3,537 matches
-
pedepsirea indică faptul că societatea a atins deja un grad avansat de decadență. Oamenii sunt aceiași peste tot, a spus Lao Zi. Atunci când sunt fericiți și sănătoși, se tratează în mod natural între ei cu bunătate și respect. Atunci când sunt flămânzi și oprimați, devin în mod natural cruzi și nesupuși. Din moment ce majoritatea conducătorilor își țin supușii mai mult sau mai puțin într-o stare de foamete și oprimare continuă, li se pare necesar să impună din poziția de superioritate piedicile nenaturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
dotat”. Împărăteasa Wu nu a fost dezamăgită: s-a însoțit cu el zi și noapte, uneori de față cu eunucii și curtenii. În momentul în care l-a găsit pe Hsueh, ea avea deja 45 de ani, dar încă era „flămândă ca un tigru”. Odată, după o partidă deosebit de satisfăcătoare, ea a apărut înaintea curții sale îmbrăcată în haine împărătești, a apucat membrul gigantic al lui Hsueh și l-a scos la iveală ca să-l vadă toată lumea, spunând: „Lucrul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
moralizare și o pilduitoare avertizare pentru părinții care nu-și supraveghează mai atent copiii. Bogdan I. Pascu reușește să disloce impasul (clișeistic al) Înfometării, universalizîndu-l și mutîndu-l În zona a spiritualului. În poemul său, a fi copil și a fi flămînd este un nesaț (al oricărei vîrste cronologice) care saltă viața În alt orizont existențial: copilul flămând hrănindu și cu valuri singurătatea Mila poate sublima Închipuind și alte ipostaze ale reacțiilor copilărești, cum ar fi aceea a generozității compensatoare: Pe masa
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Pascu reușește să disloce impasul (clișeistic al) Înfometării, universalizîndu-l și mutîndu-l În zona a spiritualului. În poemul său, a fi copil și a fi flămînd este un nesaț (al oricărei vîrste cronologice) care saltă viața În alt orizont existențial: copilul flămând hrănindu și cu valuri singurătatea Mila poate sublima Închipuind și alte ipostaze ale reacțiilor copilărești, cum ar fi aceea a generozității compensatoare: Pe masa goalăcopiii desenează un coș cu fructe Lucia Amarandei sau a așteptărilor irepresibile ale unei naivități nevinovat
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pansamente, de la dreapta la stânga și invers și în zigzag, cu mațele în brațe, ca să le așeze undeva"147. Alteori, viziunea crepusculară împrumută nuanțele unui lirism pictural, plasticizând în mod simbolic ideea abrutizării: "O sută de instincte vechi care trezesc imaginea flămândă a bestiilor carnivore cresc deodată în sufletul mulțimii, și umbra ei în fugă, ia forme de mistreți furioși, de zimbri cu nările umflate, de hiene pleșuve"148. În sfârșit, imaginea torturii infernale este "derulată" cu o nedisimulată apetență pentru detaliile
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fluviul Îndreptându se direct spre Târgoviște (4 iunie 1462). În aceste condiții Țepeș va aplica tactica hărțuirii: pustiirea pământului, mai ales drumul spre Târgoviște, otrăvirea fântânilor, atacarea detașamentelor turcești plecate după hrană. În această atmosferă apăsătoare În care oștile turcești, flămânde și Înfricoșate, Înaintau prin țara pustiită, a avut loc marea lovitură a lui Vlad Țepeș, atacul de noapte din 16-17 iunie 1462, menit să 38 demoralizeze și mai mult oastea otomană, atac despre care pomenesc toate izvoarele din 1462. Ținta
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
lancea sau cu discul, trăgând cu arcul. Iar când Ahile îi trimite iarăși la război, le spune că vor merge să facă ceea ce le este drag să facă (hées to prin geráasthe): să se avânte în luptă ca niște lupi flămânzi asupra unui mare cerb. Să se umple de forța războinică, de ménos, de thymós, de alké, care nu e turbare irațională și oarbă, ci triumf al puterii vitale care aprinde inima, mlădiază mușchii, dă pașilor zbor, marea putere antagonică și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
înalți, apoi se prăbușesc, doborâți de secure, de foc sau de trăsnet și se usucă, cu frunzișul acum veșted, în țărână. Este dată, în poem, și ora unei lupte, ora de amiază, când tăietorii de arbori din păduri, osteniți și flămânzi, poposesc să prânzească. Numai că ora înfruntării aceleia este o clipă anume a timpului: amiaza celei de a treia zi de luptă (din patru câte-au fost), din vara celui de al zecelea an al împresurării Troiei. În timp ce tăietorii au
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
