6,255 matches
-
se ducă în clasă! Nici unul! Când am ieșit din Cancelarie, tocmai suna de ieșire. Deci suspendasem timp de-o oră cursurile la liceul Lazăr! Timp de-o oră vorbisem întruna și nu mă simțeam deloc obosit! Pe sală, băieții strânși grămadă m-au ridicat pe sus și m-au dus în triumf până în clasă. Erau fericiți din două motive: primul că unul dintre ai lor se distinsese în fața tuturor profesorilor, și al doilea, că scăpaseră de o oră de curs... Pentru
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tipărise o carte de povești scrise de mine, sub titlul "Din țara basmelor". Îi făcusem o prefață în versuri, care nu erau așezate pe strofe, ci în formă de proză: "E iarnă, ger și viscolește, fulgi albi, ușori, cad în grămadă și cresc nămeții de zăpadă; bunicu-n casă povestește!" E cald și bine, căci în vatră, trosnind, focul ușor suspină, împrăștiind în jur lumină! Afară, câinii noștri latră!" Și așa mai departe! Dar odată cu apariția cărții mele de basme, am început
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Rim și cunoștințele lui artistice îi impuneau mare respect, ea fiind desăvârșit opacă pentru muzică și pictură. Cum tăcerea se prelungea, Mini, ca să spună ceva, întrebă: - E inteligentă doamna Hallipa? - O femeie frumoasă e totdeauna inteligentă . Lina sosise și intră grămadă. Sărută pe Mini. Era congestionată ca de obicei. Mini spunea adesea cu grijă că Lina e un tip apoplectic. O calma Nory: - Lasă femeia în pace! E scurtă în gât. Atâta tot! încă sufocată de graba cu care venise, întrebă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
care o stânjenea parcă. Acea Lina, așa de autoritară și de stăpână pe ea 74 în profesie, era în lume nespus de timidă. Rămase. De altfel, subt o altă formă, familia Hallipa iarăși îi ieșea înainte. Odihnită, Lina porni, tot grămadă, să așeze ceaiul cu baba. Când se întoarse avea o rochie verde cu găitane multe. Rim privi pe Mini cu aere de complicitate, dar fără de succes. Mini era iritată împotriva lui pentru ostilitatea aceea permanentă către Lina, ostilitate, de altfel
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ca jertfă, este spurcat! 15. Uitați-vă dar, cu băgare de seamă, la cele ce s-au întîmplat pînă în ziua de azi, pînă să se fi pus piatră pe piatră la Templul Domnului! 16. Atunci, cînd veneau la o grămadă de douăzeci de măsuri, nu erau în ea decît zece; cînd veneau la teasc să scoată cincizeci de măsuri, nu erau în el decît douăzeci! 17. V-am lovit cu rugină în grîu și cu tăciune, și cu grindină; am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85094_a_85881]
-
-nchină laolată și audiază pasaje din cărțile lor sfinte, lălăite sau spuse-ntr-o altă limbă, pentru a fi îngreunată înțelegerea lor! Funcție de confesiune, casele sînt pline de desene, statui antropomorfe sau cuvinte, iar ei par spășiți sau veseli la grămadă, manifestîndu-se mecanic, imitativ, repetitiv... Pînă nu demult, angrenarea lor în fenomenul religios le cerea să privească viața ca pe un fenomen singular în Univers, să accepte nu limitarea rațiunii, ci însăși bagatelizarea ei, ceea ce este de neconceput! Nici nu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
gândește la Anglia ca la țara lui natală. Casa lui este aici, dincolo de poarta albastră. Începe să plângă și în cele din urmă adoarme tremurând, un somn greu. Orașul își continuă viața în jurul lui. Câinii vagabonzi continuă să adulmece prin grămezile de gunoaie și prin șanțuri. Polițaii, hoții, cheflii, cei care curăță haznalele, birjarii, hamalii si alte personaje nocturne își continuă treburile pe străzile care, în unele locuri, sunt la fel de aglomerate ca ziua. Pagină separată Este o dimineață mohorâtă, iar Pran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
