5,266 matches
-
zgâriat de lame de bricege care Închipuiseră desene și cuvinte porcoase. În prima noapte petrecută În dormitoarele cu câte treizeci de paturi, elevii fuseseră obligați să doarmă câte doi. Cum nimeni nu voia așa ceva, iar În muțenia Încrâncenată se putea ghici Împotrivire și revoltă - paturile erau și așa foarte mici -, profesorul care Îi Însoțea hotărâse să se tragă la sorți. Făcuse biletele cu numere: „Unu doarme cu doi, trei cu patru, cinci cu șase și așa mai departe” - și le amestecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și ei Îl crezuseră, căci nu era un iubitor de băuturică: „Un bun comandant de pluton ori companie era cel care, Înainte de luptă, se dădea peste cap să le facă rost soldaților de rachiu În bidonașe”. Colonelul Își urmase vorba, ghicind prin Întuneric gurile căscate ale ciracilor: „Și tot bun comandant era ăla care știa, la picătură, cât să le dea soldaților să bea. Dacă Înghițeau cât trebuie, li se ascuțeau mintea și privirile, mușchii se Întăreau și aveau tresăriri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
știință pe mine mă lăsa cu gura căscată, mă făcea să mă uit la ei ca la niște genii și la mine ca la un limbric. I-am spus mamei că n-o să trec niciodată examenul. Mă cunoștea bine și ghicise din vorbele și purtarea mea că mă potopea disperarea și că socoteam că pentru mine lumea avea să se sfârșească după pragul acelui nefericit eveniment. M-a liniștit, mi-a spus, de parcă ar fi fost lucrul cel mai firesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
boașele pe sticlă pisată, ea geme adânc În brațele altcuiva și-și lasă sânii mozoliți de gura băloasă a dobitocului?”. Eram nedumerit și revoltat. Cum, ea nu-și dăduse seama că o iubeam ca un câine? Ori, mai rău, dacă ghicise, de ce mă Îndepărtase cu atât de nestrămutată hotărâre? Eu avusesem de gând să mă Întorc la ea și să... (mai departe Încă nu mă dusesem cu mintea)... să fiu fericit acolo, să fac, până la urmă, și copii cu ea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu chip cam tâmpit, pe care se lărgea un zâmbet mânzesc și se beleau ochii spălăciți, cu puzderie de firișoare roșii: „Săru’ mâna, tătică, săru’ mâna, mămică, ura, cetățeni!”. Și cei care auziseră acel strigăt se simțiseră cumva mișcați, căci ghiciseră teama ce se ascundea În el, Însă, peste timp, Îi repetau cuvintele În batjocură, ca să-l pedepsească pe acela că-și urlase - chiar pe ocolite - durerea În gura mare și, mai ales - lucru de neiertat - În fața atâtor martori. Cei câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
abandonase În voia sorții. Aceasta se hotărâse să-i Întindă o mână și-i trimisese nepăstuitului un prieten ce dovedea, În general, o fire de porc, dar care Își pusese ambiția să-l scoată din abis pe cel În care ghicea un suflet zbuciumat de artist. El Însuși scriitor, profesorul poreclit de un elev - nu se știe de ce - Gurgui izbutise să-l dezvețe pe poet de năravul deznădăjduit al sorbitului de băuturi bețive. Ba Încă zelul recuperator al prozatorului Gurgui mersese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dăduse seama. Se prefăceau că se află În toiul unei vânători de guguștiuci, dar Ectoraș știa că mințeau, pentru că le lipseau lanternele. Cățelu, oarecum Îngrijorat și foarte grav, Îl Întrebase pe Îndrăgostit dacă o pupase pe acea fată. Ectoraș, zăpăcit, ghicise că se ascundea o capcană după nevinovata Întrebare Însă, pe de altă parte, cu greu se Împotrivea Îndemnului de a se făli un pic cu isprava lui pe tărâmul atât de misterios al iubirii. Răstignit Între cele două porniri, Ectoraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dintr-un tubuleț, să-i ardă marelui mutilat de război câte o palmă după ceafă. Vărul Îndura lovitura cu demnitate, fără să protesteze, ca pe un tribut adus deosebitei sale vitejii care cerea și alte sacrificii În afară de falnica rănire. Ectoraș ghicise, Însă, după purtarea și gesturile ocolitoare ale vărului, că acela căpătase un fel de respingere - dacă nu chiar frică - față de pușca la care muncise cu dragoste și râvnă vreme de mai multe zile. Ieșise aproape o operă de artă. Patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la adevărata vânătoare, hotărât să doboare măcar unul din perechea de guguștiuci ce cuibăreau În vârful unui stâlp de beton. Pusese, Însă, prea multă hârtie și capsa i se spărsese În față, provocându-i și sperietura pe care Ectoraș o ghicise, deși era bine ascunsă. În săptămâna În care vărul său purtase, ca pe un stindard victorios, bandajul pe ochi, fiul Directorului fusese cel care mânuise arma, cu un curaj de care nici el Însuși nu se crezuse În stare. