5,879 matches
-
cu Cangurașu a lui Brandaburlea ce-a făcut și ziarul de apare la noi și televiziunea pă cablu și mai face și filme cu strigoi și moroi din Baltă, că e la moda de actualitate și alte chestii de-astea folclorice care le vinde la americani, dar nu mai revin să insist. Dar la mine a fost o poveste de iubire cu un lector de la Facultate, unu’ Păstrămaț, Bujorel Păstrămaț, nu l-ați apucat, era băiat deștept, dar bețivan și curvar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
al lui Macatist, care moștenea cimitirul și fabrica de lumânări și atelierele cu pompele funebre, se știa asta de când trăia Macatist că ale lui sunt și m-a luat băiatul americănește, că stătuse două luni la Las Vegas, cu orchestra folclorică „Brandaburlea anda Brandaburlea“, unde-a cântat muzică tradițională românească și el a dat la mexicani lecții de alba-neagra, adică mi-a explicat la fix cât îmi dă, cum îmi dă și ce trebuie să fac să ardă permanent candela la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
al lui Păstrămuț se pare că era acela de a fi fost îndepărtat cândva de la catedră, din Facultate, fără ca motivul să fi fost cunoscut celor care redactaseră nota. Lăudau însă strădaniile lui de a fi încercat să studieze acele creații folclorice care puteau fi interpretate și ca fiind împotriva regimului comunist. Probabil și de-asta fusese persecutat. - Chiru ăsta, continuă Magda, se spune că stă și petrece acolo în ascunzișul lui din Baltă și din când în când mai cheamă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
istoric, cât și percepția lui în mentalul colectiv. Violența lui Ceaușescu și caracterul său sanguinar și despotic au fost demonstrate cu varii ocazii de-a lungul regimului său, dar ele se cuvin a fi analizate ca atare, fără proiecții literare, folclorice sau mistice, ci doar la nivel de fapte politice. Hiperbolizat, însă, ca „monstru”, „vampir”, „căpcăun”, firește că dictatorul putea fi lichidat într-un stil absurd, caricatural sau extrem de brutal, fără respectarea legalității. „Teroriștii”tc " „Teroriștii”" Ciudat sau nu, primul care
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
Ș-apoi, Dragostele prenoite Ca bucatele-ncălzite. Este și dragoste: Eu leșin, mor pentru tine, Și tu habar n-ai de mine.” Este o morală În aceste propoziții? Una impersonală și sănătos sceptică: aceea pe care o aflăm și În operele folclorice care au răspîndit, de pildă, imaginea femeii perfide sau imaginea bărbatului neghiob. La Pann primează, cum am spus, femeia rea. El reproduce mai Întîi un număr de proverbe (ca de exemplu: „Arjagul Își găsește pîrțagul”), după care dă o istorioară
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și Filomena), dorindu-și ca acesta să devină scriitor. Mama, Rosina Tucci, a fost afectată de o boală gravă care a adus-o în scaunul cu rotile. Încă de copil, Dante a fost fascinat de cărți și de "pommedìje" (povești folclorice) ascultate cu nesaț la gura sobei. Relatează el însuși într-o poezie scrisă la 13 ani: "Seara colind/ din casă-n casă/să ascult basme/povestite de bătrâni/ în preajma vetrei/ca un cerșetor/ce are nevoie de-o bucată de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
apriori, geograful bănuia că între fizica solului și fenomenul sociologic este o corelație, pe care era încredințat c-o poate formula după întocmirea atlasului. Astfel, unde solul era bituminos, Conțescu descoperea o precisă conformanță fiziognomică și persistența unor anume teme folclorice. În spațiul granitului și al coniferelor geograful surprinsese paralele între fenomene mineralogice, vegetale, animale, morale și etnografice. Și - lucru surprinzător, mărturisea el - omul de la munte din spațiul pleșuv are foarte multe asemănări cu omul maritim, și de fapt, cu tot
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a treia ediție. Tema, definită de autorul însuși într-o scrisoare pe care am publi-cat-o în Gazeta literară din 17 martie 1966, a fost să arate "cum trăiesc spiritele academice vremurile furtunoase". Sub raport epic, romancierul se servește de mitul folcloric al meșterului Manole pentru a analiza încă o dată soarta creatorului de geniu într-o societate meschină, obtuză, incapabilă de a promova valori. Se pare că avem de-a face cu o alegorie.În 1941, G. Călinescu publicase Istoria literaturii române
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
totalitar "Mișcarea" care și-a luat drept lozincă sloganul nietzschean, adoptat de Mussolini, "vivere pericolosamente". O dată înfăptuită, opera de artă devine o realitate autonomă, care se detașează,cu cât e mai realizată, de creatorul ei, până la anularea lui. În legenda folclorică, meșterul Manole, sechestrat pe acoperișul mănăstirii, piere, încercînd să se salveze ca Icar, cu aripi de șindrilă. În Bietul loanide monumentul devine, încă înainte de a fi terminat, locaș de închinăciune al membrilor "Mișcării". Semnificația romanului este că într-o societate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
