7,015 matches
-
care mă privesc și am sentimentul foarte ciudat că de fapt sînt Într-un muzeu. Îmi mișc mîinile, dar reflexia mea, care arată jigărită și Îmbătrînită prematur, nu și le mișcă, acesta nu sînt eu, pielea mi se face de găină. Ba ești, ești Într-un muzeu, nimic din viața ta nu e real, Îmi spune reflexia, are cearcăne galbene, de om bătrîn și bolnav, Îmi spune să mă Întorc și să privesc peretele, pe perete e o proiecție, e o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
funcționat ca școală generală, iar acum primește turiști și pelerini la un preț acceptabil: 13 euro pe noapte, iar cu micul dejun costă 16 euro. Lângă casă este și o grădină cu legume și zarzavaturi și un țarc pentru șase găini ce se ouă zilnic, îmi explică gazda cu satisfacție, iar eu mă gândesc că tare bine ar fi dacă i-ar veni ideea să-mi ofere și mie vreun ou proaspăt, dar rămân doar cu dorința. Biserica este în apropiere
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
la vârsta de șaptezeci de ani; ca să nu mai spun că cea mai în vârstă, Margareta, a murit la nouăzeci și doi de ani. Curtea era neîngrijită, plină de bălării, iar printre bălării se plimbau și ciuguleau păsări de curte găini și curci. Toți considerau situația un provizorat detestabil și nimeni nu mișca un deget pentru ca lucrurile în jur să aibă un aspect cât de cât agreabil. Dincolo de gardul pe jumătate dezmembrat, cu uluci putrezite sau încălecate sau pur și simplu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
care grijă? Alexandra n-avea nevoie să-i poarte nimenea de grijă, decât să i se dea să mănânce. Încolo, umbla de colo până colo, fără astâmpăr, zâmbăreață și gureșă, cât era ziua de lungă. O drăgălășenie de copil! Nici găinile nu se fereau de ea. Se lăsau mângâiate de parcă erau pisici. Cât despre chepeng, nimeni nu se învrednicea să-l închidă, în schimb toată lumea stătea cu sufletul la gură nu cumva să se prăvălească fetița în beci. Păsările din curte
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vreo tranșee. Ce zic ei? <Acușica trebuie să sosească nătăfleții și îi vom întâmpina cum se cuvine: bine adăpostiți, îi secerăm ca pe grâu” - a presupus Toaibă. Ba mai puneți-vă pofta-n cui! Aveți minte mai mult decât o găină - a apreciat Urecheatu. Dacă noi mai înaintăm o sută de pași, ajungem în cealaltă parte a poienii și de acolo... îi avem în palmă - a hotărât Toaibă. Săpând, ei nu ne vor auzi nici de am veni călare - a presupus
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
au băgat capetele între umeri, ca în fața unei primejdii iminente. Știau că în miez de noapte au fost ridicați de la casele lor câțiva profesori de la liceu. „Și uite la Toader cum vorbește!” Ce ați rămas așa, fraților? Ce stați ca găinile când vine uliul? Se vede treaba că n-ați avut norocul să vedeți inamicul la doi pași, cu automatul în mâini, gata să te facă ciur la cea mai mică mișcare... Ce mișcare? La o răsuflare mai adâncă doar - i-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mi-o zis să-ți spun. Cine ți-o zis? Îi venit cineva de la... târg și așa mi-o zis.. Du-te și spune-i că oi veni, dar după ce termin de tocmit cotețul păsărilor, că n am să las găinile să se ouă cine știe pe unde ... Bun cuvânt? Cum vrei matale, bade Toadere, dar eu zic să vii acum, că cu aiștia nu-i de șagă. I-auzi dumneata minune! „Nu-i de șagă!” Da’ ce, eu am șăguit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nu se poate ca un prooroc să piară afară din Ierusalim. 34. Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine; de cîte ori am vrut să strîng pe fiii tăi, cum își strînge găina puii sub aripi, și n-ați vrut! 35. Iată că vi se va lăsa casa pustie; dar vă spun că nu Mă veți mai vedea, pînă veți zice: "Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului!" $14 1. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