praf. Zahărul îl face să se simtă puțin amețit. Apoi, simțindu-se ceva mai bine după ce a mâncat, se pregătește să se prezinte la adresa recomandată de cerșetor. Casa se află la capătul unei alei înguste cu mirosuri cam urâte, cu grămezi de gunoi și băltoace al căror conținut nu-l poate identifica. Poarta este solidă, întărită cu bare de fier și cuie groase cu cap pătrat. Bate în poartă. Se aud pași și observă cum de partea cealaltă a porții îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care înseamnă ceva mai mult sau mai puțin favorabil. Nu e rău. Ar fi bine să intri. Pran îl urmează, ajungând într-o curte plină de femei. Unele spală rufe, altele curăță orez, legume și aruncă apoi cojile într-o grămadă. Casa are un balcon de jur-împrejur, la etaj, care pare că se lasă sub greutatea atâtor femei, intrând și ieșind din încăperi sau stând în ușă de vorbă. Două tinere se apleacă peste marginea balustradei, iar a treia atârnă niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de atracție. Orele în care le fixează cu privirea-i alimentată de lassi, îl ajută să vadă cum se transformă în malul unui râu, într-un fagure de miere, o gaură din care se târăsc schelete mici și fragile, o grămadă de genunchere și bâte de crichet, un portret al regelui-împărat care se rotește, cu fața de un albastru pal și părul galben ca șofranul, un mușuroi de furnici, o piață, leitmotivul unui număr foarte mare de drame epice de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu insecte cenușii. — Foarte interesant, bătrâne, zice Vesey bătându-l pe maior pe spate, datoria noastră este să servim. Suntem gardienii republicii și așa mai departe. Trebuie să circul printre invitați. Privett-Clampe înclină din cap. Au venit și asupra lui. Grămadă. Se clatină spre bar. La al patrulea pahar de șampanie, insectele încep să se târască mai încet. — Femeia, îi spune maiorul unui tip în costum argintiu, poate să prindă porcul pe maidan, dar numai bărbatul îl poate ucide în jhow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu gura deschisă. În spatele lui, fotograful își ține respirația, apoi, în mod inexplicabil, face un salt înainte, poate se gândește chiar să facă o fotografie. În clipa aceea, este atins de un glonte rătăcit și cade la pământ pe o grămadă instabilă de crengi. Birch mai lansează o rachetă luminoasă spre cer și-și pierde echilibrul în acest proces, căzând din copac și (o întâmplare pe care o va regreta tot restul vieții) strivindu-și aparatul. Cineva strigă după doctor. Alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
discuții despre un guvern mai ferm, despre necesitatea de a lovi ei primii, cu duritate. Rândurile mulțimii au început să se îngroașe. La întrunirile publice, babu-ii din congres au cerut să se organizeze greve. În timpul unui meci de crichet, o grămadă de oameni a invadat terenul de sport, distrugând turnicheții nelustruiți și agitând niște bâte în aer. Noaptea au început arestările, liderii naționaliști au fost duși în afara granițelor statului. Altă mulțime s-a adunat furioasă, fără un scop bine stabilit, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
stradă se ivesc chipuri care se uită la el, apoi dispar. Iar soldații, doi tineri, merg pe lângă el, de o parte și de a alta, lovindu-l cu puștile. Kurta lui albă este murdară de acum. Încearcă să evite o grămadă de gunoi, dar gheata sergentului îl lovește chiar în șale, apoi îl apasă cu putere. Omul se târăște în tăcere. Pran a mai luat o lecție, de data asta prilejuită de considerația pe care generalul o are față de femei. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
interzisă lui. O, Dumnezeule! Au venit bărbații și l-au ridicat de pe ea. Bărbați tuciurii, mirosind a sudoare și usturoi l-au lovit în stomac, l-au tăiat pe față, l-au tras afară și l-au aruncat pe o grămadă de gunoi. Pe jumătate gol cu picioarele vârâte în rahat și coji de portocală putrede, se împiedică încercând să-și caute pantalonii. Misionarul urmărit de un pumn de copii ai străzii. Îi povesti lui Elspeth că avusese un conflict cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de fum cenușiu. Ochii îi sunt sălbatici și strigă ceva mulțimii, ceva ce nu se aude din cauza trosnetului flăcărilor. Văzându-l, mulțimea se dă un pas înapoi, unii încearcă chiar să fugă. Scandarea șovăie, se oprește. Ține la piept o grămadă de cranii. Pe moment, scena este suspendată în timp și încă o vreme de la acest incident, Bobby și-o va aminti așa, tăcută și liniștită ca o fotografie. Apoi cu un zgomot sfâșietor balconul se prăbușește către interior și preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
este suspendată în timp și încă o vreme de la acest incident, Bobby și-o va aminti așa, tăcută și liniștită ca o fotografie. Apoi cu un zgomot sfâșietor balconul se prăbușește către interior și preotul dispare în flăcări, ca o grămadă de zdrențe,. Bobby împinge înapoi mulțimea să scape de acolo. Nu mai există nimic al lui în acest loc, nimic care să-l rețină. Simte pământul mișcându-se repede sub picioarele sale, iae el nu mai are aderență. Pagină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
