2,915 matches
-
de galerie... Proculus arătă spre structura de lemn înaltă de vreo patru picioare și destul de lată ca să poată trece prin ea un om înarmat cu scut. De la cercul trasat pe pământ, culoarul se prelungea până aproape de par, trecând pe sub o furcă. — Ca să ajungi la țintă, trebuie să îndoi genunchii, să treci pe sub furcă și să străbați repede culoarul, din doi-trei pași mari. — De ce trebuie să mă las în jos? întrebă Valerius arătând spre scutul de antrenament, concav, îngust și înalt, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
picioare și destul de lată ca să poată trece prin ea un om înarmat cu scut. De la cercul trasat pe pământ, culoarul se prelungea până aproape de par, trecând pe sub o furcă. — Ca să ajungi la țintă, trebuie să îndoi genunchii, să treci pe sub furcă și să străbați repede culoarul, din doi-trei pași mari. — De ce trebuie să mă las în jos? întrebă Valerius arătând spre scutul de antrenament, concav, îngust și înalt, care-i ajungea până aproape de talie. Voi purta coif, iar piciorul drept îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în față, spre adversarul imaginar. — Romanii preferă scutul concav din mai multe motive, explică Proculus. Unul dintre ele este că forma lui curbată îți îngăduie să-l înclini cu ușurință spre interior. Valerius luă scutul și începu să străbată galeria. Furca atârnată deasupra lui îl obliga să țină genunchii îndoiți și să stea aproape ghemuit. Umărul stâng, care sprijinea scutul, cedă după scurt timp din cauza efortului, brațul deveni rigid, iar Valerius nu mai reuși să încline scutul așa cum îi arătase maestrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fel încât, atunci când maestrul îl înălța, capătul în formă de T se îndrepta în jos, iar când îl cobora, capătul se îndrepta în sus. — Ridică-te și ia-ți scutul. După o clipă, Valerius intra în galerie și trecea pe sub furcă, aplecându-se. Proculus ridică bățul, și capătul în formă de T lovi partea inferioară a scutului, pe care Valerius nu apucase să-l încline pentru a evita lovitura. Capătul în formă de T i se strecură printre picioare, făcându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vremurilor tumultoase, el arareori în dialog cu confrații s-a desprins din mirare în interogație, a ascultat și ascultă cu ochii larg întredeschi și o piniile, gândurile și ideile celora cu mult har în vorbire sau cu mult „stuchit la furcă”. Ce crede el despre lumea de azi și de mâi ne nu are răgaz să ne spună în dulcele grai moldovenesc, fiindcă niciodată gândul lui nu este destul de pritocit, destul de slobod în a o lua razna prin pădurile întunecate ale
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ieșit din spital ca glonțul din pușcă și o început să alerge pe ulițele târgului acela ca un nebun. O întrebat în dreapta și în stânga și până la urmă - gâfâind ca oile vara - o ajuns la poarta spitalului. Acolo o avut de furcă cu paznicul, pentru că nenea Jănel nu știa rusește prea bine, dar până la urmă o intrat în spital. Acolo o dat peste o fimeie care era șefă. I-o întins hârtiuța udă de atâta sudoare și o rămas în așteptare, cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitru, asta ți-am spus și eu matale și gata.” A venit și ziua în care, după o ultimă întrunire între moș Dumitru, Pâcu și Vasile Hliboceanu, s-a hotărât ieșirea din bârlog! In ziua plecării, însă, au avut de furcă cu nămeții încă de la primul pas. Când au ajuns la locul de încărcare a grăunțelor, moș Dumitru i-a îndemnat: Haideți să încărcăm repede, ca să putem trece pădurea până nu se înnoptează. Cu troienele iestea nu cred că am putea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
la asta. 0000000000000000000000000de ce nu 00000000000000000000000 000000000000000000000000000de ce nu000000000000000000000 pentru că s-a dus și a rămas În trecutul de rahat 00000000000atunci gîndește-te la mîncare 000000000000000000000 00000000000000000000000potol minunat, minunat 0000000000000 nici măcar nu pot să mănînc nimic 00000000000000000Îmi dai prea mult de furcă Bruce. Prea mult „eu“ și insuficient „noi“. Acum mănînci pentru două persoane! Dacă nu te poți gîndi la Rhona, o să-ți aduc eu aminte. Rhona. Rhona a fost puștoaica pe care n-ai cunoscut-o niciodată cu adevărat, dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
