3,503 matches
-
s-au dovedit a fi imitații. Afacerea Scaunelor - cum fusese botezată de ziarul local - era o dispută tipic englezească, sortită să nu fie soluționată niciodată. Deși scaunele fuseseră înapoiate, iar tata returnase banii și-i ceruse în scris scuze contelui furios, spunând că fusese păcălit de furnizori, acesta refuzase să-l creadă. A dat de înțeles că nu are încredere în tata și că nu mai vrea să aibă nimic de-a face cu el. Contesa, evident, a luat partea soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Stoddard, de la Daily Mail, Londra. Pentru ediția de mâine, scriem un articol legat de ruperea logodnei. Puteți să mă sunați să-mi confirmați?“ Ν — Mamă, cum ai putut să-mi faci una ca asta? i-am strigat la telefon. Eram furioasă. — Dragă, ar fi fost atât de incomod pentru familia Swyre și jenant pentru mine în fața celor din sat dacă ai fi contramandat în ultimul moment, așa le-am spus din timp. Familia Swyre nici măcar nu mai locuiește acolo. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
inimii mele. Credeam că s-au terminat odată cu Dinastia. Aveam din nou probleme cu machiajul. De data asta din motive întemeiate: râdeam cu lacrimi. Era o binecuvântare după ultimele zile. Între timp, Julie se învârtea în jurul mesei ca o leoaică furioasă. Apoi mi-am scos mobilul și toată lumea a început să se uite la mine de parcă eram un extraterestru! Gemenele Vandy comunică cu pagere prin satelit, sunt de părere că telefoanele mobile sunt complet depășite. Charlie se uită la Julie drăgăstos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cadou inimioarele astea. Lara împietrise. Făcuse o mutră acră de tot. Asta i se întâmplă zilnic. Vorbi cu o voce joasă, pătimașă: —Dar eu sunt clienta lor privată favorită! Gata, plec! spuse aruncând șervetul. Își înșfăcă mobilul și se precipită furioasă spre ușa restaurantului. Trebuie să fi fost très traumatizată, pentru că a uitat să-și ia poșeta Kelly cu monogramă, o poșetă pentru care a fost, mai bine de patru ani și jumătate, pe lista de așteptare la Hermès. Biata Lara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
bună a pastilelor antianxietate de genul Xanax-ului este aceea că poți să te afli în epicentrul propriului tău dezastru romantic fără să bagi de seamă. Ar fi arătat dumnezeiește în rochie de mireasă. Oooofff, ce triiisstt. Vera Wang o să fie furioasă. Am auzit c-a fost în India de trei ori ca să supervizeze personal cusutul perluțelor pe voal. Ar fi fost un voal unicat. Brodatul ar fi durat un an. Oare ce-o să facă acum cu el? —De ce n-o ajuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
e un apartament de la Ritz. Am zărit silueta unui bărbat. —Excusez-moi, monsieur, am murit? am șoptit năucă. Nu, mi se răspunse. Très supărător. De ce nu murisem? Ce n-a funcționat cum trebuie? Te-am găsit. — Cine naiba ești? am strigat furioasă. Sunt eu, fată zurlie. Am deschis ochii. L-am zărit pe Charlie Dunlain uitându-se în jos la mine cu o expresie dezaprobatoare. Cum îndrăznește să mă facă zurlie? Eram întreagă la minte și dacă, presupunând prin absurd, n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
tărăgănat, sesizând că Î.s. citea Proust. Ce sexy! Nu, ce băiat deștept. Chelnerul se apropie și-mi dădu un bilet pe care scria Cina, 8.30 seara, VOLTAIRE. Charlie mi-l luă din mână și îmi aruncă o privire furioasă. Se întoarse spre chelner, care se oprise lângă masă, în așteptare: — Poți să-i transmiți tânărului domn că mademoiselle nu se simte destul de bine ca să poată lua masa în oraș? îi spuse. Cum îndrăznește? Tocmai când începeam să mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a doua. Cei de la Air France nu-mi acceptă cardul, iar logodnicul meu are o altă afurisită de logodnică. Spre marea mea disperare, o lacrimă uriașă mi se rostogoli pe un obraz. Charlie îmi întinse batista lui. Am înșfăcat-o furioasă că este din nou martorul unei scene incomode. E vorba de tipul ăla, Eduardo? mă întrebă Charlie. —Eduardo e însurat! i-am mărturisit cu vocea pierită. Ca, de altfel, și dl G-V! Chiar dacă acum știa jalnicul adevăr despre situația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Cum ai putut?! am strigat. —Hei, calmează-te. Chiar m-am despărțit de ea, râse el. De ce oare i se părea, în permanență, totul amuzant? Era dezgustător. —Ce tot îndrugi? Julie susține că nu v-ați despărțit, am strigat. Eram furioasă pe Charlie și încă și mai furioasă pe moi. Vrei să știi exact ce s-a-ntâmplat? mă întrebă Charlie. Da, vreau. I-am spus lui Julie la Paris că nu cred că suntem potriviți unul pentru celălalt, că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
