6,593 matches
-
să-ți facă nici un rău. Am zis asta deși ochii mei erau fixați pe păpușa neagră din brațele ei și gândurile mele recapitulau toate relele de care o știam în stare, dar pe urmă am observat că nu mai avea gheare. Crescuseră și se îngroșaseră; acum erau pinteni, mânjiți de niște pete cafenii. Am început să mă gândesc la mai multe variante de a scăpa pasărea asta cât puteam de repede. Sarah știa cumva că existau monștrii în casă - pentru că acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dorise ca Terby să fi omorât pisica. Scriitorul își putea imaginea scena respectivă: păpușa stând de pază - santinelă - pe pervazul ferestrei camerei lui Sarah, păpușa observând pisica, pisica plonjând, păpușa luptându-se cu pisica în dreptul gardului viu tuns foarte scurt, gheara ridicată, apoi ce? S-a jucat cu pisica înainte de a o spinteca în două? S-a hrănit cu o parte din pisică? Să fi fost ultimul lucru văzut de pisică mutra contorsionată a păsării și deasupra ei cerul gol și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
chef de vorbă, mă tem că am cam răspuns la întrebarea asta lungindu-mă la cea dintâi. Dar mai pot adăuga: sunt sigur că și noi, ăștia din Est, dacă o să mai avem timp, după mulți ani de la eliberarea din ghearele „Marelui Frate” estic, o să cam cârtim și împotriva celui vestic, mai ales că am învățat că e voie, ba chiar nevoie de așa ceva ca să fie democrație. Căci, apoi, frăția cu orice drac, fie el și unul mai alb, sau chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
uitam”, deodată, în focul lecturii și al teoriilor literaro-filozofice, al citatelor dintr-unul sau altul din autorii „zilei”, pe care îi descopeream cu imense delicii și orgolii, uitam pur și simplu continuarea jocului galanteriei, fixat deodată strâns și implacabil de gheara patosului pentru literatură. O carieră visată și, probabil, nu puțini au fost cei cărora le-am stârnit un zâmbet de compătimire observând cu ușurință disproporția jenantă între „starea mea socială” și visurile mele de puber întârziat. Țin minte, vreo doi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ciment înalt de opt metri, cu vălătuci de sârmă ghimpată în vârf, făcut să descurajeze încercarea oricărui ipotetic gimnast sau acrobat, rătăcit la dușman, care ar vrea să-l escaladeze cu ajutorul unei scări de frânghie sau aruncând o ancoră cu gheare? Nu poți să nu vezi în această ultimă măreață realizare, o barieră lungă de șapte kilometri, numită de unii "de securitate", iar de către alții "de apartheid", atât iscusința posesorului brevetului de tehnică a construcției, cât și, mai ales, semnătura unui
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
construit de Constantin) pentru a împiedica vărsarea de sânge între creștini. Așadar, niște musulmani sunt cei de care depinde intrarea noastră în cea mai sfântă incintă, intrare pe care, în caz contrar, copiii Mariei și-ar disputa-o cu toate ghearele scoase. Acest lucru nu se prea știe în Occident, și e cu atât mai bine, căci unora le-ar sări muștarul. S-a propovăduit cruciada pentru motive de același calibru. În momentul în care tensiunea dintre Cruce și Semilună urcă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pe care aceste ființe le stăpânesc. Capul de zmeu, în special, depozitează toată puterea bestiei, el adăpostind fluidul miraculos al vieții sau chiar sufletul, de unde cultul craniilor la popoarele primitive. În timpul inițierilor, tinerii intrau în posesia unor fetișuri animaliere, precum gheare, dinți, fragmente din blană care îi făceau să stabilească o legătură totemică, „dobândeau o putere asupra animalelor” pe principiul pars pro toto. O variantă a Mioriței colind adaugă portretului bine cunoscut al ciobănașului imaginea draconoctonului: „- Mustăcioara lui/ Pana corbului;/ Ochișorii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ciută.” (Luncavița - Tulcea), „Ș-o să ne gonească/ Pân’ la munți cărunți,/ Munți cărunți n-o fost/ Noi că mi l-om face/ Tot din păr de ciută,/ De ciută mioară/ La păr gălbioară. ”(Ostrov - Tulcea). Oasele, sângele, blana, alături de copite, gheare și dinți reprezintă elemente prin care neofiții „dobândeau putere asupra animalelor (...) dându-li-se o parte din animalul respectiv”, căci aceste „fragmente” animaliere sunt învestite cu o mare putere magică, adevărate chintesențe ale vitalității. Prin transformarea părților corporale în pod