stînjenită, dar atunci tu ai riscat. — Aș putea să vin și io să-l ascult? Ea ți-a zis: Vino dacă vrei 000000000000000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000000 — Vino dacă vrei, Îi spun eu la telefon, — doar vino dacă vrei. Pun receptorul În furcă și Îmi dau seama că nici măcar nu știu cu cine vorbeam. Totuși era o ea. Dar nu știu cine era. Bunty? Chrissie? Shirley? Femeia de la asistența socială din poliție? Carole? Noo, nu iera Carole. Șed acolo studiindu-mi iritația de pe pulpe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ora zece, să fie prezent la... ― Vă mulțumesc mult, domnule rector. Rămân Îndatorat. ― Transmite-i doctorului Gruia urările mele de bucurie deplină și sănătate celor doi eroi: mamă și copil. ― Îi voi transmite, domnule rector. După ce a pus receptorul În furcă, profesorul l-a atenționat: ― Mâine să fii foarte atent la ce dorește securistul de la tine. Acum fugi la Maternitate, să vezi ce ți-a dăruit Maria... Din această clipă și până ce scapi de securist, ești stăpânul deplin al timpului... Sper
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îmi faci mie programul, directore? Mâine la ora opt vei fi prezent la mine, așa cum am hotărât! - a comentat, răstit, securistul. ― Nici dumneata nu-mi faci mie programul! - a răspuns directorul, cu ton ce nu Îngăduia controversă, trântind receptorul În furcă. ― Auzi dumneata - i s-a adresat directorul lui Gruia. Un nemernic care deține puteri discreționare Îmi dă ordine folosind un ton de grăjdar. ― Cunosc „specia”, domnule director. Am avut și Încă mai am de-a face cu acești troglodiți. Telefonul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
v-am spus adineauri rămâne În picioare. E treaba dumitale ce crezi și cum apreciezi răspunsul meu la imixtiunea În obligațiunile profesionale ale directorului spitalului și ale unui profesor chirurg! Așa că aștept telefonul dumitale - a sfârșit directorul, trântind receptorul În furcă. După acest dialog, care nu i-a făcut nici o plăcere, l-a sunat pe profesor: ― Alo! Domnul profesor Hliboceanu? ― Da. Poftiți. ― Am onoarea să vă salut din nou. Vă rog să-mi spuneți dacă puteți trece pe la mine? ― Se Înțelege
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Și, drept urmare, e posibil să caute vinovați... ― Întâmplarea face ca, Înainte de a ajunge la catedra domnului profesor Hliboceanu, să fi lucrat ca medic la dispensarul medical din comuna mea. Și, fiindcă sunt feciorul unui țăran nesupus regimului, am trecut prin Furcile Caudine ale comuniștilor. Așa că Îi cunosc destul de bine pe acești dălcăuși. Dacă retrag pe unul din joc, nu lasă locul gol... ― Acum am Înțeles, domnule doctor. ― Din punct de vedere medical, situația este sub control. Așa că nu au ce ne
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Sper să știi că În urma tovarășului colonel Zdup au rămas niște probleme neclare, care te privesc pe tine și pe Hliboceanu. La un asemenea ton și mod de adresare, directorul nu a stat pe gânduri și a trântit receptorul În furcă... În scurtă vreme, telefonul a sunat din nou. Directorul a făcut semn secretarei să nu-l dea la telefon. ― Alo? - a răspuns ea, ascultându-l pe cel de la celălalt capăt al firului. ― Domnul director nu este În birou. A plecat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a spus prin semne că nu este prezent. ― Domnul director nu este În cabinet. ― Da’ unde umblă? Ți-am spus de dimineață că la ora douăsprezece aștept telefonul lui! Când vine, să mă sune! După ce secretara a pus receptorul În furcă, directorul a răbufnit: ― Ia mai dă-i Încolo de neisprăviți! Lasă-i să fiarbă În zeama lor. Dacă mai sună - până la ora unu „nu sunt În cabinet”. Unde? Nu știi... ― Am Înțeles, domnule director. Telefonul a sunat În repetate rânduri
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vorbă! Beat beat, da’ Îmi era rușine. Norocu’ meu o fost un zăvod de câine al ei. Hămăia de mai să trezească tot satu’. O trezit-o doar pe Dochița. Numai ce-o văd că vine la gard, cu o furcă În mână, și Întreabă: „Ei! Măi! Care ești acolo? De ce umbli horhăind În miez de noapte și nu lași lumea să doarmă?”... ― Și ai răspuns? - l-a Întrebat Petrică. ― Dacă nu răspundeam, Înghețam acolo... ― Asta Îmi aduce aminte de noaptea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să ieșim din liniile inamice... ― Da’ atunci eram mai tineri, frate. ― Cum s-a desfășurat „Întâlnirea” cu Dochița? ― Când și-o dat seama cine Îi În șanț, o liniștit zăvodul, o venit pe marginea șanțului și mi-o Întins coada furcii, ca să pot ieși „la liman”. După ce m-o văzut pe mal, s-o uitat la mine ca la o arătare și m-o Întrebat: „De unde vii, măi Toadere, la ceasul aista din noapte și...?” Cred că i-o fost rușine