i-am răspuns eu în răspăr. “Să știi, prietene, că nu-i frumos să-l admonestezi pe cel care îți dă un sfat nevinovat”. “Dar dacă eu am să-ți spun că întrebarea <ce a fost mai întâi, oul sau găina> nu funcționează în cazul nostru, ce ai să-mi spui, cumetre?” “Fii mai explicit, prietene”. “Aici se poate afirma cu siguranță că întâi am fost eu și apoi - hehei, tocmai când? te-ai ivit și tu, piază rea ce ești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Sărut dreapta, sfințite. ― Bine ai venit, dragule. Ce noutăți ai pentru astăzi? ― Întâi vreau să spun că am avut o întâlnire cu cumătra vulpe. ― Când și unde? ― Dimineață și chiar în bârlogul meu, părinte. Cred că tocmai terminase de mâncat găina, ale cărei pene le-am găsit la fața locului. A cui o fi fost biata pasăre? ― Oi afla eu în zilele următoare. De la mine, nici pomeneală. Și acum, să revenim la cârlanii noștri. Încotro ne vom îndrepta pașii astăzi? ― Apoi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
s-o tăiați. C Adică ...pot s-o tai legal, fără urmări, fără... F Da. Tăiați-o ca să fie situația clară. C Mai bine tăiați-o dumneavoastră, că de aia vă plătește statul. Eu nu-mi permit să tai nici o găină. F Sunteți emotiv ? C Nu. Dar n-am bani s-o cumpăr ! COLECȚII ȘI COLECȚIONARI. VÂNĂTĂILE. Bună ziua. Dumneavoastră sunteți domnu’ redactor la care m-a trimis Domnul Portar care e mai tânăr și mai simpatic decât dumneavoastră, că e cu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Ea! Adevărat vă spun, foarte mare este dragostea Ei, mai mare decât cei mai mari m unți, mai adâncă decât cele mai adânci mări. Și Mama divină nu-i părăsește niciodată pe cei care cu adevărat o iubesc: așa cum o găină își apără puii, așa cum o leoaică își apără leuții, așa cum o mamă își apără nou-născutul, tot așa Mama divină Natura îl protejează pe Fiul divin al Omului de toate pericolele și de toate relele. Relele și pericolele stau nenumărate în
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
fi prins cu lucruri de furat, la vederea cărnii și a păsărilor care însemnau, la urma urmelor, tot hoție, nu mai putea de încântare. - He -he -he! Îl imita pe nepotu-său. He-he-he! Ia uite bunătate de carne! Ia uite ce găină grasă! Hehe-he!...Să mai aduci! Mai nou, începuse să-i placă șprițul. Nu exagera. Dar în afara celor două pahare pe care le abea la masă, îi mai trăgea și suplimentar. Strânsese prietenia cu Titi, părintele lui Tavi, și, aproape în
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
cu capul. * De ce infinitul este nesfârșit înainte sau în spatele meu și nu ar fi pe locul unde mă aflu? * Din moment ce mi-am pierdut răbdarea și nu mai am ce pierde, stau liniștit. * Strâng în brațe-o proteină crescută dintr-o găină. Îți spun sincer și-n surdină: e o fostă concubină... * Ion Fricosu, de câte ori întâlnea un bătrân, închidea ochii sau întorcea capul. Gândul că odată și odată va arăta la fel îl ucidea. Într-o zi, trecând pe lângă o slinoasă și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93037]
-
iei zborul. Să vă mai spun de divin-odihnitorul susur nocturn al ploilor prin burlane și pe acoperișul de șiță, brusc intersectat de împieptoșarea sonoră a cocoșilor la trei noaptea? De ritmica tocatului lemnelor, evantaiul lătrăturilor câinilor, plus mieunatul pisicilor, cotcodăcitul găinilor și grohăitul porcului la ora mesei? De huruitul boabelor de porumb, sau al nucilor, în sac, ruginitul scârțâit al vârtelniței și zuruitul lanțului de la fântână? De ronțăitul tenace, bursucesc, feeric sub stele, al șoarecilor din pod? Ați stat vreodată să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Și nu doar printre oamenii cu dare de mână, cu vreo trei luni de vacanță pe an, petrecute între Balcic, Noua Zeelandă, Scoția și Tenerife, ci până jos, la pescarul pensionar, cu câteva sute pensie, un porc, un câine și trei găini în ogradă. Nu mai spun de câtă lume a scos televizorul din casă (lucru notat nu demult în Dilema și de Cezar-Paul Bădescu), ori se rezumă la axa TVR 2-Cultural-Discovery- Mezzo-Viasat History, preferând să-nchirieze bine mersi DVD-uri. Dar
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
toată măreția lui. Acesta a fost începutul. De multe ori mergeam în comuna Bacceabia, unde era învățătorul Costică Codrescu, director de școală. Era din Pechea, Covurlui. Holtei el, holtei și vecinul Ghiță Bujor. Nelipsit la sporoavă acesta venea cu o găină proaspăt tăiată și un sac de anecdote. Nu se vorbea de radio pe vremea aceea, așa că toată noaptea cântam noi. De la Spasca la Becceabia erau doar patru kilometri, urcatul și coborâtul unei coaste. Totul era frumos, chiar și noroiul care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
