2,818 matches
-
a fost un teritoriu independent al longobarzilor, întemeiat în jurul anului 570 în Italia centrală de către un "dux" longobard, Faroald I. Populație germanică, longobarzii au invadat nordul Italiei în anul 568, cucerind cea mai mare parte a sa și constituind Regatul longobarzilor, divizat în câteva ducate dependente de un rege, care și-a stabilit reședința la Pavia în 572. În anii următori, ei
Ducatul de Spoleto () [Corola-website/Science/324678_a_326007]
-
regatul tatălui său. Unele surse afirmă că regele și familia sa au fost surghiuniți într-o mănăstire din regiunea Liège-ului, în Belgia de astăzi. Carol cel Mare a preluat titlul de "rex Langobardorum", fiind pentru prima dată când un rege germanic a adoptat titlul unui alt regat pe care l-a cucerit. Desiderius a fost căsătorit cu Ansa (sau Ansia), având cu aceasta următorii copii:
Desiderius al longobarzilor () [Corola-website/Science/324791_a_326120]
-
cu rogozuri din specia "Carex brevicollis"; păduri de paltin frasin și ulm; păduri de gorun, fag și carpen; păduri geto-dacice de gorun, păduri de molid și brad cu vulturica; păduri aluviale cu salcie albă; tufărișuri dacice cu cătina mică ("Myricaria germanica"); tufărișuri alpine boreale; tufărișuri de smârdar și afin; tufărișuri de smârdar cu jneapăn, tufărișuri de ienupăr; mlaștini oligotrofe cu rogozuri de tipul "Carex limosa"; turbării active; pajiști alpine și boreale pe substrat silicos; pajiști cu vegetație de păiuș și lăptiucă
Parcul Natural Munții Maramureșului () [Corola-website/Science/324814_a_326143]
-
regelui de la Pavia. Amintirea lui Rothari este legată de celebrul său edict, Edictum Rothari, promulgat în 643 și redactat în latină, deși era adresat exclusiv populației longobarde (romanii se supuneau încă legii romane). Edictum Rothari a consolidat și codificat dreptul germanic, însă a introdus și câteva inovații semnificative, un semn al progresului influenței latine asupra obiceiurilor longobarde. După scurta domnie a fiului lui Rothari, Radoald (652-653), ducii au ales ca rege pe Aripert I, duce de Asti și nepot al Theodelindei
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
longobarde și aderând la păgânism și arianism și care militau pentru o politică războinică. Ramura constituită din ducii din Austria longobardă propunea latinizarea obiceiurilor, a practicilor de la curte, a legislației și religiei, fapt care a accelerat dezintegrarea și pierderea identității germanice a longobarzilor. În orice caz, obținerea victoriei de către Cunincpert i-a permis acestuia să continue opera de pacificare a regatului, mereu cu un accent pro-catolic. El a convocat un sinod la Pavia în 698, în urma căruia anumiți schismatici au revenit
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
care i-a apreciat curajul și viziunea politică. Mulțumită calităților sale, Liutprand a supraviețuit față de doua încercări de asasinat (dintre care una din partea unei rude, Rotari) și a demonstrat calități superioare în ducerea războiului. Aceste valori sunt tipice pentru descendența germanică a lui Liutprand, rege al unei nații devenite deja în covârșitoare majoritate catolică, alături de cele ale unui ’’piissimus rex’’ (în pofida câtorva tentative de a prelua controlul asupra Romei). În două rânduri, în Sardinia și în regiunea Arles (unde a fost
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
(în germană: Krimhild sau și Kriemhild, în norvegiană: Guðrún, Gudrun) este un personaj din literatură medievală germanică. În epopeea „Cântecul Nibelungilor” este sora regelui burgund Gunther. Este cucerită de eroismul lui Siegfried, învingător în luptele cu danezii și saxonii, și cei doi se căsătoresc. Între și Brunhilda, regina Islandei și soția lui Gunther, apare un conflict în urma
Crimhilda () [Corola-website/Science/326122_a_327451]
-
atât de autoritățile eclezistice din "Scythia Minor", cât și din Cappadocia prin grija sfântului Vasile cel Mare creștinismul s-a răspândit printre migratorii Goți, motiv de apariție însă de tulburări cauzate de convertirea la arianism. Continuator al credințelor și tradițiilor germanice păgâne, Athanaric a dispus persecutarea sângeroasă a goților creștini (între victime a fost și martirul Sava Gotul, cunoscut ca "„Sfântul mucenic Sava de la Buzău”"). Ca efect, primul episcop arian Wulfila (Ulfilas) în anul 348 s-a retras din cauza persecuțiilor cu
