3,543 matches
-
platou imens pe care strălucea tortul de ziua ei. — Ce faci aici? s-a Încruntat mătușa Feride dând cu ochii de Asya. Nu trebuia să fii aici; trebuia să ai oră de balet. Ei bine, alea erau alte lanțuri În jurul gleznelor Asyei. Ca multe mame turcoaice din clasa de mijloc care aspirau să-și vadă copii excelând În toate lucrurile În care se presupunea că excelau copiii din clasa de sus, familia ei din partea de sus a clasei de mijloc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de la moscheea cea mai apropiată trâmbița pentru a doua oară: „Rugăciunea e mai bună decât somnul“. Apoi mătușa Banu se ducea la baie să se pregătească pentru rugăciune, spălându-se pe față, pe mâini până la cot și pe picioare până la glezne. Apa era uneori rece, Însă lucrul ăsta n-o deranja. Sufletul trebuie să tremure ca să se trezească, Își spunea. Sufletul trebuie să tremure. De asemenea n-o deranja nici faptul că restul familiei dormea dusă. Se ruga de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cântăreți drogați din anii ’70 care abia Își reveneau după o experiență Îngrozitoare. Unul din ei stătea Într-un scaun mare și confortabil și mesteca zgomotos niște gumă În timp ce pălăvrăgea cu prietenul lui și aștepta să i se tatueze pe gleznă un țânțar purpuriu. Omul cu acul s-a dovedit a fi asistentul mătușii Zeliha, la rândul lui un artist talentat. În timp ce lucra, Armanoush se holba la el surprisă să-și dea seama cât zgomot putea să facă un ac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Armanoush a rămas mult timp tăcută, studiindu-l cu coada ochiului pe ciudatul cântăreț rock. Chiar dacă simțea vreo durere, bărbatul nu lăsa să se vadă nici urmă de ea. — De ce ar vrea cineva să-și tatueze un țânțar purpuriu pe gleznă? Mătușa Zeliha a râs atotștiutor. — De ce? Asta e o Întrebare pe care aici nu o punem niciodată. Vezi tu, În magazinul ăsta refuzăm să acceptăm tirania normalității. Orice model ar cere un client, sunt sigură că există un motiv, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și găsirea unei case erau problemele cele mai stringente. Spre sfârșitul anului 1979, În perioada cea mai neagră a vieții sale, fusese abordat de un tânăr avocat cu un aer solemn, de la Consiliul Securității Naționale din Washington, care stătea cu glezna ridicată peste genunchiul celuilalt picior și se trăgea cu nervozitate de ciorap. Avocatul Îi spusese lui Norman că a venit să-i ceară ajutorul. Acesta Îi răspunsese că, dacă va putea, Îl va ajuta. Încă aranjîndu-și ciorapul, tânărul i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
care i se zbătea: era un șarpe. Un șarpe de mare. Îngheță. Privi În jos, mișcându-și numai ochii. Tot corpul Îi era acoperit de șerpi albi. Senzația dezagreabilă era provocată de zecile de șerpi care i se Încolăceau În jurul gleznelor și Îi alunecau printre picioare, peste piept. Ceva rece alunecă pe fruntea sa. Închise ochii, simțind cu groază cum șarpele i se mișcă pe față, În jos spre nas, apoi pe buze, Îndepărtându-se În cele din urmă. Ascultă sâsâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
săptămână, două părea să asistăm la o luptă pe viață și pe moarte între fondatorul și posesorul actual al scaunului de președinte PSD: după modelul basmului, cele două personaje se apucau de brâu și se înfundau reciproc în pământ până la glezne, apoi până la mijloc, apoi... Apoi s au oprit. Se uită unul la altul desfigurați și se întreabă: de fapt, ce ne-a apucat? Au declarat că reforma se amână după alegeri și s-au întors nădușiți spre electorat. De fapt
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
timpului nostru, amândoi cu o mână pe cruce și cu cealaltă pe găleata cu lături. Ca-ntr-un basm cu zmei scăpați pe maidan, Vadim Tudor și Gigi Becali se prind de brăcinar și se înfundă în noroi, întâi până la glezne, apoi până la mijloc și chiar până-n gât. Din această poziție se porcăiesc vitejește. Vadim Tudor: „N-am ce vorbi cu derbedeul ăsta. Să-l ia mama dracului de hoț care a vrut să îmi dea un milion de dolari să
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