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Întâmplări pe care le Înflorea cu adâncă desfătare. Rămăsese singur: fiica lui, care lucrase la un doctor de femei, zăcea nemișcată undeva la oraș, lovită de paralizie. Nea Mitu Își petrecea zilele calde așezat pe băncuța de lângă poartă, Încercând să ghicească, după umbrele nelămurite ce i se perindau prin fața ochilor aproape orbi, cine anume trecea pe drum. Îl Îngrijeau câțiva vecini miloși. Repetentu Îl văzu de departe, așezat cuminte pe scândurile băncii, ca un școlar ordonat. Își sprijinea mâinile pe toiagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Închipuirile multor săteni. Cel cu mintea mai luminată, gestionarul librăriei și papetăriei din cuprinzătorul magazin universal, se apucase de niște matrapazlâcuri, ros nu atât de setea de Înavuțire, cât de lipsa de respect pe care i se părea c-o ghicește În purtările mușteriilor ce intrau În clădirea de beton. Deși rafturile prăvăliei sale se găseau chiar lângă intrare, oamenii nu se opreau nici măcar să le arunce câte o privire. Pe el Îl salutau din mers, apoi Își vedeau de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ei tată. Le zâmbi celor doi, Îi Întrebă despre cum erau treburile În sat, despre tatăl ei, tristul Diogenis Dagdelinis. Tânărul și aproape bătrânul răspundeau cu grabă și bâlbâit, Încălecându-și unul altuia vorbele. Chiar și așa, amețiți cum erau, ghiciră În ochii negri ai nepământenei o tristețe resemnată de vită Înjugată la plug, care rabdă bice și jordii fără să Încerce să se ferească. Se auzi glasul răstit și fioros al patronului turc, un om destul de În vârstă, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
eu la loc, După câtă jale‐ am strâns. O să mi te fac prin plâns. De pe fronturi de departe Am primit amar de carte Cică scrie‐ n ea de tine C‐ ai murit și nu ți‐e bine. Eu scrisoarea o ghicesc C‐ am uitat și să citesc și cu drag te‐ oi aștepta Să‐mi citești ce scrie‐n ea Chiar de‐ar fi și moartea ta, Puiul mamii, dumneata. 7 februarie 1989. Deva SCRISORI CĂTRE MAMA Să mai vii pe
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
e un fleac. Credeți-mă că e ceva foarte important, stăpâne, replică Genshiro, în timp ce se prosterna. Kiso Yoshimasa din Fukushima a trădat! — Kiso? Glasul lui Shoyoken exprima un șoc care era jumătate îndoială, jumătate refuz. Cât despre Katsuyori, el probabil ghicise deja că avea să se întâmple acest lucru. Nu făcea decât să-și muște buzele și să-l privească pe vasalul prosternat în fața lui. Palpitațiile din pieptul lui Shoyoken n-aveau să se calmeze prea ușor, iar agitația i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
față de trecerea timpului. Era o noapte de vară, iar obloanele și ușile templului erau toate deschise. Din acest motiv poate, flăcările lămpilor pâlpâiau încontinuu, învăluite în aureolele ceții nocturne. Dacă în lumina lămpilor din seara aceea s-ar fi putut ghici viitorul, poate s-ar fi citit un semn de rău augur în halourile cețoase sau în nuanțele luminii ce licărea din fitilele lămpilor. Cineva bătu la poarta din față a templului. După un timp, un slujitor anunță că sosise o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Chiar mai multe decât pe vremea când era printre noi. Katsuie le cerea încontinuu colegilor lui să vorbească și, de fiecare dată când deschidea gura - aproape mârâind - Takigawa dădea din cap. Dar se părea că încă era dificil să se ghicească gândurile celorlalți. Hideyoshi luă, din nou, cuvântul: — Dacă soția Seniorului Nobutada ar fi însărcinată în acest moment, iar noi am aștepta tăierea cordonului ombilical pentru a afla dacă a născut un băiat sau o fată, o asemenea consfătuire ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în cuvinte.