4,781 matches
-
Cine ești, dragă? le Întreba pe rude sau pe prietenii de-o viață. „Unde-ai fost tot timpul ăsta?“ „Nu pleca nicăieri, fată neastâmpărată!“ dojenea persoane complet străine. Iar apoi, Între tăcerile ei uimitoare și remarcile care te lăsau fără grai, chipul ei rămânea fără nici o expresie și clipea cu o neliniște abia ascunsă. În momentele acelea nu reușea să Înțeleagă de ce se aflau toți oamenii ăia acolo, În livingul lor, și de ce plângeau atât de mult. Divanul era Încremenit; femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
moartea asta. Poate că nici o operă mare n-ar exista fără moartea cuiva. Dacă el n-ar fi murit, nici nu mi-ar fi dat prin gînd să scriu despre el. Ne-am fi lămurit pînă la urmă prin viu grai, dacă nu cumva lucrurile ar fi continuat ca și pînă atunci, avînd mare grijă să evităm orice discuție. Mama mi-a spus că nu servea la nimic să tot pritocim vechile probleme. În fond, scriu nu doar Împotriva voinței tatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Sale și care - astăzi o Înțeleg - avea pentru mine mai multă importanță. Căutam În cărțile tatălui meu Învățăminte despre viață care să fie mai profunde, mai durabile, poate și mai credibile decît cele pe care mi le dădea prin viu grai. Îl credeam mult mai serios și mai demn de Încredere În cărțile În care Își cîntărise fiecare cuvînt și Își supraveghease fiecare frază, decît putea fi În discuțiile noastre, unde În mod obligatoriu era silit să improvizeze și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ton demn de Molière: „Vai! Banii mei, bănișorii mei, dragă prietene! Am fost privat de voi“. Mai e oare nevoie să subliniez că totalul cecului care mi-a parvenit În cele din urmă era considerabil inferior sumei menționate prin viu grai? Patru ani și jumătate de stat și cugetat... Mai mult de cinci sute de pagini dactilografiate... Și nu eram milionar decît În număr de semne! Eu, care mă consideram un fin strateg, semnasem contractul Înainte de a discuta totalul avansului! Terminam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și fizic, l-am bătut, l-am Înșelat cu cel mai bun prieten al lui și, În cele din urmă, l-am abandonat, i-am luat toți banii și am fugit. Era, desigur, o glumă. O clipă David rămase fără grai. Apoi se prinse și izbucni Într-un hohot puternic de râs. — Dumneavoastră cu ce vă ocupați? Întrebă David, Întorcându-se spre Desert Rose. — Fac filme. Am produs filme În toată lumea, se lăudă ea, așa cum fac iranienii când vor să impresioneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aduce niște DVD playere mici! — Bine, dar asta ar distruge efectul monumental! — Haide, o să fie distractiv! Toate numele mari vor fi În rulotă. Tu, artiștii lui Pedro, chinezul... Vom lăsa doar chestiile comerciale În aula principală. Desert Rose rămăsese fără grai. Uitându-se la Charlie cum discuta cu Patrick, părea că-și cântărește prioritățile. Kitty se Întrebă dacă avea să-și spună, totuși, părerea. — Mă rog... rulotele nu sunt chiar atât de rele, zise artista, străduindu-se să pară optimistă. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
fi spus: „Iată-mă, pe mine, cea adevărată, fără rimel, fără ruj, știu că vei fugi speriat. La fel cum ai fugi dacă ai ști ce gândesc. Mi-aș dori să fiu o frumusețe perfectă, care să te lase fără grai, mi-aș dori să am sâni perfecți, cei mai albi dinți, cele mai pline buze și nici urmă de gânduri contradictorii. Dar nu e cazul. Sunt doar o vâlvătaie, uneori fericită, de cele mai multe ori Însă prost dispusă și confuză“. Machiajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Pentru Marta ai fi, te asigur, Mă pui în situația să nu știu ce să-ți răspund, Unele lucruri sunt așa cum sunt, n-au nevoie de explicații. În fața unei manifestări atât de categorice de înțelepciune elementară, olarul rămase a doua oară fără grai. Alt motiv trebuie să fi contribuit la amuțirea olarului, faptul că treceau chiar atunci pe lângă strada Isaurei Madruga, circumstanță în fața căreia conștiința lui Cipriano Algor, spre deosebire de ce se întâmplase la dus, n-a reușit să rămână indiferentă. Când ajunseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
