2,904 matches
-
al-Adil, pe seama incompetenței și a lașității locotenenților sai, iar succesul s-a datorat conducătorilor locali care nu făceau parte din dinastia almohadă, cei ce au regrupat apărarea. Pentru a răsplăti asistența din partea Castilliei, al-Bayyasi îi dăduse lui Ferdinand III trei fortărețe de frontieră strategice: Baños de la Encina, Salvatierra (de lângă Ciudad Real) și Capilla. Dar Capilla a refuzat să se supună, forțându-i pe luptătorii din Castillia să stea în stare de asediu pentru o perioadă lungă de timp. Starea de sfidare
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
lor aveau de luat o decizie foarte grea: să părăsească pământurile bogate ale Siriei și să emigreze în Liban. La începutul sec al XIII-lea maroniții s-au bucurat de libertate în Liban pe care l-au transformat într-o fortăreața formând sub conducerea patriarhului un stat național independent care avea propiile legi , instituții și aparat de organizație militară numită, de către istoricii bizantini, arabi și sirieni = Al-Maradah . Din anul 700 până în anul 1350 - statul național maronit avea granița aprope de împrejurimile
Maroniți () [Corola-website/Science/331970_a_333299]
-
în sud de Pyrust, el evadează împreună cu prințesa, dar sunt luați prin surprindere de atacul armatei trimise de Qiro, care devastează Felaratiul. Ajutați de virukul Rekarafi și de luptătoarea keru Tyressa, cei doi conduc un grup de refugiați într-o fortăreața aflată departe de capitală. Aici organizează apărarea împotriva atacatorilor, iar Keles descoperă că are acces la forțe nebănuite, care-i permit să reînvie gloria de altădată a locurilor și să transforme miniștri și oamenii de rând în războinici de elită
Hărțile prevestitoare () [Corola-website/Science/331507_a_332836]
-
capturilor, iar aceste nave au fost în cele din urmă luate înapoi de englezi. Din nou neerlandeziilor le-a fost refuzată victoria decisivă de către imensa trăinicie și putere de foc ale navelor amiral englezești cu trei punți de tunuri, adevărate fortărețe plutitoare. Acestea au rezistat atacurilor concentrate ale neerlandezilor și au reprezentat coloana vertebrală a flotei aliate sub care celelalte nave să se regrupeze. Din perspectiva materială, pierderea navei "Royal James" valora mai mult decât cele două nave ușoare pierdute de
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
pe 9 martie 1929, cu scopul de a se ocupă de dezvoltarea așezării de pe malul stâng al fluviului Schelde și conectarea acesteia cu restul orașului Antwerpen din Belgia. Actualul cartier Linkeroever este poziționat pe locul vechiului sat Sint-Annadorp și al fortăreței Vlaams Hoofd, ambele situate pe malul stâng al râului Schelde. Satul și fortul erau conectate între ele prin intermediul unui drum construit pe un dig care marginea polderul Borgerweert. Ulterior, drumul a devenit arteră "Blancefloerlaan". Polderul Borgerweert putea fi inundat la
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
Hotel Gellért și Băile Gellért se află în Piață Gellért, la poalele dealului, lângă Podul Libertății. Peșteră din dealul Gellért este situată pe partea sudică a dealului, orientată spre Hotelul Gellért și fluviul Dunărea. În vârful dealului se află Citadela ("Fortăreața"), de unde se deschide o panoramă superbă în ambele direcții ale Dunării. Primele nume ale dealului menționate în documentele din Evul Mediu au fost "Kelen-hegy", "Pesti-hegy" și "Blocksberg". El a fost numit "Szent Gellért hegye" (literal "muntele Sfanțului Gerard") începând cu
Dealul Gellért () [Corola-website/Science/328414_a_329743]
-
calvariu pentru a sărbători învierea lui Cristos. Multe colibe și prăvălii au fost construite pe pajiștea din apropiere. "Emmausjárás" (Calea Emausului) sau "tojásbúcsú" ("pelerinajul oului") a fost una dintre cele mai populare sărbători catolice ale anului în perioada secolelor XVIII-XIX. Fortăreața a fost construită după revoltă maghiară din 1848-1849 împotriva guvernanților habsburgici austrieci, ca un loc strategică pentru apărarea Budei și Pestei în cazul unei revolte viitoare. Pe dealul Gellért au avut loc acțiuni militare în perioada celui de-al Doilea
Dealul Gellért () [Corola-website/Science/328414_a_329743]
-
în perioada celui de-al Doilea Război Mondial și apoi a Revoluțiuei ungare din 1956, cănd tancurile sovietice au tras de pe deal asupra orașului. Într-adevăr, urme de proiectile încă se mai zăresc pe unele clădiri din Budapesta. Pe teritoriul fortăreței se află un mic muzeu militar. La capătul Citadellei se află "Statuia Libertății" (în ), un monument înalt ridicat de Armată Roșie sovietică pentru a rememora victoria lor în al doilea război mondial. Pe străzile care urcă dealul se află în
Dealul Gellért () [Corola-website/Science/328414_a_329743]
-