colectivismul servil nu scapă raportului de forță care le constituie; datorită acestuia există și vor dispărea odată cu el. Autosubzistența și organizarea rudeniei fac din sat o realitate absolut străină aspectului precedent; în raport cu acesta, ele nu reprezintă decât un joc gratuit, folcloric. În contextul palmierului natural, această dihotomie nu poate fi depășită. Aceste două realități străine una de cealaltă se sclerozează în această indiferență reciprocă; ele nu se structurează într-o realitate nouă. Nici vorbă aici de revoluție, de oameni noi inserați
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
colective”, Hubert și Mauss care pun accent pe „categoriile imaginației”; Adolf Bastian cu ale sale „idei elementare sau originare”. Pentru Jung arhetipurile după cum arată Ioan Petru Culianu „au o latură obiectivă, Întrucât pot fi deduse din diferite tradiții religioase și folclorice, și o latură subiectivă, Întrucât sunt produse autohtone și autonome ale inconștientului suprapersonal” (/50). În vocabularul eliadian, „arhetip” are o semnificație oscilantă Între cea arhaică (platonică) și cea modernă (totalitatea actelor de repetiție, imitație ). Deci una din accepțiunile posibile e
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
și primește supranaturalul” (). Adevărata temă a romanului este cum se manifestă prezența fantastică (o experiență tradițională, păstrată de memoria colectivă, adică de folclor, În lumea profanului și cum poate fi trăită această experiență. M. Eliade este de părere că „fantasticul folcloric te pune În contact direct cu o realitate irațională dar concretă: cu o experiență asociată În care s-a concentrat intuiția globală a vieții și a morții”. Romanul Domnișoara Christina este un roman de strigoi și, totodată, un roman oniric
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
lacului ...trimite la un loc mitic ...” (/120). Prin Secretul doctorului Honigberger și Nopți la Serampore Eliade continuă pe alt plan și cu alte surse spirituale, proza fantastică din Domnișoara Christina și, mai ales, din Șarpele. Autorul se Îndepărtează de concretul folcloric din Domnișoara Chiristina și se inspiră din practicile mai complexe ale culturii tradiționale indiene, vrea să valorifice În opera de ficțiune știința orientalistului. Cele două narațiuni pornesc de la experiențe spirituale de care vorbise În Yoga, essai sur les origines de la
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
toate aceste aspecte constatăm, așa cum spunea Ioan Vultur, că „literatura fantastică este cea care împinge la interpretare” 1.4. Frontierele literaturii fantastice Asemenea tuturor textelor și literatura fantastică este delimitată de frontiere, acestea depinzând de sursele utilizate în mod tradițional (folclorice, para-folclorice sau ezotericooculte), dar și de modalitățile de expresie, toate acestea ducând la următoarea clasificare: a) fabulosul feeric întâlnit în basmul Făt-Frumos din lacrimă al lui Mihai Eminescu, căci așa cum afirma Roger Callois: ,,Basmul se petrece într-o lume unde
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
lume unde minunea este un fapt obișnuit, iar magia este lege’’, b) miraculosul mitico-magic și superstițios se situează mult mai aproape de fantastic, fiind regăsit în Sburătorul lui Heliade Rădulescu, c) tema strigoiului, fiind vorba de categoria miraculosului fantastic de sorginte folclorică, d) experiența fantasticului de atmosferă baladescă. Cu alte cuvinte, calitatea fantasticului este condiționată de proporția dintre ceea ce este supranatural, uimitor (miraculos) și ceea ce este ciudat, neobișnuit, bizar (straniu). În timp ce fantasticul este o categorie estetică largă și constă în rezultatul imaginării
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
literaturii germane, un scriitor și naturalist german de origine franceză care a abordat fantasticul este Adalbert von Chamisso care în Nemaipomenita poveste a lui Peter Schlemihl, tratează motivul omului care și-a pierdut umbra, acesta fiind un element cu implicații folclorice. Motivul umbrei desprinse de corp este preluat ulterior și de către Mihai Eminescu în episodul umbra mea din opera Sărmanul Dionis și astfel, se poate constata că în cadrul literaturii romantice germane, fantasticul și feericul reușesc să pătrundă în aproape toate genurile
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
Prichindel tot un drac subaltern în cârcă, nu are nimic absolut din culorile obișnuite ale motivului asociat cu Noaptea Walpurgilor și cu zborul călare pe mătură al vrăjitoarelor. Cu privire la conceptul de satanism caragialian, putem observa că el nu depășește conceptul folcloric; diavolul se întrupează în om doar ca să ne ispitească slăbiciunile, ca în La conac, sau în chip de animal, ca în La hanul lui Mânjoală; pentru Caragiale el este duhul rău, care ne turbură subconștientul, scoțând pe om din făgașul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
