8,881 matches
-
deranjează nimeni. Nu mă așteptam și nici nu credeam că este posibil. Nu doresc să ofer amănunte... Singura satisfacție pe care am avut-o este că am avut curajul să-i dau o palmă, deși tremuram din toate măruntaiele. De furie, nu de frică. Și a fost foarte puternică! Știu că tu vei înțelege... Unii aveau ceva vechime. Se obișnuiseră. Erau și alte nouă fete. Nu am cercetat niciodată și nici nu am înțeles dacă jigodia s-a purtat și cu
PROASPĂT FRAGMENT DIN ROMANUL AFLAT ÎN LUCRU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376866_a_378195]
-
pe neprevăzut, îl doborâseră la pământ cărându-i picioare în coaste și-n pântece. Cu slabe puteri încercă o apărare. Și-acoperi instinctiv capul cu brațele, își îndoi trunchiul, sperând că-și poate păzi plexul și ficatul. Nevrednicii atacatori diminuaseră furia, obosiți. Încredințat că efectul izbiturilor era cel scontat, unul dintre vagabonzi, dibuindu-i rucsacul căzut, se și retrăsese căutând cu înverșunare în el. Celălalt însă, mecanism stricat, continua să-l mențină la pământ articulându-i din când în când câte
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
lăcomie filmul distrugerii rucsacului, în care atacatorii nu găsiseră nimic mulțumitor, cu excepția resturilor de carne, a cuțitului și a termosului. Zăceau pe jos Biblia, bricheta consumată, carcasa unui ceas, lanterna veche fără bec, șalul din lâna cândva roșie... Aruncată cu furie, ultima căzuse la pământ... comoara lui... oglinda! Se spărsese cu un zgomot sec, pentru că picase pe un bolovan mare, aflat la o lungime de braț de el. I se păru curios că minunea care-l ținuse până atunci în viață
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
privit cum te dezbraci de caracter, în lipsa de atitudine a oamenilor m-aș fi oferit să-ți temperez pornirea cu câteva rugăminți, dar cineva m-a tras de mânecă să nu mă leg la cap dacă nu mă doare. De furia nebunilor nu te scapă nimeni. Referință Bibliografică: Cotidian / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1479, Anul V, 18 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
COTIDIAN de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377854_a_379183]
-
în minte un gând nebunesc. Își cercetă nervoasă ceasul. Era ora paisprezece și zece minute. Se întoarse din nou cu fața la asistentă. Aceasta făcu doi pași înapoi, cuprinsă de teamă. - Se mai întoarce astăzi? La ce oră? plecară întrebările pline de furia ce-o măcina. - Nu știu... Vă rog să mă crede-ți că nu știu! - Bine, o voi aștepta, răspunse Emanuela cu hotărâre și ieși din încăpere. Se plimba agitată, dus-întors, pe holul spitalului. Nu-i trecuse furia. În mintea ei
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
întrebările pline de furia ce-o măcina. - Nu știu... Vă rog să mă crede-ți că nu știu! - Bine, o voi aștepta, răspunse Emanuela cu hotărâre și ieși din încăpere. Se plimba agitată, dus-întors, pe holul spitalului. Nu-i trecuse furia. În mintea ei se perindau cu rapiditate întâmplări, dialoguri, gesturi și priviri, situații de tot felul, toate în legătură cu același subiect. „Când am botezat fetița, am gândit că problemele au luat sfârșit. Iată că, din nou, sunt pusă în situația de
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
spațiale unde astronauții trebuie să petreacă o perioadă mai îndelungată de timp se pun și bande sonore cu zgomote, cu sunete care să păstreze un mediu asemănător poluării sonore de pe pământ. Omul s-a obișnuit prea mult cu zgomotul și furia și nu mai suportă prea ușor liniștea și pacea sufletească. În lumea de azi ar fi poate necesar că biserică să instituie și un post al liniștii, ca antidot împotriva poluării sonore, al muzicii devenite zgomot amplificat, al expresiei desacralizate
TEOLOGUMENA – DESPRE POST de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377951_a_379280]
-
de ea, un tânăr cu hainele sfâșiate și cu sânge pe față încerca să se ridice în picioare după ce se târâse mult pe genunchi. S-au ajutat reciproc și se priveau cu un amestec de nedumerire, de teamă și de furie, adunate toate în ochii lor tineri în numai o oră... Eugen era bătut rău. Un baston de cauciuc lăsase urme adânci pe fața lui și-i spărsese nasul. De acolo curgea sângele ce parcă nu se mai oprește și-i
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
ar fi fost în alergare, să poată fi atent și să nu întrerupă relatarea... Cu toate insistențele Alinei, Eugen nu se putea odihni. Asculta atent știrile la radio și la televizor, atât cât se dădeau. Era neliniștit și fierbea de furie că nu poate fi acolo. Hainele se uscaseră aproape de tot și Alina le aranjase destul de bine cu acul și fierul de călcat, dar băiatul începu să-și dea seama că nu-l ajută puterile sa meargă la Piața Palatului. Când