iar Guillaume al II-lea a succedat în comitatul de Nevers. El a luat parte la Cruciada din 1101. El a pornit la drum în februarie 1101 cu 15.000 de oameni, însă armata sa a eșuat în cucerirea puternicei fortărețe Konya și a fost decimată în dezastruoasa bătălie de la Heraclea Cybistra de către selgiucizi. El a sosit în Antiohia cu numai o mână de cavaleri. Guillaume l-a convins pe regele Ludovic al VI-lea al Franței să rupă pacea cu
Guillaume al II-lea de Nevers () [Corola-website/Science/328440_a_329769]
-
sat istoric din Federația Rusă, în Regiunea Leningrad, situat la 100 km la Vest de St. Petersburg și la 12 km Sud de Golful Koporie la Marea Baltică. Aici se află o mulțime de ruine impresionante datând din Evul Mediu. Prima fortăreață a fost construită din lemn de către cavalerii teutoni, pe coasta Golfului Koporie, în 1240, însă a fost distrusă de Alexandr Nevski în anul următor. A doua cetate a fost construită din piatră de către Alexandru, fiul lui Dmitri Alexandrovici, în 1280
Koporie (sat) () [Corola-website/Science/328424_a_329753]
-
1204, însă acesta a început să se detașeze de relația cu monarhul. Ca urmare a cuceririi Normandiei de la englezi în aprilie 1204, Filip i-a acordat lui Renaud comitatul de Mortain ca și onorurile pentru Warenne, care se concentra pe fortărețele de Mortemer și Bellencombre. Atât Mortain cât și Warenne fuseseră deținute de către Guillaume I de Boulogne, cel de al doilea fiu al regelui Ștefan al Angliei, și se pare că regele Filip a recunoscut pretențiile lor asupra Boulogne. În 1211
Reginald de Dammartin () [Corola-website/Science/328460_a_329789]
-
regele Béla al IV-lea al Ungariei a început un proces de reconstrucție a tuturor cetăților, consolidându-le cu ziduri de piatră și poruncind construirea a aproape o sută de castele noi. Astfel, el a ordonat în 1244 construirea unei fortărețe în Óbuda, într-o poziție apropiată de cea existentă la acel moment, care în curând a început să fie populată rapid de mulți oameni. Începând de atunci, următorii regi maghiari au petrecut mult timp împreună cu curtea lor în această nouă
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
în Óbuda, într-o poziție apropiată de cea existentă la acel moment, care în curând a început să fie populată rapid de mulți oameni. Începând de atunci, următorii regi maghiari au petrecut mult timp împreună cu curtea lor în această nouă fortăreață, fără a pierde legătura cu Székesfehérvár. Regele Andrei al III-lea al Ungariei a emis documente regale și și-a stabilit reședința permanentă în cetatea Óbuda, unde a murit în 1301. Astfel, importanța strategică, comercială și politică a Budei a
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
secret prin care Zápolya ceda regatul după moartea sa lui Ferdinand, pact ce a fost aflat de către sultanul turc Soliman Magnificul. Enervat, el a ordonat în 1541 ca armatele otomane să distrugă întreaga rezistență maghiară și să ocupe Castelul Buda. Fortăreața a fost menținută apoi timp de aproape 160 de ani în mâinile turcilor, care au ocupat regiunea centrală a Ungariei și au păstrat Principatul Transilvaniei ca un stat vasal al lor. După ce sultanul a încercat fără succes să ocupe Viena
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
alunge pe turci din Castelul Buda. Regatul ungar a fost reunificat și Buda a rămas cel mai important oraș, dar, cu toate acestea, regii habsburgici care conduceau Ungaria au locuit la Viena, curtea regală rămânând în acel oraș. După recuperarea fortăreței și a orașului din mâinile turcilor, castelul a fost reconstruit și restaurat în profunzime, deoarece multe ziduri, edificii și turnuri fuseseră transformate în ruine de loviturile de tun din timpul Asediului Budei (1686). Maria Tereza a Austriei, Franz Joseph I
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
(în ) este o fortăreață aflată în vârful dealului Gellért din Buda, în sectorul XI al Budapestei. A fost ridicat de autoritățile militare austriece în anul 1854, după înfrângerea revoluției maghiare de la 1848-49. În prezent, este un monument istoric și un important reper turistic al
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
1854, după înfrângerea revoluției maghiare de la 1848-49. În prezent, este un monument istoric și un important reper turistic al capitalei maghiare. Din 1987, zona ce cuprinde și Citadela este înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO, ca parte a obiectivului „Malurile Dunării”. Fortăreața, cunoscută sub denumirea de "" este situată în Budapesta, pe vârful dealului Gellért, pe un platou îngust, situat la altitudinea de 235 de metri (139 m față de nivelul local al Dunării), fiind astfel construcția aflată la cea mai mare altitudine din
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