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
limba latină. În limba latină desigur vorbea populației din Dacia Traiană, subjugată de goți. Goții stăpâneau teritoriul din răsăritul și apusul Mării Negre, de la Don până la Carpați. Deci, părți din Ucraina, Basarabia, Moldova, Muntenia și Dobrogea. Ei erau mai multe triburi germanice. În anul 367, iscându-se o neînțelegere între Atanaric și Fridigern, Ulfila a fost trimis de Fridigern în fruntea unei delegații la Valens, care comanda trupele imperiului de răsărit ce se aflau în Tracia, cu rugămintea să-l ajute în
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
Noul Testament. Limba gotică nu era o limbă scrisă. Prin urmare, Wulfila s-a confruntat cu o mare dificultate în ce privește traducerea, fapt care i-a pretins o excepțională ingeniozitate. The New Encyclopædia Britannica face următoarea remarcă: „El a inventat o terminologie germanică creștină folosită și astăzi într-o oarecare măsură”. În cei șapte ani de lucrare misionară în Goția, o mare parte din poporul got a devenit creștină. Auxențiu, biograful lui Ulfila spune că el i-a făcut creștini pe goți „în
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
lor. Scriptoriul era o încăpere în cadrul mănăstirilor unde erau scrise și copiate manuscrisele. Goții și-au încetat existența ca națiune, în jurul anului 555 d.H., după ce împăratul bizantin Iustinian I cel Mare a recucerit Italia. Astfel răspândirea creștinismului la majoritatea triburilor germanice s-a făcut prin filieră ariană. Ulterior doar unele triburi germanice au îmbrățișat doctrina trinității, după cum se spune și V. L. Walter în Dicționarul Evanghelic Elwell: „Îndelunga bătălie cu Arianismul nu avea să se sfârșească încă, pentru că Ulfilas, vestitul misionar care
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
copiate manuscrisele. Goții și-au încetat existența ca națiune, în jurul anului 555 d.H., după ce împăratul bizantin Iustinian I cel Mare a recucerit Italia. Astfel răspândirea creștinismului la majoritatea triburilor germanice s-a făcut prin filieră ariană. Ulterior doar unele triburi germanice au îmbrățișat doctrina trinității, după cum se spune și V. L. Walter în Dicționarul Evanghelic Elwell: „Îndelunga bătălie cu Arianismul nu avea să se sfârșească încă, pentru că Ulfilas, vestitul misionar care a lucrat în triburile Germanice acceptase mărturisirea homoeană pronunțată la Constantinopol
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
filieră ariană. Ulterior doar unele triburi germanice au îmbrățișat doctrina trinității, după cum se spune și V. L. Walter în Dicționarul Evanghelic Elwell: „Îndelunga bătălie cu Arianismul nu avea să se sfârșească încă, pentru că Ulfilas, vestitul misionar care a lucrat în triburile Germanice acceptase mărturisirea homoeană pronunțată la Constantinopol în 360. Ulfilas a propovăduit similaritățile Fiului cu Tatăl și totala subordonare a Duhului Sfânt [față de celelalte două persoane]. El i-a învățat pe vizigoții aflați la nord de Dunăre, iar ei au readus
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
pentru greșelile grave de navigație înfăptuite) de către anchetatorii canadieni, deși un consiliu britanic pentru anchete i-a numit "nevinovați". Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, White Star a construit un nou șir de nave faimoase, printre care SS Britannic, SS Germanic, SS Teutonic și SS Majestic. Majoritatea dintre acestea au primit Panglica albastră, premiu acordat datorită vitezei acestora de a traversa Atlanticul. În 1899, Thomas Ismay a comandat unul dintre cele mai frumoase vapoare de linie construite în Secolul al XIX
White Star Line () [Corola-website/Science/322595_a_323924]
-
fost foarte interesați să se asigure că Württembergul va putea să rețină toate teritoriile pe care le-a câștigat în ultimii cincisprezece ani, lucru care în final s-a întâmplat. Frederic, împreună cu alți prinți germani, s-a alăturat noii Confederații germanice în 1815. Frederic a murit la Stuttgart la aproape 62 de ani.