DARUL DE CRĂCIUN (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1450 din 20 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377896_a_379225]
-
lăsat, pentru ea, o unghie să crească. o ating, dar e-nfiptă-n întuneric și nu o pot mișca; las brațul jos să-l scutur că mă doare; și o mană mai mare m-atinge pe creștet, da-s-nfipt-n pământ. îmi strigă cu furie ești a mea, stea proastă, vino cu mine; pentru tine mi-am lăsat o unghie să crească. și-n plus, lumea ta e prea mică pentru măreția noastră Timișoara, 02.03.2016 Alexandru Iezdimir Referință Bibliografica: Lumea ta...lumea mea
LUMEA TA...LUMEA MEA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378056_a_379385]
-
scăpare, ascult un copil din fața blocului, care cântă în batjocură: "hoții mi-au furat chi-looo-ții! hoții mi-au furat chi-looo-ții!" târziu, înconjurat de mici insule de spermă și sânge, sorb vinul roșu dintr-o cană de mort salutând încă o dată furia urbană care îmi acaparează sălbatic gândurile pe ritmuri asurzitoare de rock'n roll amorțit de băutură, mă clatin apoi, neîndemânatic, la marginea patului cu ochii închiși, deja plictisit de ce e dincolo, privesc furios la flash-urile de lumini galbene și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
de scăpare,ascult un copil din fața blocului, care cântă în batjocură:"hoții mi-au furat chi-looo-ții!hoții mi-au furat chi-looo-ții!"târziu, înconjurat de mici insule de spermă și sânge,sorb vinul roșu dintr-o cană de mortsalutând încă o dată furia urbană care îmi acaparează sălbatic gândurilepe ritmuri asurzitoare de rock'n rollamorțit de băutură, mă clatin apoi, neîndemânatic, la marginea patuluicu ochii închiși, deja plictisit de ce e dincolo,privesc furios la flash-urile de lumini galbene și roșiicare fulgeră disco
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
să-mi vorbească repede, într-o limbă stranie și guturală. iritat, am încercat să-l dau la o parte - dar îngerul nu vroia, cu niciun preț, să mă lase să trec. pe nesimțite, mintea mi-a fost cuprinsă de o furie animalică și am început să-l lovesc cu sălbăticie plin de ură de entuziasm nebunie... loviturile mele curgeau năvalnic peste fața...pieptul...peste mâinile...și picioarele îngerului care s-a umplut curând de sânge. în mod ciudat - el nu se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
să-mi vorbească repede,într-o limbă stranie și guturală.iritat, am încercat să-l dau la o parte -dar îngerul nu vroia, cu niciun preț, să mă lase să trec.pe nesimțite, mintea mi-a fost cuprinsă de o furie animalicăși am început să-l lovesc cu sălbăticieplin de urăde entuziasm nebunie...loviturile mele curgeau năvalnicpeste fața...pieptul...peste mâinile...și picioarele îngeruluicare s-a umplut curând de sânge.în mod ciudat -el nu se ferea deloc de izbiturile mele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376428_a_377757]
-
cu ciuda îl lovi cu piciorul. „Am crezut că e un fazan sau o prepelița și când colo e o nenorocita de lebădă, buna de nimic”. Vietatea diafana se mișcă rănită în praful drumului, îndurerata și tristă. Tristă. Tristă de furia omului asta pe care l-a păzit de când era în fașa, să nu i se întâmple nimic, să nu pățească ceva rău. Tristă pentru lovitură de picior, nu de durere, doar de gestul asta plin de răutate, plin de cruzime
ÎNGERUL de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376565_a_377894]
-
își pierduse rațiunea, sau mai bine zis, persoana care o împinsese în hăul cumplit, de unde nu mai reușea să iasă, în ciuda tuturor tentativelor disperate ale fiului său și soției acestuia. Nenumărați specialiști exploraseră mintea aceea bântuită de cea mai înfiorătoare furie, comportamentul nefiresc de agresiv și de inteligent, în același timp, șiretenia uimitoare cu care încerca să-și camufleze frica îngrozitoare ce îi devora viscerele. Citește mai mult Uneori, în bezna minții devastate de nebunie, se aprindea ca un flash orbitor
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
își pierduse rațiunea, sau mai bine zis, persoana care o împinsese în hăul cumplit, de unde nu mai reușea să iasă, în ciuda tuturor tentativelor disperate ale fiului său și soției acestuia. Nenumărați specialiști exploraseră mintea aceea bântuită de cea mai înfiorătoare furie, comportamentul nefiresc de agresiv și de inteligent, în același timp, șiretenia uimitoare cu care încerca să-și camufleze frica îngrozitoare ce îi devora viscerele.... XXXIII. CAPCANA DESTINULUI, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. Peste