privească cu spirit binevoitor oferta noastră... de a ne ajuta să aflăm reflecțiile lor... Deoarece, chiar dacă până acum nu ne-am dezvăluit numele... oricine va face să ajungă la noi propriul său nume va putea convorbi cu noi prin viu grai sau - dacă ar fi vreo Împiedicare - prin scris“. Exact ceea ce-și propunea să facă și colonelul publicându-și povestea. Să constrângă pe cineva să iasă din muțenie. Avusese loc o ruptură, o pauză, o paranteză, o incoerență. În mormântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sau Toth, și cu ajutorul unor simboluri egiptene Își făurise riturile lui intrigantul de Cagliostro. Iar iezuiții, iezuiții, mai puțin proști decât am fi presupus noi, prin bunul Kircher se aruncaseră imediat asupra hieroglifelor, și asupra limbii copte, și a altor graiuri orientale, ebraica fiind numai un paravan, o concesie făcută modei epocii. 104 Aceste texte nu se adresează muritorilor de rând... Apercepția gnostică este o cale rezervată unei elite... Căci, după cuvântul Bibliei: nu aruncați mărgăritarele voastre la porci. (Kamal Jumblatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
răstită. — Mai bine am bea un afurisit de whiskey, propune Maggie. — Un afurisit de whiskey - vine imediat, Maggie, răspunde jovial vocea și un pahar alunecă spre ea pe tăblia barului. — Mai fă două, spune Sherrill. — Amen. Wakefield tocmai Își recăpătase graiul. Cu paharele În mînă, se Îndreaptă către sufragerie, un spațiu primitor mobilat cu troace de familie. Un ursuleț de pluș proptit Într-un balansoar Începe să bată din palme și niște „picturi“ pe ecrane plate se aprind pe pereți. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
hotărât și de neclintit, ca o stâncă, Ralph îi transmisese un sentiment profund de afecțiune și siguranță, atât de puternic încât o convinsese că poate înfrunta orice încercare a vieții. Știau amândoi acest lucru, dar rareori îl recunoșteau prin viu grai. Între ei, ceea ce conta cel mai mult era ceea ce rămânea nerostit. — Unde e mama? întrebă. Camera de zi era, în mod excepțional, în dezordine, purtând semnele unei destinderi tipic masculine. O plăcintă cu carne de porc neterminată - în care recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a lui Lovinescu e mai complexă și că cele dintîi valori asupra cărora cad privirile sale nu sînt cele simboliste. Nu vor fi nici cele din urmă” (v. E. Lovinescu - scepticul mîntuit, ediția a II-a revăzută și adăugită, Editura „Grai și suflet - Cultura națională”, București, 1996, p. 209). Prețuirea lui Lovinescu față de modernismul lui Arghezi vine abia în urma campaniilor de susținere purtate de Aderca, Fundoianu, Vinea ș.cl. (o imagine elocventă, în amplul dosar al receptării argheziene din epocă, realizat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
violent: simbolism. Dar fondul sufletesc al concurenților e aproape același. Aceiași poporaniști sînt cei ce din pricina multor lipsuri de complexiune par incapabili de a asimila altă cultură decît aceea a țării lor. Ceilalți, felurit etichetați, au prins din lecturile în graiuri străine ceea ce era mai imitabil, deci mai prost...” (în Cronica, an II, nr. 50, 24 ianuarie 1916), poate fi pus alături de ironicul rechizitoriu „Vorbe goale“ publicat în revista avangardistă Punct (an II, nr. 14, 20 februarie 1925), unde mimetismul futurist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un altfel de „primitivism” modern, pus într-o surprinzătoare analogie cu cazul dramaturgului irlandez John Millington Synge, „pe care poetul Yeats l-a izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în contact cu „graiul, închipuirea și obiceiurile pescarilor”, talentul lui Synge și-a găsit expresia... Refuzînd deopotrivă „exclusivismul poporanist”, ruralist (clamat de tradiționaliști), și exclusivismul citadinist (clamat de Lovinescu, care - se știe - nu l-a agreat prea mult pe „liricul”, „ruralul”, „evocatorul” Sadoveanu), Vinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
abia odată cu simbolismul, Fundoianu constată „evoluția” culturii noastre de la condiția de simplu parazit la aceea de „colonie”/provincie a culturii franceze: „Apariția, nu a geniilor, ci a cîtorva talente remarcabile, acum cînd între Eminescu și Arghezi s-a așezat tiparul graiului nostru literar, ne procură un răgaz și o posibilitate. (...) Cultura noastră a evoluat, și-a desinat o figură și o stare, a devenit o colonie - o colonie a culturii franțuzești”. Un asemenea minorat este fatal din pricina diglosiei combătute - inutil - de către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca ale noastre s-au făcut lumea, stihiile, ziua și focul. Cu picioare ca ale noastre Isus a umblat peste ape. [1924] * VEAC Umblă mașinile subpămîntești. În nevăzut peste turnuri intercontinentale zvonuri electrice. De pe case antenele pipăie spații cu alte graiuri și alte vești. Semnale se-ncrucișează albastre prin străzi. În teatre strigă luminile, se exaltă libertățile insului. Se profețesc prăbușirile, sfârșesc în sânge cuvintele. Undeva se trage la sorți cămașa învinsului. Arhanghelii sosiți să pedepsească orașul s-au rătăcit prin