un lichid maro, alcoolizat, și o alta mai mică, plină de rufe murdare. Racheta de tenis aplatizată, o pușcă, niște muniție și craniul unei căprioare, constituie întreaga sa avere și odată ce a golit conținutul sticlelor peste parapet, acestea formează o grămadă jalnică pe patul din cabina sa. Dar cel mai rău este că nu i se potrivesc hainele. Adevăratul Bridgeman avea o talie mai mare. Picioarele îi erau mai mari și brațele mai scurte. Pentru o persoană căreia îi pasă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
după cum se vedea din fotografii. — Fotografii? îngaimă Jonathan. — Da. Uite, ești aici. Începe să scotocească prin geanta încăpătoare, scoțând batiste, cutii cu pilule, o pereche de foarfece de croitorie stricate și alte articole personale pe care le depune într-o grămadă de prost gust pe masa doctorului Noble. — A, uite-o. Scoate o fotografie de familie cam deteriorată. Un copil bucălat, cu chip de cartof, este ținut pe genunchi de o femeie tânără cu un chip pământiu, în timp ce un tânăr cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
rândul lui Gertler. În acea sâmbătă, cu câteva minute înainte de masă, Jonathan intră în grabă în cameră și-l găsește negru la față, îngenuncheat lângă bagajul său, flancat de doi dintre locotenenții lui Fender Greene. Așază bustul lui Lenin peste grămada de haine și acte. Ar fi bine să-ți verifici lucrurile, Bridgeman, zice Porter, cel mai înalt dintre institutori, îmbrăcat cu jachetă, având o mustață după asemănarea conducătorului lor; în caz că individul ăsta ți-a șterpelit ceva. Jonathan se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
profesorul de istorie. — Am nevoie de cineva care să scrie, Bridgeman. Un fel de călugăr în escritoriu. Tu vei fi cel care va consemna memoriile. Astfel, Bridgeman notează punctajul, stând pe treptele pavilionului cu un catastif în poală și o grămadă de plăcuțe metalice la picioare. Când rămâne singur, până și alergia îi mai slăbește în mod misterios, se simte chiar bine. Înregistrarea situației jocului este un fel de meditație. Simte că și-a găsit locul în lumea crichetului. Nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pentru el, cumpără cămăși kaki, șorturi și moletiere, o pereche de cizme împotriva țânțarilor, două costume foarte ușoare de corp, din lână Jaeger, o cască colonială de plută pentru ca s-o poarte în tabără și o pălărie dublă pentru vânătoare. Grămada de pe cântar se mărește, ajunge un morman. Studenții din primii ani sunt trimiși să găsească hârtie maro de ambalaj. Asistentul susține că n-a acordat atenție îndeajuns problemelor de sănătate individuală, așa că-și cumpără o centură de flanelă, care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la durerea puternică de cap care-l chinuie. Crede că are febră, dar este absolut necesar să meargă în continuare, chiar dacă nu-l mai urmează nimeni. Are prea mult echipament de transportat, așa că-l abandonează pur și simplu, făcând o grămadă sub un copac, apoi renunță și la asta, și își înghesuie niște conserve în rucsac, o pătură o armă, câteva alte lucruri esențiale. Tabăra pare să se clatine, să se încline, să se depărteze de el și cu o smucitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
el, alb ca osul în lumina lunii. Pe solul acoperit cu cenușă, ei stau așezați și-l urmăresc cu ochii lipsiți de viață. Duc mâncarea la gurile lor mari, scărpinându-se cu unghiile lor lungi galbene. În spatele profesorului este o grămadă de cutii, o arcă fără viață pe care în ultimele săptămâni el și Gittens au umplut-o cu grijă și meticulozitate. Au luat câte o bucată din tot ce se găsea în Fotseland: ciubere de apă, brățări Fo, săpăligi, zaruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apoi fiecare într-o cascadă de nisip până la glezne. În fața lui, înaintează cu greutate un șir lung de cămile, legate una de alta, ale căror pulpe se mișcă de o parte și de alta, cu o mișcare exagerată obscen de grămezile de bagaje legate de spatele lor. Conducătorii lor smucesc vârtos de funie și le îndeamnă cu cântece și fragmente de vorbe zeflemitoare. Adesea, când își mai așază gluga burnusului ca să-l ferească de soare își strecoară mâna în interiorul acestuia și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]