morți timpurii, câteva ilustre, multe, foarte multe întrevăzute doar în fulgerarea unei lovituri de lance. Și spaima continuă că nu vei fi îngropat după datini, că leșul o să-ți fie, despuiat de arme, ciopârțit de dușman sau lăsat pradă câinilor flămânzi și păsărilor care se hrănesc cu mortăciuni. Că, fără împlinirea riturilor, umbra ta va rătăci fără odihnă între tărâmuri. Însă durerea cea mai mare este pierderea unei ființe pe care ai iubit-o. Din pricina aceasta plâng lacrimi grele și amare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
legate de Patrocles. Când luptă cu Sarpedon, cei doi par vulturi care se bat, țipând amarnic, în vârful unei stânci. Iar când luptă cu Hector, vedem întâi cum se înfruntă sălbatic, tot undeva sus, în piscul unui munte, doi lei flămânzi bătându-se pentru un leș de căprioară, și apoi un leu și un mistreț care se bat pentru apa unui izvor, iar mistrețul (Patrocles) e răpus și moare, răsuflând din greu. Însă, cât mai trăia, Patrocles era atât de îndurerat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
dată că o face pentru Patrocles și pentru ahei. Dar singur spune că nu visează decât omoruri, sânge, gemete de durere (chiar ale neamurilor celor omorâți de el), că vrea să-i sature de război pe troieni cu lancea lui flămândă de carne omenească. Se bucură de moartea altora în umbra propriei lui morți înainte de vreme și chiar spune asta: „O să vină ceasul - oare în asfințit, în miez de zi, în zori? - când cineva, în luptă, o să-mi smulgă viața și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lancea sau cu discul, trăgând cu arcul. Iar când Ahile îi trimite iarăși la război, le spune că vor merge să facă ceea ce le este drag să facă (hées to prin geráasthe): să se avânte în luptă ca niște lupi flămânzi asupra unui mare cerb. Să se umple de forța războinică, de ménos, de thymós, de alké, care nu e turbare irațională și oarbă, ci triumf al puterii vitale care aprinde inima, mlădiază mușchii, dă pașilor zbor, marea putere antagonică și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
înalți, apoi se prăbușesc, doborâți de secure, de foc sau de trăsnet și se usucă, cu frunzișul acum veșted, în țărână. Este dată, în poem, și ora unei lupte, ora de amiază, când tăietorii de arbori din păduri, osteniți și flămânzi, poposesc să prânzească. Numai că ora înfruntării aceleia este o clipă anume a timpului: amiaza celei de a treia zi de luptă (din patru câte-au fost), din vara celui de al zecelea an al împresurării Troiei. În timp ce tăietorii au
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
morți timpurii, câteva ilustre, multe, foarte multe întrevăzute doar în fulgerarea unei lovituri de lance. Și spaima continuă că nu vei fi îngropat după datini, că leșul o să-ți fie, despuiat de arme, ciopârțit de dușman sau lăsat pradă câinilor flămânzi și păsărilor care se hrănesc cu mortăciuni. Că, fără împlinirea riturilor, umbra ta va rătăci fără odihnă între tărâmuri. Însă durerea cea mai mare este pierderea unei ființe pe care ai iubit-o. Din pricina aceasta plâng lacrimi grele și amare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
legate de Patrocles. Când luptă cu Sarpedon, cei doi par vulturi care se bat, țipând amarnic, în vârful unei stânci. Iar când luptă cu Hector, vedem întâi cum se înfruntă sălbatic, tot undeva sus, în piscul unui munte, doi lei flămânzi bătându-se pentru un leș de căprioară, și apoi un leu și un mistreț care se bat pentru apa unui izvor, iar mistrețul (Patrocles) e răpus și moare, răsuflând din greu. Însă, cât mai trăia, Patrocles era atât de îndurerat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dată că o face pentru Patrocles și pentru ahei. Dar singur spune că nu visează decât omoruri, sânge, gemete de durere (chiar ale neamurilor celor omorâți de el), că vrea să-i sature de război pe troieni cu lancea lui flămândă de carne omenească. Se bucură de moartea altora în umbra propriei lui morți înainte de vreme și chiar spune asta: „O să vină ceasul - oare în asfințit, în miez de zi, în zori? - când cineva, în luptă, o să-mi smulgă viața și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ea“. Se poate presupune, așadar, că la originea sa îndepărtată este interjecția fâș, care exprimă șuieratul sau fluieratul, mai exact o variantă a acesteia, fliș, cu un l expresiv, ce însoțește adesea un f inițial (rom. flacără < lat. facula; rom. flămând < lat. famelicus „înfometat“). De la acest fliș s-a format substantivul flișcă „lovitură, palmă; fluier; femeie vorbăreață“ (toate sensurile se referă la șuierat). Frișcă nu ar fi altceva decât o variantă a lui flișcă „lovitură“, de unde ulterior „nuia“. Cum s-a