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
fericit, ceasul cel mai fericit încă nu a bătut. Ceasul așteaptă subt ceruri cari încă nu s-au clădit. [1931] * BOALA Intrat-a o boală în lume, fără obraz, fără nume. Făptură e? Sau numai vânt e? N-are nimenea grai s-o descânte. Bolnav e omul, bolnavă piatra, se stinge pomul, se sfarmă vatra. Negrul argint, lutul jalnic și grav sunt aur scăzut și bolnav. Piezișe cad lacrimi din veac. Invoc cu semne uitare și leac. [1931] * LUMINA DE IERI
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
cu căderi de stele. Odată zeul își cioplea un fluier din nuia de soc. Piticul dobitoc i se plimba pe mână. Și'n scăpărări de putregai Pan descoperi mirat că prietenul avea pe spate-o cruce. Bătrânul zeu încremeni fără de grai în noaptea cu căderi de stele, și tresări îndurerat, păianjenul s-a-ncreștinat. A treia zi și-a-nchis coșciugul ochilor de foc. Era acoperit cu promoroacă și-amurgul cobora din sunetul de toacă. Neisprăvit rămase fluierul de soc. CĂTRE CITITORI Aici
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
-i spun Lindei exact ce cred despre ea, iar ultimul lucru la care mă așteptam era să o văd În lacrimi. Nici nu știam că Linda e capabilă să plîngă. E totul atît de alarmant, de dezarmant, că rămîn fără grai și mă trezesc că o iau de după umeri, Într-un gest blînd, de consolare. Îi spun că o iert, că Înțeleg faptul că nu Încerca decît să fie drăguță, că nu, nu vreau să returneze lucrurile acelea minunate și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de lemn sculptată cu securea și candelele de teracotă, toate făcute de săteni. Mi-a arătat azilul unde se afla un dulap cu ierburi de leac puse în săculețe de pânză și aranjate-n ordine. După care, lăsându-mă fără grai, a îngenuncheat în fața mea și mi-a zis: - Stiliano, tu mi l-ai încredințat pe Rotari în momentul în care în sufletul meu era cât pe-aci să învingă îngerul întunericului. Gestul tău de încredere mi-a îngăduit să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
arătat ca niște morți pe picioare, dar femeia care a ieșit din casă nu s-a speriat de noi. A chemat câinii înapoi și a venit spre noi. Auzind-o vorbind, inima mi s-a umplut de bucurie. Vorbea același grai slav al unei populații care trăia în munții din spatele orașului Cividale: ajunseserăm, așadar, în ținutul slavilor de apus, la aproape șapte zile de hotarele Italiei. Femeia aceea, bărbatul ei, precum și copiii lor vor rămâne pentru totdeauna în inima mea. Făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
femeile. Erau îmbrăcați într-o tunică largă și albă, fără podoabe și cingătoare, și n-aveau încălțări. După ce-au spus rugăciuni și psalmi, persoane de ambele sexe se așezară în mijlocul bisericii. Ceilalți glăsuiau de zor un refren într-un grai pe care nu-l înțelegeam. Cântau două coruri; mai întâi bărbații și, când aceștia își trăgeau sufletul, se auzeau femeile. Astfel cântarea nu se întrerupea deloc, devenind tot mai iute, ca o roată care se rostogolește pe o pantă. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
gâtului; fața i se albăstrise. Inima îmi bătea de să-mi spargă pieptul, dar am încercat să mă stăpânesc. M-am dus lângă ea, poruncind să fie aprinse toate lămpile. Gaila s-a uitat la mine înspăimântată, implorându-mă fără grai în același timp. Era leoarcă de o sudoare rece, din pricina căreia șuvițele de păr i se lipeau pe frunte. I-am luat mâna în mâna mea; m-a strâns spasmodic, înfigându-mi unghiile în carne. Am făcut iute ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vin spre el o pereche, apoi o turmă de șobolani. Mișcările bilelor care se târau pe pământul pivniței, ca și sunetele ascuțite, ca niște chițcăieli îndepărtate, îl speriaseră instantaneu. Pe măsură ce armata de cocoloașe se apropia, începuse să înțeleagă. Era un grai cunoscut și atât de cald, încât își simțea inima palpitând și creierul invadat de amintiri imposibil de legat într-o poveste. Și imediat știuse că sunt glole. Îi înconjuraseră capul și îi povesteau tot felul de lucruri că abia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]