-te. Chiar m-am despărțit de ea, râse el. De ce oare i se părea, în permanență, totul amuzant? Era dezgustător. —Ce tot îndrugi? Julie susține că nu v-ați despărțit, am strigat. Eram furioasă pe Charlie și încă și mai furioasă pe moi. Vrei să știi exact ce s-a-ntâmplat? mă întrebă Charlie. Da, vreau. I-am spus lui Julie la Paris că nu cred că suntem potriviți unul pentru celălalt, că s-ar potrivi mai bine cu Todd și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Pentru moment îmi pierise graiul. De fiecare dată când mă întâlneam cu Charlie, eram cumva în dezavantaj. Și ce naiba căuta el la familia Swyre? Nu m-am simțit în viața mea atât de stânjenită. Dar de data asta eram și furioasă. —Ce-ți pasă ție? am ripostat. Ai șters-o fără să-ți iei rămas-bun. E clar că n-ai maniere. O cunoașteți pe această tânără? întrebă majordomul. —Mda, o cunosc, răspunse Charlie fără să-și ia ochii de la mine. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
de ancoraj, În timp ce franțuzoaicele, speriate, se țineau de banchetele tapițate cu piele. Deloc Îngrijorat de nava care se apropia amenințător din spate, hoțul Își continuă traseul lin către larg, de-abia stîrnind un siaj fin cînd Îi salută pe tinerii furioși de pe dig. În ultimul moment, Împinse maneta accelerației și, cu o manevră de expert, aplecînd șalupa pe o latură, pătrunse pe un culoar de apă liniștită dintre iahturile amarate. Prea greoi ca să poată cîrmi la timp, vasul de agrement trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
foaia de hârtie cu grijă înapoi pe birou și s-a așe zat pe pat, lângă mine, cu un surâs lipsit de data asta de orice urmă de îngâmfare. M-a sărutat în colțul ochiului pe care mi-l frecasem furioasă. Apoi m-a sărutat pe buze, mai apăsat ca prima oară, și m-a mângâiat pe obraz. — Ce-i cu tine, ochelaristo? m-a întrebat. Ce s-a întâmplat? De ce nu vrei să vezi desenul? Doar ți-am promis de când
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
auzit când au descuiat ușa. Am auzit, în schimb, foșnetul hainelor pe care le agățau în cuier și al încălțărilor. Și-am mai auzit, în întunericul și tăcerea bubuitoare, șoaptele lor în hol în timp ce se dezbrăcau și se descălțau. Șoapte furioase, șuierături pline de venin. Nu înțelegeam ce auzeam, pricepeam doar ura de dincolo de ușă, o ură schimonosită și neinteligibilă, care se strecura pe sub ușă în camera mea și se încolăcea viclean în jurul bubuiturilor din mine. 10. I-am urmărit pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
frivol și mincinos, care-a avut, probabil, chef să facă un experiment cu mine, așa, la fel cum a făcut cu Georgiana... Nu-i folosește la nimic talentul la desen, decât, probabil la cucerit gâsculițe ca mine! M-am repezit furioasă în camera mea, am cotrobăit sub saltea și am scos portretul primit de la Eduard. Ce neroadă am putut fi! îmi spuneam, în timp ce rupeam în bucăți minuscule foaia de hârtie. O rupeam pe masă, metodic, să nu se mai recu noască
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în locul tău, aveam rezerve... Totuși... Mai reflectează! Dacă te răzgândești, ai numărul de telefon, sună-mă! Clara încuviințase mecanic, continuând să râdă. Intrase înapoi în apartament, hohotind de râs. Râdea cu lacrimi. Se întorsese în camera ei, ștergându-și lacrimile furioasă, cu pumnii. Fusese ultima dată când o văzuse în viață pe mama ei. La scurt timp după acea plecare tristă, mama ei murise, în străinătate, într-un accident de mașină din care cel de-al doilea soț al ei, aflat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
moș Mardare din baladă. Oaspeții, după ce dădeau pe gât, dimineața, o strașnică înghițitură de vinars, mureau de dorința de a nu-i lăsa pe goldăneșteni să se căznească în înapoiere. La început, îi priveau doar, de sub șepci, numai cu ochi furioși, de pe fețele sumbre, cu frunți înguste. Cu scurgerea zilelor, însă, își dădură la iveală firea de parlagii, rămânând în memoria colectivă a goldăneștenilor, prin manIfestările lor, de seminție joasă, trândavă și brutală. Oamenii locului deveniți apoi lucrători în colectivă, evocară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce i-a ieșit din gură. E prima oară când se rostește cuvântul revoluționar În grupul nostru. Ne place cum sună. Deocamdată numai atât. Dar profităm fiecare de entuziasmul celorlalți. Ne repezim unii asupra altora, propunem fiecare câte ceva, exaltați, unii furioși. Vorbim deodată, ne contrazicem, ne răzgândim, Întoarcem pe toate fețele, ne dăm cu părerea, unii Încep deja să scrie câte ceva pe un petec de hârtie. Florin scoate o foaie Întreagă și ne aduce cu picioarele pe pământ. Acum, aducându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
