fierbinți și sărate, prelingându-se pe obrajii palizi. O dureau toate. Trupul îl simțea mai firav, mai greu, iar pielea îi era mai galbenă ca altădată. Trebuia să facă un salt în necunoscut, să învețe să trăiască și altfel, să nu se mai simtă singură și abandonată. De Valentin știa că nu era fericit fără ea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
nu mai treacă prin ce trecuse când îi murise primul prunc. La ultima lor întâlnire stabiliră cu exactitate că îl va aștepta în gara din Solnok. Prezența lui i-ar fi încălzit sufletu-i pus la mari încercări. Trupul ei firav și totuși puternic păru dintr-o dată căzut în neputință, iar ochii i se umplură de lacrimi. Porni cu pasul mai mare ca de obicei înaintea fiului lăsat ca un orfan. Se duse să-l aștepte în gara din Solnok. Era
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
strălucește ! E-aproape ca-n Filantropica lui Nae Caranfil ; ceea ce nu știu este următorul lucru : Că noi în nici un caz ! Și totuși, ideea premiilor și a galei aferente mi se pare bună. Dacă ”bolnavul” (industria adică) dă semne cât de firave de însănătoșire, trebuie să-i creezi un mediu optimist. Morozitatea atmosfera de spital nu-l ajută cu nimic. Aceste premii trebuiau date acum, când filmul românesc (acea fantasmă văzută de unii cu mult timp în urmă, în care nimeni nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
am stat burlac atîta timp. Uneori mi-era greață de mine însumi cînd aflam cum arăta soțul vreuneia... Cît despre ceea ce-ai să faci, despre comportarea ta viitoare, lasă-mă să fac o comparație. Omul e ca un rîu: firav la izvor, săltăreț printre stînci, tumultuos printre munți, cu urme de valuri cînd trece printre dealuri, liniștit și plin de aluviuni la cîmpie, neclintit la intrarea în mare... Mai sînt și rîuri care dau din munte direct în mare, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să se vaite. Ești gândul meu; nu izbutesc să creez o prezență prin intensitatea amintirii mele, dar strig după tine zi și noapte, seara și dimineața. Mâine am să fiu la Mangalia și am să mă gândesc la silueta ta firavă de la 5 sau 7 ani, la fetița mea frumoasă de pe plaja mangaliotă, și poți fi sigură că numele tău are să răsune ca un ecou peste tot, pe dig, pe plajă, în oraș. Pe malul mării, am să-ți strig numele
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
copilărie regăsită după o jumătate de veac, bucuria de a mă alipi de carnea aceea bună, dulce la pipăit, zbârcită, dar luminoasă, ca văzută prin ochii unui copilaș: trupul mamei. Vineri dimineață, 1 aprilie [1949] [...] Ce a devenit ființa aceea firavă, care îl iubea pe tatăl tău, ce mai am eu în comun cu ea? Eu sunt, simplu și magnific, mama ta și atât. Și, dacă se poate să fi evoluat în etape, complet stranii și străine unele de altele, am
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]