faptului cotidian, concludent prin realismul său nedisimulat, capabil, totodată ași releva virtuțile fabulistice la contactul neașteptat cu duhul miraculosului descalificant văzut din unghiul satirei. Departe de schema schiței-reportaj, cele trei scrieri depășesc practica simplei copieri a tiparului produs de către prototipul folcloric, prozatorul angajându-se în efortul de a concura cu acesta. Intenția lui Caragiale este de a obține dubletul revelator, odată cu ,,rescrierea’’ originalului, după binecunoscuta tehnică a ,,uitării în model’’, caracteristică oricărei adevărate scrieri de aspect cu bază parodică. Secretul reușitei
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
putut vedea deja, ,,basmul nuvelistic’’ este specia care convine cel mai mult lui Caragiale, întrucât formula stimulează în chip generos recrearea originalului. Semnificativ este și faptul că, adesea izbânda artistică se datorește modului în care sunt valorificate resursele fantasticului mitic folcloric. În materie de ,,basm nuvelistic’’, capodopera scriitorului este Abu Hasan, subintitulată și ,,poveste orientală’’, scrierea propune atenției una din formele de intruziune a fantasticului miticofolcloric dintre cele mai insolite în literatura noastră. 2.3.3. Abu Hasan Abu Hasan este
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
memorabil prin autenticitatea lui realistă. Referitor la coeficientul de creație narativă, în comparație cu, de pildă cel din Olga și Spiriduș, acesta este considerabil. Arta mimării în Calul dracului se dovedește a fi plan al povestirii sieși suficiente. Din ,,zicerea’’ presupusului model folcloric pare că nu a mai rămas absolut nimic. Nemaifiind preocupat de enunțul moralizator, explicit, prozatorul nu este nevoit a face eforturi speciale menite a-l dirija pe cititor spre ideea că ,,povestea’’ care va urma este doar un pretext necesar
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
-l pe Aghiuță să verifice de unul singur justețea motivului invocat de toți bărbații ajunși în iad, Dardarot atrage atenția trimisului și în privința locului unde se va statornici, acordându i libertatea de a alege. Sunt clare, după cum cele arătate, implicații folclorice ramificate ale motivului din Belfegor, care la noi, înainte de Caragiale, îi prilejuiseră lui Creangă scrierea incomparabilelor sale Dănilă Prepeleac și Povestea lui Stan Pățitul. Ușurința ,,silogismului’’ pe care se sprijină întreg edificiul nuvelistic poate părea dezarmantă la prima vedere. Cel mai
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ca atare, frecvent pusă în valoare de literatura fantastică. Revenind la personajul caragialian, putem nota că și alte elemente ale fizionomiei acestuia sunt menite a contribui la la calificarea sa ca ins ,,însemnat’’; ceea ce, de asemenea, ține de reziduurile ocultismului folcloric, această dimensiune specifică viziunii asupra fantasticului din opera scriitorului. Între Kir Ianulea și La conac există, însă, câteva deosebiri frapante în privința formulei artistice chemate să pună în valoare tema fantastică. Intervine apelul direct la schema prototipului mitic originar, caracterul explicit
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
se justifică pe un plan teoretic, corespunde mai degrabă unei realități economice: dezvoltarea industriilor culturale determină "comercializarea" și confirmă că, în primul rând, cultura ține de obiecte (Warnier, 1999). Câteva exemple ilustrează acest proces: limba este obiectivată în dicționare; cântecele (folclorice sau populare) sunt înregistrate pe suporturi materiale (CD, casete); riturile sunt transformate în obiecte, iar simbolurile traduse în DVD, casete sau dischete; credințele se înnoadă strâns în trama romanelor și altor cărți. Astfel, nu există o cultură care să nu
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ora de conversație liberă, Noica ne citește scrisoarea lui Eliade (sfîrșitul lui noiembrie), în care acesta anunță că a terminat prefața pentru ediția românească a lui Zalmoxis, precum și punerea pe roate a unui proiect de tratare a momentelor etnografice și folclorice românești în perspectiva unei istorii universale a religiilor. În final, Eliade îl întreabă cu iresponsabilă candoare pe Noica "de ce nu-și pregătește o ediție franceză a Sentimentului romînesc", ca și cum asta ar depinde de voința și dorința lui Noica. Luni, 18
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
uiumul). Despre ce plante anume se cultivau de predilecție în decursul timpului nu credem a fi necesar să insistăm, întrucât se știe destul de bine că, în vechime, ponderea era deținută de cultura grâului. Nici un plugușor sau alt gen de manifestare folclorică legată de practici agricole nu indică alt nume de plantă, ci exclusiv grâul. Pentru cititorii mai tineri, cei care au pierdut contactul cu manifestările autentice din timpul sărbătorilor de iarnă, ilustrăm aspectul cu două fragmente din texte ale unor plugușoare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]