3,170 matches
-
care au venit cu hârlețe și lopeți. Erau din familiile de macedoneni: Ceafca, Bacu, Butu, Muși, Muca și Pifu. Printre cei doisprezece oameni veniți să ne ajute se aflau și prietenul lui Mircea, Țile, precum și Tiberius, băiatul domnului Muca, un flăcău bine legat, tăcut și deosebit de harnic, pe fața căruia se citeau discret primele semne ale bărbăției. Mă gândesc acum la cifra de doisprezece, care reprezenta numărul de oameni aduși de domnul Muca pe șantier. De ce 12? Și încă ceva foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
măreție, se deplasa maiestuos până în mijlocul străzii, admirându-și capodopera cu niște felinare bulbucate, fiind absolut convins că intrarea lui în Guiness Book este doar o chestiune de formalitate birocratică. După care, încasându-și contravaloarea muncii prestate și luându-și flăcăul pe după umeri, se îndreptau amândoi grăbiți și veseli spre Cooperativa nou înființată, pentru a sărbători, cu o sticlă de vermut roșu, o nouă victorie asupra materiei amorfe... Acum aveam casa învelită. Ne aflam în a doua parte a lunii decembrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
asta costă 1,80 dolari. O pereche nouă, solidă, de box, vă costă 2,30 dolari. Am plecat acasă cu perechea nouă. Pe cea veche am dat-o mai târziu singurului cetățean american pe care l-am Întâlnit desculț, un flăcău negru, În urma plugului, În statul Mississippi. Vorbind de prețuri, de scumpete sau ieftinătate, aceste noțiuni trebuiesc Întelese sub dublul lor aspect. Întâi, În raport cu prețurile din România. Tot ce cerea muncă manuală era scump. Un lucrător agricol la secerat primea 5
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
care s-a infiltrat În țesuturile copacilor, pietrificându-i. Vrem să luăm masa În pădurea arhaică dar constatăm că ne-am uitat tolba cu alimente În stațiunea de benzină, după ce am ieșit din grotă. Trecem pe acolo, și Înainte de a coborî, flăcăul nostru, radios, se prezintă cu tolba. All right. Ne continuăm drumul spre sud de Rapid City, urcând o lungă serpentină care ne duce În Munții Negri. În fața noastră se ridică muntele pe care un ingenios sculptor s-a dedicat unei
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
se făcea În 8 zile, prin state și drumuri grele, În care roiau indienii. Această poștă a Început să funcționeze În 1860, organizatorul ei fiind Alexander Majors. Caii erau ușor de găsit. Problema principală o constituiau oamenii, călăreții. Se căutau flăcăi voinici, Înalți, peste 18 ani. Salariul era de 25 dolari pe săptămână. Printre cei care s-au prezentat la Început a fost și vestitul Buffalo Bill (Williams Cody) de care am scris. Acesta a obținut un record pe traseul Nebraska
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
aureolă științifică. În locul fiului lor, mii de studenți și studente se cultivă În acest sanctuar al științei. În fundul parcului e un elegant cămin cu o cantină gratuită pentru cei lipsiți de mijloace. Studentele jucau tenis, altele mânuiau arcul cu săgeți, flăcăii băteau mingea. În afară de biserică, muzeul cuprinde numeroase amintiri ale copilului lor, primul său ceas, hainele de copil, ghetele, ghetrele, cu toate jucăriile lui, plus florile ce au stat În camera În care a murit, În sudul Italiei. Universitatea dispune de
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
sumar, urlă sau declamă texte ca în biserică. Pentru fiecare, se găsește un mic grup de gură-cască. La fereastra unei case, înclinate peste pervaz, stau trei fete apetisante, care fumează și privesc provocator spre stradă. Jos, la ușa casei, niște flăcăi urmăresc reacția trecătorilor. Dacă te oprești sau dai semne că te interesează „subiectul”, se grăbesc să te informeze despre preț și alte detalii... Dăm și peste niște tipi rufoși, degradați biologic, care dorm sau dormitează lângă un câine întins pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
frumuseți, Hera și Atena, și tustrele se străduiesc să și-l adjudece, fiecare considerându-se mai îndreptățită ca celelalte două. Ceartă. Problemă. Dornic să salvgardeze armonia de rigoare printre zei, Zeus hotărăște atunci să ia ca arbitru al situației un flăcău chipeș care păzea turmele pe o colină lângă Troia. El trebuie să decidă care dintre cele trei e mai îndreptățită să păstreze mărul: Afrodita, cea plină de grație, artista, nestatornica ispitită să aprindă focul iubirii în toate inimile; Hera, frumusețea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