unghi de aproximativ 30 de grade cu direcția Dunării. Extremitatea estică a construcției se află la marginea terasei de deasupra abruptului stâncos al dealului, care coboră spre faleza Dunării; tot aici, pe o terasă artificială, este amplasată Statuia Libertății. Denumirea fortăreței vine de la cuvântul de origine italiană "citadella". În limba maghiară, ca și în limba română, este un italienism, însemnând "fortăreață" sau "cetățuie" situată pe o înălțime, dinafara zidurilor unui oraș, având scopul de a apăra orașul și de a servi
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
abruptului stâncos al dealului, care coboră spre faleza Dunării; tot aici, pe o terasă artificială, este amplasată Statuia Libertății. Denumirea fortăreței vine de la cuvântul de origine italiană "citadella". În limba maghiară, ca și în limba română, este un italienism, însemnând "fortăreață" sau "cetățuie" situată pe o înălțime, dinafara zidurilor unui oraș, având scopul de a apăra orașul și de a servi drept ultim refugiu în caz de ocupare a orașului de către inamic. Denumirea de "Citadelă" a fost adoptată oficial abia la
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
refugiu în caz de ocupare a orașului de către inamic. Denumirea de "Citadelă" a fost adoptată oficial abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu pierderea rolului militar și intrarea ei în proprietatea Primăriei Budapestei. Până atunci, denumirea sa a fost: "Fortăreața Militară de pe Dealul Gellért" (în ). Fortăreața Citadelei a fost înălțată pe ruinele antice ale unei fortificații eravisce; între anii 1850 și 1854, cu ocazia realizării construcției, mare parte din urmele oppidumului de pe Dealul Gellért au dispărut. În perioada evului mediu
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
orașului de către inamic. Denumirea de "Citadelă" a fost adoptată oficial abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu pierderea rolului militar și intrarea ei în proprietatea Primăriei Budapestei. Până atunci, denumirea sa a fost: "Fortăreața Militară de pe Dealul Gellért" (în ). Fortăreața Citadelei a fost înălțată pe ruinele antice ale unei fortificații eravisce; între anii 1850 și 1854, cu ocazia realizării construcției, mare parte din urmele oppidumului de pe Dealul Gellért au dispărut. În perioada evului mediu, pe vârful dealului a existat o
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
și aparatele observatorului cazând pradă jafului. După înfrângerea revoluției maghiare, Consiliul de Război din Viena, folosindu-se de experiența din timpul asediului din 1849, a hotărât abandonarea din punct de vedere militar a cetății Buda și construirea unei rețele de fortărețe puternice în jurul Budapestei, organizate și echipate după principiile strategiei militare moderne. Rolul acestei rețele urma să asigure apărarea în fața unor eventuale atacuri străine și, în același timp, de a contracara eficient orice revoltă internă. Citadela a fost primul obiectiv din cadrul
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
principiile strategiei militare moderne. Rolul acestei rețele urma să asigure apărarea în fața unor eventuale atacuri străine și, în același timp, de a contracara eficient orice revoltă internă. Citadela a fost primul obiectiv din cadrul acestei rețele. Piatra de temelie a noii fortărețe a fost pusă în 1850, pe baza proiectului inginerului genist austriac Emmanuel Zitta. Bugetul alocat și aprobat de către împăratul Franz Joseph pentru realizarea fortăreței a fost de două sute de mii de florini de aur. Locația a fost stabilită pe amplasamentul
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
orice revoltă internă. Citadela a fost primul obiectiv din cadrul acestei rețele. Piatra de temelie a noii fortărețe a fost pusă în 1850, pe baza proiectului inginerului genist austriac Emmanuel Zitta. Bugetul alocat și aprobat de către împăratul Franz Joseph pentru realizarea fortăreței a fost de două sute de mii de florini de aur. Locația a fost stabilită pe amplasamentul vechiului observator astronomic, distrus în 1849, extins la grădinile și viile adiacente care au fost expropriate. Ruinele observatorului astronomic au fost aruncate în aer
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
în mare parte prin dinamitare, procedeu datorită căruia, cea mai mare parte a relicvelor antice eravisce au fost distruse. Construcția a durat patru ani, astfel încât în toamna anului 1854, unități ale armatei imperiale austriece și-au făcut intrarea în noua fortăreață. Conform planurilor inițiale, construcția avea 220m lungime, lățime maximă de 60 m cu pereți de 12-16m înălțime și grosime de 4m, structura de apărare a fost completată ulterior de o serie de șanțuri și valuri de pământ, având rolul de
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]