doctor, nerăbdătoare să audă sentința. — ați găsit ceva ? — Da, Domnișoară, pielea dumneavoastră a suferit arsuri nocturne, este moale, caldă și pe alocuri tresare inexplicabil, dacă ați fi o piață publică oamenii care trec pe aici s-ar scufunda pînă la glezne în dumneavoastră ca într-un nisip mișcător. în mod ciudat, Domnișoara ri afișa o bucurie serioasă cînd nu găseam nimic suspect de semnalat pe pielea ei, pe sînii ei, pe coapsele ei. Ceea ce nu o împiedica să-mi ceară din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
la turma dă vaci, lu floricica Flora i-a cășunat să se Împrofite dă harababura de iera la paza prolixă și să să-ncurce-n beci. La rugăciune, care-i chiar când Își culcă păpușa, am bunghit-o că-i ardea gleznele dă la mâini ș-avea neștiri și spăimi. D-acu o furgăsea frixoanele, așa c-am rugat-o să să pitească iar dedesubtu Învelitorii și i-am lunecat pă gâtlej o fiertură dă izmă. Ca să tragă În liniște la aghioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și pahare cu apă... O vedeam fără halatul ei alb de la Amicii orbilor, dar într-o rochie ușoară, tot albă, cu puncte albastre, cu încrețituri bogate în poale, cu gâtul și brațele descoperite, și îi vedeam acum și picioarele, cu glezna și pulpele în deplină armonie cu chipul ei cu carnație bogată... "Ei, domnule, zise așezîndu-se pe canapea lângă mine, văd că n-ai chef, nici de cafea nici de prăjituri și nici de coniac. Le-am pregătit însă pentru tine
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
câte o urgență. Iar asta nu era o sarcină pe care ar fi putut s-o încredințeze altcuiva. Stevie, draga mea, n-ai vrea să te duci tu să-mi iei un Predictor ca să știu dacă sunt în rahat până la glezne sau până la cot? În cele din urmă, ignoră toate persoanele care o băteau la cap și plecă pur și simplu. Farmacia aflată la două uși mai încolo tocmai se închidea, dar Fran n-ar fi putut oricum să se ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
balustrade și spirale menite să-ți trezească respectul cuvenit față de urmașii lui Hipocrate și să te facă să ajungi la concluzia că, oricât te-ar fi costat vizita, probabil că merita. Fran intră în hol, simțind că se scufundă până la glezne în mocheta Axminster, și se gândi că ar trebui să ia primul tren înapoi spre Woodbury. De ce încerca să trezească fătul adormit? Oare avea într-adevăr să iasă ceva bun din neliniștea pe care o simțea? De parcă ar fi presimțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
strada în dreptul unui magazin de pălării. Adulmeca momentul când circulația slăbea; atunci ridica mâna stângă pentru a atrage atenția mașinilor, în timp ce cu dreapta ținea bastonul care-i slujea de călăuză. Unul dintre noi, țigănos și cu ciorapii mereu căzuți pe glezne, îi smulgea câteodată bastonul, numai ca să ne distrăm pe seama bietului bătrân care intra imediat în panică. Și multă vreme am râs cu o bucurie neroadă, auzindu-l cum ne certa. Până într-o zi când bătrânul a împietrit între mașini
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și, pe alocuri, chiar înfășurat ca o frânghie groasă de un gard metalic începuse să îndoaie și să roadă fierul. Am vrut să mă apropii, să privesc mai bine și am descoperit cu groază că nu mă mai puteam mișca. Gleznele mele erau cuprinse de iarba care creștea în jurul meu. 14 Mi se poate reproșa, bineînțeles, că sânt un monstru de subiectivitate; că sânt un caz monstruos de egoism. Și nu țin să evit acest reproș. Așa este. Nu m-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
oară pentru că mi pot curăța cu ea lentilele ochelarilor. Pe Lulu am legat-o cu sfoară fosforescentă de un picior și i-am dat drumul în iarbă. Nu, evident că n am lăsat sfoara liberă, celălalt capăt e înfășurat de glezna mea și legat cu trei noduri marinărești de degetul mic. E mai sensibil, și-o simt dacă se îndepărtează. Oameni nu prea sunt în parc și e liniște. Mă pot bucura în voie de lectură. Recunosc, mint din nou. Nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
din clasă, având grijă să-i dau suficient timp încât ea să fi ajuns deja la toaletă. Am străbătut grăbit sala lavoarelor și am dat buzna în zona pisoarelor. Am fost surprins însă să o observ acolo, cu chiloții în jurul gleznelor, încălecând pisoarul, într-o postură în care n aveam să mai văd niciodată vreo fată urinând. Din crăpătura dintre picioarele ei se prelingea un firicel galben. Iar eu mi-am încetinit mersul, înregistrând fiecare centimetru al pielii ei ce părea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