minute de când mă cunoașteți nu vă dau dreptul să-mi judecați capacitățile în acest domeniu." Fata nu se așteptase la o replică atât de directă. Pălise, apoi se făcuse stacojie. Întoarse capul și smucind brusc hățurile, pornise într-un galop furios. Cine și-ar fi imaginat atunci că după mai puțin de două luni, Cupidon, copilul capricios al dragostei, avea să râdă în hohote privind la pasiunea lor? În mod cert nici unul dintre ei. Era adevărat, Smaranda călărea cu o semeție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fără cea mai mică intenție să încetinească. Mișcarea arată clar intenția ostilă. Marius răsucește cheia de contact, întoarce automobilul, manevrând aproape pe loc, apoi apasă accelerația până aproape să intre cu pedala în motor. În urma lor răsună zgomotul unor împușcături furioase. Străbat cu viteză strada șerpuitoare, îngustă, mărginită de gardurile din lemn ale unor case scunde și dughene cu obloanele trase. Manfred scoate automatul pe fereastră și apasă pe trăgaci pentru o rafală scurtă, fără efect. Ar fi fost și greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
preferă rușinea morții, pe care niciodată nu o simțise mai aproape ca acum. Cu armele gata să tragă, atât el, cât și cei cinci oameni care-l însoțesc, ies unul câte unul din încăpere, însoțiți de un cor de înjurături furioase și huiduieli. Un tip falstaffian, cu obraji congestionați pe care alunecă broboane de transpirație, își face apariția din spatele tejghelei unde stătuse ascuns până atunci. Este Krzystof, proprietarul. Ca într-o carte deschisă, pe fața lui bonomă se citește o enormă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
căruia partizanii încearcă să organizeze o apărare mai consistentă. Prima rafală brăzdează cu găuri peretele din lemn al buncărului. Țipete scurte se ridică deasupra zgomotelor luptei. Din interior nu mai trage nimeni. Dar nu pentru mult timp. Împușcăturile reîncep, la fel de furioase. Prin zăpada înaltă, doi soldați nemți se apropie târâș de întăritură. Tirul celor dinăuntru se îndreaptă către ei. Unul încremenește, dar celălalt continuă să înainteze cu încăpățânare către mica fortificație. Ajuns în apropiere, soldatul scoate inelul care acționează detonatorul încărcăturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de viață cu sentimente interioare dar și cu trăiri cotidiene: bucuria, tristețea, teama, speranța sunt transmise prin coregrafia expresivă și prin sensibilitatea, subtilitatea și forța muzicii originale. O înlănțuire de tablouri în care spectatorul se regăsește pe sine: inocent, tenace, furios, demn... o clipă de viață din care rămâne doar “Cenușa timpului”... Autorul spectacolului este Florin Grigoraș. A scris de peste 25 de ani muzică și spectacole de teatru, spectacole reprezentate pe scenele de pe 4 continente, este leader al grupului Riff, formația
Cenu?a timpului by Dorin MANEA () [Corola-journal/Journalistic/83479_a_84804]
-
de autor Floarea de menghină. Atunci când cărțile nu apar chiar în momentul lor literar, cititorul simte imediat defazarea. Peste Floarea de menghină, amplul poem titular, se suprapune o altă sensibilitate, a promoției apărute și afirmate la sfârșitul anilor '90: tinerii furioși milenariști. Nu numai că biografismul lor, de criză și ruptură, de convulsie și explozie, este complet deosebit de biografismul fantasmatic al Svetlanei Cârstean, dar granița '89 le segmentează viețile în puncte diferite, decisive pentru traseul rememorărilor ulterioare. Pe unii, Revoluția i-
În menghină by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8353_a_9678]
-
mai mult sau mai puțin conștient de rolul său, iar în această privință excelente mi s-au părut inserturile de bandă desenată care prezintă periplul parizian al asociaților. Caranfil riscă uneori scene șarjate funambulesc, precum scena în care monarhul explodează furios - Carol I era reputat pentru calmul său desăvîrșit - cînd consilierii încearcă să-l lămurească fiecare după priceperea și urechea lui cam care ar fi rostul regizorului în film de la contabil la responsabil cu protocolul etc. Răspunsul lui Grig privitor la
Umbre mișcătoare pe pînză by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8663_a_9988]