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
inversă: cuvinte curente în română, cum sunt ceață sau (a) asuda, nu erau curente în latină (caecia, assudare). Mai mult decât atât: multe dintre cuvintele de origine latină care sunt curente în română nici nu sunt atestate în latină: rom. flămând < lat. *flammabundus, rom. întâi < lat. *antaneus, rom. puroi < lat. *puronium. împărat și oaie Sunt două cuvinte care au în comun faptul că s-au moștenit din latină numai în română, ca urmașe ale lat. imperator și lat. ovis. Povestea vieții
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
și se încorda făcând urât la el și ea, iar pe spinare i se ridica o coamă ca la dinozaur. Coada îi devenise ca o perie lungă. Stăpâna atunci a ieșit, i-a pus și lui niște granule, poate era flămând, dar el a fugit repede. Până nu l-au văzut plecat ele nu s-au liniștit așa ușor. Apoi tot timpul se uitau foarte atente la geam dacă nu apare un nou pericol. Când s-a făcut vară Prințesa stătea
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
peptid liniar, ce conține 22 de aminoacizi. Alcalinizarea regiunii duodeno-jejunale determină o creștere a concentrației motilinului plasmatic ce coincide cu amplificarea activității motorii a stomacului. Motilinul produce, de asemenea, contracții puternice ale sfincterului esofagian inferior și ale stomacului la animalul flămând. Stimularea musculaturii netede gastro-intestinale a fost inhibată parțial de atropină și total de asocierea acesteia cu hexametoniu sau tetradotoxină, sugerând că motilinul acționează prin stimularea neuronilor colinergici preganglionari. VIP inhibă efectul contracții al motilinului, indicând posibilitatea unui control umoral local
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
N.I. Herescu pune în vorbele alter ego-ului său, Gabriel Adam, tot nespusul din rânjetul lui Nenea Iancu: Îmi sunt dragi câinii, domnișoară, dar nu suport obiceiul de a-i cocoloși, de a-i ține în puf [...] în timp ce copii nevoiași, bolnavi, flămânzi, trăiesc în condiții mizerabile, dorm pe sub poduri, nu au un acoperiș deasupra capului"70. Iată cum, paradoxal, cea mai acidă satiră la adresa lumii occcidentale noncomuniste este de găsit nu în literatura proletcultistă, în lucrările comandate expres prin ordine de partid
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Sufletul acesta, de lacrimă și melodie, în care voi ați turnat numai amărăciuni iar semnele vremii au prevestit numai furtuni, în clipa asta de început de judecată și de osândă cântă biruitor, pentru toți nevoiașii și toți prigoniții însetați și flămânzi de soare, de adevăr, de dreptate și libertate [...] Nu trece o lume cu voi, Vizanti! Se sfârșește numai un vis rău. Visul rău al țării. Țara asta, pe care o simt în carnea și în sângele meu de țăran și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înfricoșător. Îți trebuia tărie să-l vezi, cum ochiul acela adânc și cenușiu, care nu se mai închide, te țintuiește cu privirea... și gura i se lățește mult, înspăimântător de mult... cum scapără și troznește ca ghinda în fălcile mistreților flămânzi. Și zăpada în jurul lui arde... parcă ar scoate limbi de flăcări și fum!.. Primăvara și vara era mai liniștit. Și așa, cumplitul supliciu a ținut zile, luni și ani... până ce bietul om a sfârșit înghețat și sfâșiat de fiare... Era
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Anucăi, fata pădurarului. ...Era povestea nenorocului neamului ei... Născută în ajunul „Răzbelului“<footnote Războiul de Neatârnare (1877-1878). footnote>, într-o noapte cu Lună Plină, pe un ger al Bobotezei de crăpau în cuib ouăle de corb, iar haitele de lupi flămânde, năvăleau în sate, și intrau în ogrăzi urlând... Codrii vuiau de ăuitul lor... În iarna aceea, cu geruri năpraznice, încă de la Sf. Nicolae, zăpada căzuse aproape făra întrerupere...până aproape de Blagoslovenie. Odată cu Boboteaza începuse și viscolul. Crivățul gemea, șuiera, răscolind
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înc‟ olecuță“. Într-un răgaz dintre îndemnuri, privea prin ochiul de geam, la urgia de afară, care parcă din nou se întețea. Viscolul zgâlțîia acoperișul... văzduhul gemea în depărtare. În răstimpuri, pe pale de vânt, se auzeau urlete de lupi flămânzi, înmulțite de ecoul văilor... Era înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală năvali peste ceardac și zgudui ușa de la tindă, din țâțâni, trântind-o de perete... - Hai, mamai... hai, mai încearcă!... o îndemna bătrâna cu o răbdare de sisif, mângâind-o
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]