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
de vânt un steag alb cu o inimă roșie în mijloc. Femeia izbucnise în plâns, apoi în râs, își scosese o batistă brodată cu o pasăre și un șorț de mătase galbenă, pe care le sărutase până la leșin. Orb de furie, Zarahon năvăli în casa femeii: -Unde sunt? - Fiicele mele sunt departe, spuse liniștită femeia. - Dă-mi batista și șorțul! Cum femeia nu se mișcă din loc, Zarahon făcu semn vânătorului să caute prin casă. Negăsind nimic nici în casă și
CELE DOUĂ SURORI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375816_a_377145]
-
săptămână, urmează să plec din nou în Italia la muncă. Lucrările la casă le-am terminat și acum stau aici, în casa mea, bucurându-mă de un pic de tihnă. E sâmbătă seara, afară e timp urât, vântul suflă cu furie, parcă ar dori să smulgă ferestrele și să năvălească în încăpere, să o supună furiilor sale devastatoare. Poate privind pe fereastră și văzând cum, nepăsătoare, îi ignor descătușatele furii, punând lemne pe focul din sobă și cuibărindu-mă fericită în
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
terminat și acum stau aici, în casa mea, bucurându-mă de un pic de tihnă. E sâmbătă seara, afară e timp urât, vântul suflă cu furie, parcă ar dori să smulgă ferestrele și să năvălească în încăpere, să o supună furiilor sale devastatoare. Poate privind pe fereastră și văzând cum, nepăsătoare, îi ignor descătușatele furii, punând lemne pe focul din sobă și cuibărindu-mă fericită în patul meu mare, generos, unde ascult cu bucurie cascadele sonore ale unui concert de Andre
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
tihnă. E sâmbătă seara, afară e timp urât, vântul suflă cu furie, parcă ar dori să smulgă ferestrele și să năvălească în încăpere, să o supună furiilor sale devastatoare. Poate privind pe fereastră și văzând cum, nepăsătoare, îi ignor descătușatele furii, punând lemne pe focul din sobă și cuibărindu-mă fericită în patul meu mare, generos, unde ascult cu bucurie cascadele sonore ale unui concert de Andre Rieu, interpretând Valurile Dunării al lui Richard Strauss, în timp ce răsfoiesc alene albumul cu poze
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
concert de Andre Rieu, interpretând Valurile Dunării al lui Richard Strauss, în timp ce răsfoiesc alene albumul cu poze, ca de fiecare dată când nu am nimic altceva de făcut, încântată de alinturile valsului și de trosnetul vesel al focului, întărâtat de furiile vântului de afară. Crivățul continuă amețitor să înalțe vârtejuri din fulgi de nea, troienindu-mi fereastra și sperând să mă încarcereze îndelung în casă, cu troienele de nea înghețată. Continui să-i răspund ignorându-l și lăsându-mi privirea să
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
privește atentă în jur. Atunci vede perechea de teneși murdari ce-i observasem alături de pat. Urmărindu-i mișcările, observ cum privește alarmată o pereche de ciorapi pe care spiritul meu îi trecuse cu vederea. Erau nespălați și puțeau, judecând după furia și grimasa ce se conturase pe chipul Sarei când în culmea furiei i-a înșfăcat aruncându-i în coridor. A sărit din pat ca arsă, deschizând ușa cu cel puțin aceeași furie ca a Crivățului ce mă purtase la ea
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
observasem alături de pat. Urmărindu-i mișcările, observ cum privește alarmată o pereche de ciorapi pe care spiritul meu îi trecuse cu vederea. Erau nespălați și puțeau, judecând după furia și grimasa ce se conturase pe chipul Sarei când în culmea furiei i-a înșfăcat aruncându-i în coridor. A sărit din pat ca arsă, deschizând ușa cu cel puțin aceeași furie ca a Crivățului ce mă purtase la ea. Ma impresionat furia din ochii frumoși, căprui, care în momente de liniște
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]
-
cu vederea. Erau nespălați și puțeau, judecând după furia și grimasa ce se conturase pe chipul Sarei când în culmea furiei i-a înșfăcat aruncându-i în coridor. A sărit din pat ca arsă, deschizând ușa cu cel puțin aceeași furie ca a Crivățului ce mă purtase la ea. Ma impresionat furia din ochii frumoși, căprui, care în momente de liniște erau surâzători și blânzi, iar acum păreau că aruncă scântei și nu-linvidiam pe ce-l ce i-o provocase căci
INGRID (7)FRAGMENT DIN ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375821_a_377150]