locul ei. Ce lași la locul ei? Cenușa precum mi-ai spus. Se-nțelege că s-o lași. Asemenea să nu uiți și despre gunoi, că nu trebuie să-l dai afară înainte de-a răsări sfântu Soare (...). Și câți flăcăi joacă-n horă, socoți tu că toți îs vrednici să poarte căciulă? Am să-i hotărăsc eu Paraschivei lui Balan să mai deie țâță lui Niculăieș al ei!" (vol. Mărturisiri, 1960). O Vitorie cu "harțag", cea din primele două capitole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și-au bătut joc de mormintele strămoșilor. Zice-că Țiganii strâng aceste oase și le vând pentru fabricele de zahăr. La Câmpulung, pe-semne, din pricina politicianismului, au ajuns lucrurile că numai munții au creieri. Cu un român răzăș, la o horă. Flăcăii și fetele joacă înfloriți și veseli. Zice răzășul. "Uite, vezi d-ta, hora nu-mbătrânește." D. [...]* în articolele sale încearcă a fi subtil și gingaș. Așa odinioară un măgar încerca să cânte-o serenadă (și răgea de prăpădea pământul). Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vede în juru-i numai fiare sălbatice. La curtea Liteanului. Descrierea satului și a dragostei boerului pentru o fată din sat, care însă nu se poate dezbăra de obiceiurile ei; fuge la horă, fuge la grădinița de-acasă; fuge cu un flăcău care i-i drag, și boerul care în bătrânețele lui are o mare slăbiciune pentru dânsa, o iartă de câte ori face una ca asta. Subiect de nuvelă. FOLTICENI [În timpul alegerilor] La Dolhasca, dimineața, cu câteva zile înnaintea alegerilor, vine Sevastian Moruzi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
legată cu metal înflorit în care e prinsă o placă frumoasă de agat roș. Îl întreb de unde a cumpărat-o. "Apoi asta a fost a unui popă, și popa a dat-o unui călugăr și călugărul a vândut-o unui flăcău de la fabrica Sihăstriei; iar eu am cumpărat-o cu 8 franci de la flăcăul acela... Am dat scump, multe parale, dar mi-i dragă, că e un odor... Ș-apoi de-acuma de la mine n-o mai cumpără nimeni; la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
roș. Îl întreb de unde a cumpărat-o. "Apoi asta a fost a unui popă, și popa a dat-o unui călugăr și călugărul a vândut-o unui flăcău de la fabrica Sihăstriei; iar eu am cumpărat-o cu 8 franci de la flăcăul acela... Am dat scump, multe parale, dar mi-i dragă, că e un odor... Ș-apoi de-acuma de la mine n-o mai cumpără nimeni; la mine vra să rămâie... E frumoasă, mi-i dragă, e ca un odor..." Într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
zilei mă învăluie ca o pânză de răceală. Ionică doarme afară, în șură, și din când în când îl aud vorbind prin somn și cioșmolindu-se în culcușul lui. 18 Iunie Duminică [POVESTEA PIATRA LUI ARON VODĂ] Vra să zică Aron flăcăul, nepotul călugărului Silvan, slovenindu-și psaltirea și urmându-și învățătura mai înnaltă cum se cuvenea în acea vreme unui fecior de boer, băgase de seamă și la cele ce se petreceau în jurul lui. Pe albia stâncoasă a pârăului, ori pe drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de la singurateca chinovie cu călugărițe bătrâne, la Agapia din vale, unde după perdelele de mătase ale chiliilor străluceau mulți ochi umezi de fete tinere și frumoase de neam bun, coborând cu gândurile duse și cu sufletul plin de neînțelese doruri, flăcăul se opri într-un amurg supt arcul negru al unui brad, cu ochii ațintiți spre o minune. Pe fereastra deschisă a unei chilii, fereastră săpată sus în zid, fereastră îngustă, întunecoasă, pe fereastra deschisă, printre zăbrele, se strecurau privirile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spuma laptelui, și ochii mai neguroși și mai plini de taină sub sprâncenele arcate, fin încondeiate, și gura rumănă, crestătură sângerată, gură care rostea sub bolțile reci ale bisericilor rugăciuni neînțelese, pe când gândurile cu dorurile pribegeau spre înflorirea altor plaiuri. Flăcăul Aron se opri fermecat în locul lui, îndărătul mănăstirii. Și noaptea nu putu închide ochii, și la slujba miezului de noapte coborât în grabă, furișat la vale, stătu cu ochii spre lumina care se aprinsese sus la geamul săpat în zid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oamenii... Acolo vorbește. A fost primar... Nu s-a socotit destoinic față de administrație... Pe urmă la câmp, la coasă... Pe urmă acasă, între albine, amintindu-și de pe când era baciu, și suflând așa dintr-un bucium vechiu de cireș, pe când flăcăii chiuiau prin sat, răspunzându-i... Un capitol, în care moșul cu nepotul se duc la pescuit și în care bătrânul face un