gastronomie pe care le ținea, maestra în tocane și sosuri ar fi aproape sută la sută adeptă a vegetarianismului: mâncare bună cu legume multe și carne puțină! Eram fericiți? Cred că da. Exact atât cât se cuvenea. Gospodărie mare cu găini, rațe, gâște, curci. La acestea, cam 300, se adăugau trei porci. Porci cu obrazul subțire și cu respect față de noi fiindcă imediat ce le dădeam drumul plecau la câmp, în libertate, adunând după pofta inimii lăcuste și gândaci și grăunțe.Arca
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
un amestec de utopie și bravadă. La Costinești, mergeam fără nimic în picioare ți, cât rămâneam la mare, nu îmbrăcam altceva decât pantaloni scurți și, eventual, un pulover subțire, seara, dacă se făcea răcoare, mâneam într-o curte țărănească, printre găini care dădeau târcoale mesei așteptând fărâmituri, scoteam apă din puț cu o găleată de tablă, dormeam într-o cameră cu lut pe jos. Erau vacanțe pline de soare, lipsite de pretenții, care mă spălau de artificii, cum se spală o
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
-mi-o ! Cu demnitate, bătrânul îi întoarse spatele și-i arătă lui Voicea doar ceafa cu cârlionți cărunți. Namila ridică găleata deasupra capului și, furios, o răsturnă în creștetul moșului, îndesându-i-o ca pe o glugă. Agitând ca o găină tăiată brațele scurte, bătrânul se zbătu și dădu să se întoarcă dar, înecat, se prăbuși în iarbă. Beat, tăietorul râdea gros. Căpitanul scoase un sunet răgușit : - Ne ! Simțindu-l pe bătrân în puterea sa, Voicea făcu treaba cu temei. Cu
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
dispreț. - Să mai vedem, să mai vdem, domnu’ David. Din dugheană, negustorul își trecu clienta în atelier. La bancul de lucru se mișca un bătrân uscat, cu șapcă și ochelari. Din atelier intrară în magazie : când domnu David descuie, o găină neagră țopăi împiedicată după ușă ; neașteptat de sprinten, ovreiul o prinse și-o așeză într-un ungher. Cucoana se opri în treacăt lângă un șifonier. - Pe el cât ai să spui, domnu David ? - Asta ? făcu ovreiul meditativ. Hm, cam scump
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
fi vrut să arate că și ei erau la fel de Îndurerați de cele Întîmplate; tăcură cu toții o clipă și, din pricina faptului că nu auzeau glasurile servitorimii, copiii se simțeau stingheriți și Înfiorați, Susan, amuțită, simți că i se face pielea de găină; cînd Începură din nou să vorbească Încet, șoaptele lor erau ca niște pauze scurte și fragile Într-o tăcere densă și totală, o tăcere apăsătoare care se strecură și mai adînc În sufletele lor sau mai curînd Încremeni cînd răsunară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se prelungea. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Această muțenie, bătrînica Înveșmîntată În alb din cap pînă-n picioare, cu un zîmbet atît de blînd, dusă parcă pe altă lume: sărmanii de ei simțeau că li se face pielea ca de găină și erau siliți să stea acolo, Înconjurați de icoane, mai ales cu Maica Domnului. Au Început să tremure de atîta așteptare, trecuseră cîteva minute... PÎnă cînd maica stareță vorbi din nou normal, Julius și Vilma răsuflară ușurați, se Încheie starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să vomite, dar nu era momentul... Amîndoi se stăpîneau. „Sesam, deschide-te“, părea să spună Carlos, care se oprise neliniștit pe terasă, așteptînd să se deschidă ușa avionului, de momentul ăsta Îi era frică, cerul să rămînă În stăpînirea Îngerilor, găinile să nu zboare mai sus decît casa, dar de ce nu deschideau odată? Șoferul simțea că devine agresiv, Începu să-și facă autocritica: dar ce-i cu tine? de ce te frămînți atîta? doar nu vine maică-ta cu avionul, se Întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tîrziu, gîndindu-se că astăzi era vineri și că terminase acatistele. „E ziua domnișorului Julius“, voia să-i spună Arminda, dar Își păstra forțele pentru cămăși și ruda Începu să mestece cu lingura În oală și pachetul era gata și o găină trecu În fugă spre dormitor. CÎteva minute după aceea Arminda se urca Într-un autobuz hodorogit și Începea lupta pentru a feri pachetul cu cămăși de loviturile care ar fi putut să-l turtească. Niciodată nu erau locuri libere. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]