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nostru, murind pentru libertatea și unitatea națiunii române. VIII. Adunarea Națională dă expresiune multumitei și admirațiunei sale față de Puterile Aliate, care, prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui dușman pregătit pe multe decenii pentru război, au scăpat civilizațiunea din ghearele barbariei. IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor națiunii române din Transilvania, Bănat și Țara Ungurească, Adunarea Națională hotărăște instituirea unui Mare Sfat Național Român, care va avea toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română oricând și pretutindeni față de toate națiunile
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Zubașcu. Cred că era prin 1984...! Tu plecai, tocmai, la autobuz, făceai o navetă dificilă, într-un sat parcă, departe de București. Apoi, seara, ai venit la cenaclul lui Mircea Martin, "Universitas", unde eu am citit și am intrat în ghearele critice cam neprietenoase ale unor lupi tineri. Ai luat cuvântul și ai fost un bun avocat al poeziei din provincie, pe care o reprezentam. Cum ți-a rămas în memorie acel București, asediat dinăuntru după părerea mea...? Cum s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Asta, în cadru’ - cum se chema piața sovietică. S. P.: - CAER. C. G.: - CAER. În Iran s-o exportat, de asemenea, boghiuri, în Irak. În Irak s-au exportat autogredere. Autogrederul este mastodontul ăla mare, cu cupă-n față, cu gheare în spate, care poate fi folosit foarte bine la zăpadă, dar ei îl foloseau la nivelarea terenului, construcția de șosele. Compactoare, de asemenea, rulouri-compactoare, deci, care presează asfaltul și, mai erau încărcătoare frontale, deci, numai alea care au cupa aia
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
dolari pentru cinci capsule. Să vinzi droguri e un stres continuu. Mai devreme sau mai tîrziu te ia „febra gărzii” și toată lumea arată a gabor. În metrou ți se pare că oamenii se apropie tiptil, astfel Încît să poată pune gheara pe tine Înainte s-apuci să arunci marfa. Doolie venea În fiecare zi. Fără jenă, pisălog de nesuferit. De obicei Îmi făcea o dare de seamă despre cum stă treaba cu Nick și Rogers. Nu se sinchisea de faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
din ascunzișuri, cum au ocupat Brașovul și Făgărașul, cum s-au luptat vitejește la Porumbacu, după ordinul de retragere, ei numai cu infanterie și artilerie ușoară în contra tunurilor grele germane; cum, la retragere, biata populație română, îngrozită să rămână în gheara vrăjmașului înverșunat, a urmat în țară armata, părăsind tot avutul ei. Ungurii trăgeau pe ferestre după ei și după soldați. Astfel a murit la Brașov Leon (Noni), fiul lui George Pallade. De la Azuga, tocmai în ziua de 21 noiembrie li
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și dânsa, sigură de victorie. Ea a suferit mai mult ca noi toți materialmente și sufletește. Nici o casă n-a fost maltratată ca a ei, copiii împărțiți, fără știri de[spre] unii de aproape un an, cu grija celorlalți „în gheara germanilor“, cum zicea dânsa, și fără a putea prevede cum se va dezlega captivitatea lor. Era tocmai ziua de naștere a lui Vintilă, am petrecut-o îndulcită prin citirea discursului lui Asquith. Serbările de familie se prăznuiau în cadrul național. vizite
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
de se vor ține de scurt gardiștii, ei se vor discredita în curând și vor putea fi înlocuiți cu elemente mai capabile. În acest caz, putem aștepta cu încredere, chiar făcând unele sacrificii vremelnice, victoria Angliei, ca să ne scape din gheara germană și să redobândim Transilvania mutilată. Generalul Antonescu a luat unele măsuri drastice, cum cerea situația, dar bune, precum verificarea averilor, scoaterea din armată și din funcțiuni pe toți cei care nu numai s-au supus orbește unui rege nebun
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Era perioada când o dată cu apropierea fazei acute a războiului, cu luptele de la Mărăști, Mărășești și Oituz din vara anului 1917 și a perioadei imediat următoare, când populația crescuse datorită refugiaților, iar locuitorii Bârladului simțeau tot mai crud și mai crâncen ghearele mizeriei. Când, după cum spunea același Romulus Dianu, era Aici, la Bârlad, l-a cunoscut doctorul pe Al. Vlahuță. Sosit de la Dragosloveni , după 12 zile de călătorie, poposea mai întâi la învățătorul Ioan Balmuș, apoi la Eugeniu Bulbuc, cum menționează C.D.