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cuvântul final al comisiei. Nu zi hop până n-ai sărit șanțul. Și dezlegarea o vor da nu doar oamenii puși să judece calitatea răspunsurilor mele”, ci și cei cu „organul” - a reușit să glumească Gruia. Deși om trecut prin furcile Caudine ale multor confruntări, Gruia nu reușea să se liniștească. Mai ales că În timpul examenului fiecare membru al comisiei - cu excepția profesorului Hliboceanu - a fost un Sfinx. În cele din urmă, s-a retras și el, privind În urmă. De ce? Nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
fost crescător de cai care, după ce obține șaișpe godaci pătați de la o scroafă pe nume Victoria Principal (pronunțat cum se aude), ajunge la înțelegerea următoare: "Scroafa îi animal delicat, nu ca calu'. Lu' cal îi pui luțărnă în iesle cu furca și gata. Ea-i altfel". Rîdeam de "catafalcul" Tantzi. Îl hărțuia rău pe Lucian, pofticioasa. "Nu cumva să mă dați la telefon. Nu-s. Am murit ieri. Nu mă las posedat de Tantzi". De pe-atunci îi plăcea lui Foișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
boieriilor față de-acu. N-am vrut suta șeia, mîncăm supă la grătar, intervine "un pensionar din '90". Aiștea vor ca bătrînii să moară, ca să nu mai spunem că era mai bini cu nea Nicu. Domnul Ionel, venit cu o furcă, se simte dator să corijeze: Ai uitat cînd te duceai la partid să obții aprobare pentru dializă și pentru TV color, Toma? Oftezi după frigul ceaușist? Toma necredinciosul în libertatea haotică post-decembristă rămîne 'ostalgic: Acuma mi-i frig liber consimțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nici un fierar; căci Filistenii ziseseră: Să împiedicăm pe Evrei să-și facă săbii sau sulițe." 20. Și fiecare om din Israel se cobora la Filisteni ca să-și ascută fierul plugului, coasa, securea și sapa, 21. cînd se toceau sapa, coasa, furca cu trei coarne și securea, și ca să facă vîrf țepușului cu care mîna boii. 22. Și așa s-a întîmplat că în ziua luptei nu era nici sabie, nici suliță în mîinile întregului popor care era cu Saul și Ionatan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
lui pentru mine de a mă realiza ca om cu carte, ce soartă aș fi avut printre copiii și oamenii din generația mea? El a fost pentru mine exact ce fusese mama lui Ion Creangă - în stare să toarcă în furcă, dar să-și vadă băiatul popă. Sfântă și binecuvântată să-i fie memoria! Orice aș spune, nu sunt în stare să-i mulțumesc!! înainte de a părăsi Bârladul, Mariana dorește o întâlnire cu grupul de prieteni, dar în ziua respectivă - ghinion
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
niște snopi de grâu, își schimbă poziția cu vizibilitate spre partea dinspre care se auzise trăncănitul căruței. Prin întunericul ce domina cuprinsul, zărește silueta căruței și căruțașului nocturn, care se oprește lângă clăile de grâu apropiate de drum și cu furca de fier aruncă zdravăn snopii în căruță, ca din binele altuia. Până să arunce el câțiva snopi, hop! și tata din spatele lui. Surprins asupra faptului, Nitas se oprește, se uită la tata și scuipă în direcția lui: - Ptiu, drace, aicea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
lui: - Ptiu, drace, aicea erai? Foarte calm, tata-i răspunde: - Aici, unde ai fi vrut să fiu, decât în locul în care să-mi păzesc munca mea și a copiilor mei, de cineva ca tine? Tata, înarmat și el cu o furcă asemănătoare, dar aflat în munca și în dreptul lui îi spune poruncitor, hotărât: - Descarcă snopii luați (n-a zis furați) și reclădește i la loc, așa cum au fost ei așezați, că dacă nu faci cum îți spun, de aici te vor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
noastră nu se schimbase Într‑un fel inexplicabil, dar imuabil. — Grozav. Mă bucur că‑ți place. Sper că o să‑i placă și Băiatului‑Cu‑Inel‑În‑Limbă, a glumit ea, dar și asta a sunat fals. Am pus receptorul În furcă și am rămas acolo, În living, cu ochii țintă la telefon, până când a intrat mama să anunțe că ea și cu tata vor să ne facă cinste mie și lui Alex cu un prânz. — Ce s‑a Întâmplat, Andy? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]