spune că nu e frumos ce fac, să mă schimb așa, de față cu toată lumea. Și mai spune ea ceva, da’ cine o ascultă? Am tricoul cu Del Piero pe mine și deja simt cum îmi crește un dribling pe glezna dreaptă. Ah, ce păcat că am mingea acasă. Chiar, hai acasă, să mergem acasă, nu mai avem treabă nu? Am mai avut treabă, dar în tot timpul ăsta îmi închipuiam curse printre adversari, șuturi cu șpițul în vinclu, la păianjen
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
umflate, nu învelite în suluri de grăsime, ci pur și simplu umflate, diforme, cu pielea întinsă gata să plesnească, aproape plesnind pe alocuri, degetele mici strivindu-se între ele, talpa semănând cu o tălpică groasă de sanie, călcâiul înghițit de glezna cilindrică se continua cu gamba la fel de deformată. N-a știut dacă trebuia sau nu să vadă toate astea și n-a spus nimic. Au schimbat un timp vorbe aiurea, fără interes, despre ce s-a petrecut în lume, în oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în umbre, părea rotundă; izvorul de lumină al globului portocaliu îi îmbrăca pe toți în culori lipicioase, rochiile foșnitoare, cămășile și sacourile ca țesute din ape schimbătoare se prefăceau în fâșii de materie albastru-portocalie, de sub fâșiile foșnitoare se iveau brațe, glezne, pulpe ca modelate din aceeași concretețe eleșteică. Sărbătoreau ziua de naștere a soțului Rodicăi, Vlad Dumitrescu, sau un an de la căsătoria lor sau altceva sau poate mai multe la un loc, nimeni nu mai știa cu exactitate. Totul nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
hîrtie. Ținîndu-se de braț, ele se loviră de grila radiatorului Packard-ului și trecură pe lîngă geamul lui Jim, lovind În parbriz cu mîinile lor mici și strigînd obscenități. Sute de fete de bar eurasiatice, În haine de blană pînă la glezne, ședeau În șirurile de ricșe din fața hotelului Park, fluierînd printre dinți la rezidenții care ieșeau prin ușile turnante, În timp ce peștii se tîrguiau cu perechile de cehi și polonzi de vîrstă mijlocie, Îmbrăcați În haine curate, peticite, care Încercau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aproape că se scufundase. Se apucă de bara de la tribord și se cățără pe punte, În timp ce șampanul plin de apă se Îndepărtă, plutind spre următorul cargou din șir. Jim rămase o vreme privindu-l, apoi păși prin apa pînă la glezne care acoperea puntea de metal. RÎul Începuse să se legene ușor, dar suprafața cerată a vasului rămase neatinsă cînd apa intră În cabina deschisă de sub punte și ieși prin balustrada de la babord. Jim păși În cabină, care părea o grotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dornic să fie ajutorul șoferului. Își mai aminti Încă fiecare stradă și alee din Shanghai. CÎnd traversă pistele de atletism, observă că trei bărbați intraseră pe stadion. Doi erau hamali chinezi, cu pieptul gol și cu pantaloni negri legați de glezne deasupra sandalelor de paie. Al treilea era eurasiaticul În cămașă albă pe care Jim Îl văzuse cu trupele japoneze de securitate. Ei rămaseră lîngă tunel, În timp ce eurasiaticul inspecta stadionul. Se uită la deținuții care ședeau pe iarbă, dar atenția lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fratele tău Aaron, și pe fiii lui împreună cu el. Să-i ungi, să-i închini în slujbă, să-i sfințești, și-Mi vor sluji ca preoți. 42. Fă-le izmene de in ca să-și acopere goliciunea, de la brîu pînă la glezne. 43. Aaron și fiii lui le vor purta cînd vor intra în cortul întîlnirii, sau cînd se vor apropia de altar, ca să facă slujba în locașul sfînt; astfel ei nu se vor face vinovați, și nu vor muri. Aceasta este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
care marcă ritmul vioi al următorului punct din program, o canțonetă italiană. Încântătoarea ei voce era însoțită nu numai de sunetele tamburinei, dar și de câteva sărituri în pași de dans. Generalul Kutuzov se simți, dintr-odată, deosebit de atras de gleznele ei fine și, încercând niște subtile evaluări de ansamblu, se declară satisfăcut și zâmbi încrezător. Era o bucățică bună. Partenerul domnișoarei Nanone, domnul Highland-Fling, un dansator destul de bun, de altfel, trecu aproape neobservat. Și dacă primi niște aplauze din partea publicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]