“ În cele din urmă, veștile despre cuvintele aspre ale lui Katsuie ajunseră la Katsutoyo. Acum, înconjurat de armata lui Hideyoshi, Castelul Nagahama era izolat, iar Katsutoyo nu avea încotro să se mai întoarcă. Vasalii săi superiori, care-i ghiciseră deja intențiile, anunțată: — Acei vasali care au familiile în Echizen, pot pleca. Cei ce doresc să stea aici cu Seniorul Katsutoyo și să se alăture Seniorului Hideyoshi pot rămâne. Domnia Sa înțelege, însă, că mulți dintre voi considerați că v-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și acolo niște bastioane. Și înălțați unele chiar și pe muntele de-acolo. În ziua a șaptea din Luna a Doua, Hideyoshi trimise din Kyoto o scrisoare adresată clanului Uesugi, prin care propunea o alianță. Motivul nu era greu de ghicit. Clanurile Shibata și Uesugi purtaseră încontinuu bătălii sângeroase, ani în șir, când cucerind pământurile unul de la altul, când pierzându-le din nou. Era de așteptat că acum Katsuie se gândea să medieze acele vechi discordii, pentru a-și putea concentra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
găsise răspunsul. Inamicul construia fortificații în capătul de miazăzi al taberei principale. Toată desfășurarea combativă, care se întindea ca un evantai dinspre armata principală, fusese poziționată cu mare grijă. Nu se vedea nici un semn de pregătiri pentru un atac-surpriză. Hideyoshi ghici planul inamicului. În două vorbe, Katsuie intenționa să-l țină imobilizat pe loc, pentru a le lăsa timp aliaților săi din Ise și Mino să pregătească o ofensivă combinată din față și spate. — Să ne întoarcem, spuse Hideyoshi, pornind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
poala muntelui, însoțit de câțiva aghiotanți. Comandantul apărării de la poarta barierei din lemn se grăbea înainte, arătându-i drumul. Genba țistui din limbă, bombănind: — Ăsta trebuie să fie Dosei. De cum îl recunoscu pe generalul aflat întotdeauna lângă unchiul său, îi ghici misiunea încă înainte de a-i vorbi. — A, aici erai. Dosei își șterse nădușeala de pe frunte. Genba stătea în fața lui, fără să-l invite în cort. — Senior Dosei, ce cauți aici? îl întrebă el sec. Dosei nu părea dispus să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
apa de rămas bun dintr-un izvor limpede și, în timp ce un spirit înviorător le trecea prin piepturi, se întoarseră cu toții în direcția încotro se afla casa mamei lor. Rugile pe care le rosteau în inimile lor nu erau greu de ghicit. Inamicul se apropia din toate părțile, ajuns acum, destul de aproape, pentru a auzi glasurile soldaților dușmani. Păzește stindardul comandantului, Shobei, îi spuse Shosuke fratelui său mai mic, în timp ce-și punea coiful. Se dădea drept Katsuie și nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era nărăvaș de muscă,/ Bătrâna vacă l-a-nsurat/ Și chiar la nunta lui a spus că/ Este menit a fi-mpărat,/ ...El bea în baruri ca nimic,/ Pe seară două herghelii!” (Pe care le-am plătit noi, din truda noastră. Ați ghicit cine a fost?). Lup turbat: „...Aleargă, muge, stă-n ședințe/ Semnează droaie de sentințe,/ Ordonă, dă cu pumnu-n masă,/ ...Se duce glonț la vânătoare,/ Că, dacă nu știe să muște,/ A învățat cum să împuște./... Nicicând prin minte nu i-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
gândește și la cei care încă nu au predat ștafeta. Dintre toți cei care au fost se oprește în mod special asupra persoanei învățătorului Gh. Filiche, cu ai cărui copii a fost coleg de școală și prieteni. Parcă mi-a ghicit gândul, pentru că și eu l-am cunoscut bine pe acest eminent învățător sobru ca atitudine, serios, conștiincios misiunii de dascăl cu vocație și un valoros poet-cetățean. „Priponeștii au avut suflete mari - zice domnia-sa - Gh. Filiche fiind doar unul asupra
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de căpitan, îi luă pipa din gură și începu să o studieze cu o mirare perfect simulată: - Ciudat obiect... este un artefact pământean, nu? Chiar vorbeam despre asta cu secundul tău. La ce îți folosește? întrebă el. Lasă-mă să ghicesc dar nu acum. Să rezolv prima dată principala problemă pentru care sunt aici și apoi o să văd cât de bun negustor ești căpitane când o să-ți negociezi propria viață. Dacă totul o să meargă la fel de ușor ca și până acum, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
cu rebelul. Nu că și-ar mai face griji din această pricină sau de neîndeplinirea ordinelor din moment ce și el ar fi dispărut. Dar planurile lui... și visele lui... toate începură să se destrame ca o țesătură uzată de timp. Parcă ghicindu-i gândurile căpitanul i se adresă înțelegător: - Și eu dacă aș fi ajuns în situația ta, primul lucru pe care l-aș fi plănuit ar fi fost cum să părăsesc cotlonul ăsta de spațiu uitat de toți. Dar un prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]