Frederic I de Württemberg () [Corola-website/Science/322226_a_323555]
-
împăratului Octavian. După migrarea marcomanilor (anul 8 î.Hr.) pe teritoriul Boemiei, a unit marcomanii cu triburile vecine și a format o puternică uniune de triburi. Și-a pus titlul de rege, iar din uniunea tribală făceau parte, alături de marcomani, triburile germanice hermundurii, semnonii, lugii, cărora li s-au adăugat mai târziu longobarzii, alt trib germanic strâns înrudit cu marcomanii și suebii. Sfera de influență a regatului lui Marobod se întindea până la cursul mijlociu al Dunării, în est până la granița provinciei romane
Marobod () [Corola-website/Science/322284_a_323613]
-
cu triburile vecine și a format o puternică uniune de triburi. Și-a pus titlul de rege, iar din uniunea tribală făceau parte, alături de marcomani, triburile germanice hermundurii, semnonii, lugii, cărora li s-au adăugat mai târziu longobarzii, alt trib germanic strâns înrudit cu marcomanii și suebii. Sfera de influență a regatului lui Marobod se întindea până la cursul mijlociu al Dunării, în est până la granița provinciei romane Pannonia și până la râul Vistula, în nord până la țărmul Mării Baltice și în vest până la
Marobod () [Corola-website/Science/322284_a_323613]
-
vizigoți. Astfel, romano-britanii au rămas izolați de restul creștinătății. În acest context, a apărut Biserica Celtică, o biserică creștină independentă de Biserica Latină din Imperiul Roman de Apus. În anul 446, Vortigen, regele romano-britanilor, a cerut ajutorul saxonilor, un popor germanic din sudul peninsulei Iutlanda, deoarece aveau nevoie de ajutor în războiul cu picții, celții din Scoția. Saxonii, s-au stabilit în sud-estul Britanniei și i-au alungat pe romano-britanii din provincie, pe locul căreia au întemeiat șapte regate anglo-saxone. Britanii
Biserica Celtică () [Corola-website/Science/329697_a_331026]
-
secole coastele Europei de Vest. Cei mai mulți istorici sunt de parere că vikingii și-au părăsit patria lor natală, Scandinavia, din cauza creșterii demografice, a sărăciei și a climei aspre care îi împiedica să practice agricultura în cele mai multe regiuni. Imediat după Epoca germanică a fierului, ce le-a permis vikingilor să utilizeze arme din fier, vikingii, au început construcția de nave, cu ajutorul cărora să întreprindă incursiuni de atac și de jaf de-a lungul coastelor europene și să pătrundă în interiorul continentului pe cursul
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
din anul 1019. În urma unei expediții asupra Constantinopolului, vikingii au lăsat inscripții și reprezentări grafice la bisericuța de cretă de la Basarabi-Murfatlar din Dobrogea. a fost, pentru Scandinavia, epoca marilor schimbări religioase. Inițial, vikinigii practicau ca religie o formă de păgânism germanic, dar începând cu secolul al X-lea, în Scandinavia a fost introdus creștinismul, o religie introdusă cu forța de către regi. Primii vikingi care se convertesc la creștinism sunt cei stabiliți în nord-estul Franței (în 911), apoi cei danezi (în 1000
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]
-
iudaismul, islamul etc. Formațiile promovează păgânismul etnic european, ocultismul și satanismul. Hendrik Mobus din Absurd a descris nazismul drept „cea mai perfectă și realistă sinteză a conceptului satanist de „vointa de putere”, a darwinismului social elitist, legat de păgânismul arian germanic. Membrii formației Der Stumer (numită după un ziar antisemit editat de Julius Streicher) sunt simpatizanți ai hitlerismului ezoteric, inspirându-se din lucrările lui Julius Evola și Savitri Devi. Conform autorului Benjamin Noys, „Dacă ar fi să definim orientările politice infiltrare
National Socialist black metal () [Corola-website/Science/329888_a_331217]
-
actualului land al Saxoniei Inferioare și regiunea de apus a landului Saxonia-Anhalt. Împreună cu Westfalia, Angria centrală și Nordalbingia, a reprezentat una dintre cele patru regiuni administrative saxone principale. Numele Estfaliei, "Ostfalen", înseamnă probabil "câmpia de est". "Falen" este un cuvânt germanic semnificând "neted" și se înrudește cu termenul din limba suedeză veche "fala", detectibil astăzi în toponime precum Falbygden sau Falun, precum și în orașul german nordic Fallstedt. Câmpia Germano-Poloneză incluzând Estfalia și Westfalia, separate de râul Weser, este cumva în contrast cu regiunea
Estfalia () [Corola-website/Science/328060_a_329389]
-
(în germană "Stammesherzogtum", nume provenit din termenul "Stamm", semnificând "trib") au fost în principal domeniile vechilor triburi germanice din regiunea care mai târziu va fi asociată statului francilor, în special cele din Francia Răsăriteană, la începutul evului mediu timpuriu. În cele din urmă, atunci când Francia de răsărit a început să se transforme în Sfântul Imperiu Roman, regiunile vechilor
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
transforme în Sfântul Imperiu Roman, regiunile vechilor triburi au căpătat tot identități, în funcție de diviziunile regatului, alături de Lotharingia (Francia de Mijloc propriu-zisă). Spre deosebire de ducatele ulterioare, aceste entități nu erau definite prin granițe administrative stricte, ci prin regiunea de așezare a triburilor germanice principale. Ducii lor nu erau nici administratori regali și nici seniori teritoriali. Triburile care au devenit ducatele de origine germane au fost la început alemanii, thuringienii, saxonii, francii, burgunzii și rugii. În secolul al V-lea, migrația germanică ("Völkerwanderung") a
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]
-
a triburilor germanice principale. Ducii lor nu erau nici administratori regali și nici seniori teritoriali. Triburile care au devenit ducatele de origine germane au fost la început alemanii, thuringienii, saxonii, francii, burgunzii și rugii. În secolul al V-lea, migrația germanică ("Völkerwanderung") a adus un număr de triburi barbare în Imperiul Roman, aflat în stadiu de decădere. În anii 443 și 458, burgunzii s-au strămutat pentru a forma Regatul Burgundia; suprafața pe care aceștia o ocupaseră anterior în Germania a
Ducatele germane de origine () [Corola-website/Science/328075_a_329404]