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
a lăsat, totuși, senzația că a intrat deja în vacanță. FCM Bacău: Ignătescu - Mihălăchioaie, Vajou, Carnariu, Eudean - Răduțoiu (min. 58 Câmpeanu), Adăscăliței, Cojocaru, Dobârceanu (min. 79 Taban) - Tismănaru (min. 67 Dediu), Vraciu. Antrenor: Gheorghe Poenaru. Săgeata Stejaru: Olteanu - Bold, Goșa, Gheară, Vlad - Mavrichi (min. 59 Paleacu), Aldana, Turcu (min. 72 Dicu), Dobrea - Șicu (min. 59 Șt. Ciobanu), Jianu. Antrenor: Aurel Șunda. Arbitru: Teodora Albon (Cluj-Napoca); Asistenți: Iulius Radu Timar (Marghita) și Carmen Neagu (Oradea). 30 MAI Fotbal, Liga a IV-a
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Dar, dacă Într’un ecosistem oarecare se poate stabili un anume nivel, constant, al consumului de energie al fiecărei populații ce participă la constituirea lui, nu același lucru se poate spune despre om. Acest ultim produs al evoluției, lipsit de gheare și colți, nu prea harnic la fugă și cu simțuri nu prea agere, e Însă Înzestrat cu rațiune. Condamnat la pieire În planul relațiilor obișnuite din regnul animal, el a putut fi Învingător deplasând problemele În planul rațional. Poate ăsta
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
De fapt, planta e În totalitate “extrovertită”. Energia o ia de la Soare, iar sărurile necesare și le disponibilizează, adică le dizolvă, chiar și compatibilizează, dacă vreți le digeră, În exteriorul ei, Într’o zonă din sol ce-l ține cu ghearele, scuze, rădăcinile, ca pe ceva ce-aș spune eu că face parte din planta Însăși. Cât de important e acest lucru, o arată faptul că suprafața sistemului radicular depășește de 5 până la 15 ori pe cea a frunzelor. Un motiv
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
artificial”, care nu semnifică altceva decât un conținut majorat de informație, de rațiune, decât naturalul. Care este calea prin care s’a creat acest mediu? Oricum am suci-o, este civilizația. În fond, când omul a compensat lipsa colților și ghearelor cu o suliță, nu cu o piatră, precum vara sa, gorila, asta Înseamnă civilizație. Când a părăsit locurile calde pentru noi teritorii, reci, a făcut-o tot prin civilizare, adică Încălzinduse la foc. Pentru că rațiunea a Însemnat un salt calitativ
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
murit pentru drapel sute de mii, chiar milioane de oameni de rând, iubitori de neam și de țară. Cei mari însă au știut să se ferească de pericole, de moarte și suferințe, după cum spune Topârceanu în „Balada corbilor”. Posomorâți, cu gheara lungă, Cu pliscuri negre de oțel, Ne-am înfruptat cât să ne-ajungă Din prânzul marelui Măcel. Cu patrioții la paradă, Amestecați printre eroi, De-a valma coborâm în stradă, Dar nu ne ducem la război! Când geme-n vaier
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
pișmandeza de pe șoseaua de centură, intelectualul cufurit. Asta aș face. Un manual în care să inventariez tipologii umane. Cu ăștia se vor întâlni în viață, dar șansele să dea nas în nas în plină zi cu vreo lighioană cu pene, gheare sau solzi sunt aproape nule. Ce-ar conține manualul? Cele spuse mai sus, plus parvenitul care se hrănește cu apă plată, muncitorul cu venitul și ciocul mici, țăranul care nu mai e pe câmp, profesorul înăcrit înainte de vreme, politicianul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pentru stomacurile delicate și belalii ale femeilor prea iubețe. Numai una singură dintre „colaboratoarele“ noastre (cum le spuneam și cum le spunea Anatole France curvulițelor care i-au gâdilat bătrânețile de țap lubric) și-a apărat, cu dinții și cu ghearele, pudoarea trupului prea tânăr despuiat cu bruta litate, ca un știulete palid de porumb, de rochiță, de cămășuță și de pantalonașii ei cuminți - cele mai multe dintre ele, dacă nu chiar toate, neîngrijindu-se nici de virtutea lor, cum nici de să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de cât și fac bilanțul accidentului, constat că se petrecuse ceva cu adevărat catastrofal: gheata mea stângă, gheata mea cea nouă din piele de culoare roșcată, a rămas fără talpă. Talpa o găsesc la vreo zece metri mai încolo, cu ghearele patinei înfipte în ea. Sunt cu adevărat disperat, pe unde am să scot eu cămașa, cum să mă duc eu acasă cu ghetele cele noi distruse? - gândul acesta mă tiranizează și mă împiedică să simt durerea, mă împiedică să mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
datoria lui cea mai mare este să lupte împotriva răului absolut pe care și el îl întrupase. Așa se cuvenea să-i mulțumească el Celui de Sus fiindcă se îndurase de el și îl salvase, îi smulsese trupul păcătos din ghearele bolii mortale, îi luminase apoi mintea și inima, care zăcuseră atâta amar de timp în întunericul de nepătruns. Tovarășul Cameniță credea sincer că și-a aflat menirea, lupta cu sistemul monstruos, și, dacă mai avea zile, de aceea se bucura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]