adevărat curs de pescuit în apă dulce nepotului (vezi ce rămâne din pagina vânătoare, netriat). Un vițel pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu ochii negri ațintiți curgerea regimentului, de lângă o poartă, cu cofa uitată în mână. "Ce te uiți așa, lelițo? Ia mă uit și eu, că tare mai sunteți năcăjiți..." Tot drumul femeile es cu apă și cu fructe în calea flăcăilor obosiți de drum pășind greu sub raniță prin praful șoselei și zăpușala văzduhului. La o haltă, un soldat din a 6-a companie începe a cânta din fluer și compania începe o rusească fierbinte în mijlocul drumului, pe când Cazon, cânele companiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urcă, cuceresc în scurtă vreme albastrul șters al cerului, vântul ușor crește, crește, începe a bate cu aripi de vijelie, și o ploae viforoasă se năpustește. La adăpostul nostru, sub hambare, ne învelim în pelerine, cu glume, cu râsete pe când flăcăii regimentului, în goană își caută pretutindeni adăpost, pe când ploaea se învălue în lungi șuvițe resfirate, pe când vântul umflă girezile de grâu din apropiere, și le spulberă crestele ca pe niște capete îngrozite, cu părul vâlvoiu. Pe ploae mergem înainte, culegând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
gări, lume și oaste: entuziasm mare și urale. Prin unele gări, muntenii noștri se adună și joacă bătutele lor, cu chiote și strigări la melodie de fluer. Cornistul nostru cel mai voinic dela a 12-a companie e Leuștean, un flăcău voinic cu fruntea bombată și capul țuguiat. A fost dezertor, era închis pentru furt, și când a sunat mobilizarea s-a prezintat ca alții mulți ca să meargă cu camarazii lui la războiu. Și în tot lungul drumului Leuștean suna înaintarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
s-a auzit că ne va sosi porunca de retragere. În adevăr, seara, acest zvon a fost confirmat. În taberele batalioanelor, schimbate din vechiul loc, în amurg, au început a cânta dulce cornurile "încetarea luptei" și chemarea rătăciților. Chiote de flăcăi sunau pretutindeni pe văi, pe când corniștii continuau a cânta "amurgul"... În umbra înserării, supt malul pe care ne aveam așezat cortul, se așeza câte un soldat și ofta greu din baierile inimii. A doua zi în zori trebuia să plecăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
amurgul"... În umbra înserării, supt malul pe care ne aveam așezat cortul, se așeza câte un soldat și ofta greu din baierile inimii. A doua zi în zori trebuia să plecăm. Toată noaptea a durat zvonul taberei, povestirile și cântecile. Flăcăii, în bucuria veștii de întoarcere nu mai aveau somn și astâmpăr. Joi 25 Iunie, plecare din Mircovo. Popas lângă Zlatița la gura defileului, lângă satul Clisechioi. Începem marș de retragere. La 26, stăm pe loc. La 27, în zori, plecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
puhoaielor, la rapidele Toancelor, vin năhlapii până-n pieptul plutașului. Un câne la o casă evrească bate încet și leneș, parcă cu oarecare tristețe, parcă-ar grăi " Ia, și eu o slugă la Ovreiu!" Pe Neagra plutele Pe Bistrița apoi doi flăcăi cari se urăsc și la vreme de noapte cu plutele pe Bistrița, se urmăresc. Drumul prin Valea Putnei Spre Iacobeni, pârăul de lângă linie. Tunelul Bistrița Dorna Gura Ortoaei Rusca Osoiu Sunători Pietrosul Colțul Acrei Colbul La Chei Coiful Moara Dracului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înduioșare plâng, și lacrimi le pică din vârful nasului. Când ieșim, o căldură dogoritoare de Iulie. Prin ziua liniștită și luminoasă peste grâele bogate și nalte printre care trecem și care ne lovesc cu spice grele s-aud coruri de flăcăi din marginea pădurii Cușalăucei. Cântă pe multe voci, armonios și puternic, cântece, amintiri din vremea muscalilor... E așa de frumoasă adierea acestei armonii, încât stau mult în loc ascultând-o. Nu e melodie cântecul rusesc, e numai armonie. Pe drum prietinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
domolire, iluminare și râdicare sufletească a neamului, mă simt dator să vin alături de d-ta. Te rog să aduci această hotărâre a mea la cunoștința d-lui general Averescu, șeful partidului poporului. Scrisoare de la o fată bucovineancă, cătră Vasile Carliciuc, flăcău muntean, servitor la mine: "septămâni" "sanat oasă" Brif, scris cu două săptămâni până în paști. Eu pun plumbu pe hârtie și încep cu dor a scrie, pe hârtie albioară, cu dor dela inimioară, pe hârtie-n patru dungi scrisă numai vorbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]