2,871 matches
-
de minute. — Clamele? am întrebat. — Da, clamele acelea pentru prins hârtii. Sunt cei mai mari dușmani ai nemernicilor. Sunt ieftine, nu ruginesc, se magnetizează imediat, pot să fac din el un lanț și să-l pun la gât... Sunt absolut grozave! Am scos un pumn de clame din buzunarul canadienei și i le-am întins Profesorului. — Ajung? Ești grozav! exclamă Profesorul surprins. M-ai salvat! Adevărul e că am împrăștiat câteva pe drum, dar credeam că nu vor fi suficiente. Ești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să nu-mi găsesc sfârșitul într-un loc atât de mizerabil, mâncat de pești hidoși. Vreau să mor scăldat de razele soarelui. Mi-au amorțit brațele din pricina apei reci, așa că am încercat să le mișc mai mult. — Ești un om grozav, spuse fata. Nu i se mai simțea oboseala în voce. Parcă făcuse o baie caldă și bună. Sunt puțini cei care gândesc astfel. — Dar eu cred lucrul acesta cu toată convingerea, zise ea. În timp ce înotam, mai întorceam capul după lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de bucle... în parcul de distracții. Din pricina asta am înaintat îngrozitor de greu și ne-a luat foarte mult timp. Nu cred că era doar opera Întunegrilor. Își spunea cu siguranță și Mama Natură cuvântul. Oricât ar fi fost Întunegrii de grozavi, n-ar fi putut face chiar o asemenea grozăvie de tunel. După treizeci de minute de mers, am schimbat dispozitivul de îndepărtare a Întunegrilor și după încă zece minute s-a terminat drumul acela sinuos și îngust și am ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
portjartierul pe vremuri. Spațiul acela neacoperit... înainte de a apărea dresurile, bineînțeles. Pielea ei albă mi-a stârnit amintiri din vremea lui Jimi Hendrix, Cream, Beatles, Otis Redding. Am încercat să fredonez I Go to Pieces cântată de Peter and Gordon. Grozavă melodie! Mult mai buni decât Duran Duran. Semn că îmbătrâneam. Adică melodia a fost în vogă cu douăzeci de ani în urmă. Cine naiba se gândea atunci că vor apărea ciorapii-chilot? — De ce fredonezi? — Așa mi-a venit. — Ce melodie era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să aflu timpul probabil, dar chioșcurile de ziare erau jos, la metrou. Dacă ajungeam acolo, iar începea discuția cu controlorul și nu mai aveam chef de așa ceva. Am renunțat la ideea de a cumpăra ziarul. Ziua nu se anunța prea grozavă și nici măcar nu știam ce zi era. Toți aveau umbrele în afară de noi. Ne-am adăpostit sub o streașină și-am privit îndelung peisajul din jur, de parcă admiram o acropolă. Intersecția udă de ploaie gemea de mașini de toate culorile, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să pun asemenea muzică pasagerilor. Să-i las să asculte doar cântecele populare de la radio. Nu glumesc! Astea-s pretențiile lor, dar mie nu-mi pasă. Nu-i pot suferi pe Matchi sau pe Seiko Matsuda. Police sunt cei mai grozavi. Nu mă satur de ei niciodată. Îmi place și reggae. Vouă vă place? — Da. După ce-a terminat Police, ne-a pus un album de-al lui Bob Marley. Bordul mașinii era ticsit cu casete. Eram obosit, mi-era frig
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pufnit iar în râs. Eram fericit că eram capabil să mai fac pe cineva să râdă. — Nu, nu de aceea. Chiar îmi place vocea lui. Seamănă cu a unui copil care stă la fereastră și privește liniștit cum plouă afară. — Grozavă comparație! Citisem mai multe cărți despre Bob Dylan, dar în nici una nu se pusese punctul pe i așa cum făcuse fata aceasta. Când i-am făcut complimentul, s-a înroșit puțin. — Eu nu sunt specialistă, dar așa îmi sună mie. — E
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
am ajuns la vânzător, a pus deoparte mixerul pe care-l desfăcea și mi-a arătat cum se folosește unghiera. — Vă rog să fiți atent. Sunt trei etape: una... două... trei. Gata, e tăiată unghia. — Am înțeles. Era o unghieră grozavă. A închis-o la loc și mi-a dat-o. Am desfăcut-o și eu ca să văd dacă reușesc să o folosesc. — E foarte bună, mi-a șoptit el de parcă-mi spunea un secret. E marca Henkel, vă ține toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de puțin mai aveam de trăit, dacă nu mă odihneam un pic, n-aveam cum să mai țin ochii deschiși. — Unde vrei să mergem să mâncăm? am întrebat-o eu. — La un restaurant italian. — S-a făcut. — Știu eu unul grozav, zise ea. E destul de aproape și au ingrediente proaspete. — Mi-e foarte foame. Sunt în stare să mănânc și șuruburi. Și eu, zise ea. Îți vine foarte bine cămașa. — Mulțumesc. Restaurantul se afla la o distanță de un sfert de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Eram într-o dispoziție extraordinară. N-am mai avut probleme cu erecția. Ba dimpotrivă, a fost perfectă ca piramidele din Egipt. Părul ei mirosea a proaspăt și arăta minunat. Canapeaua - frumoasă și solidă. Ca pe vremuri, când canapelele erau canapele. — Grozavă canapea! am exclamat. — E veche și jerpelită. Tocmai mă gândeam să-mi cumpăr una nouă. — N-o să mai găsești una ca asta. — Bine, nu mai cumpăr. Am cântat apoi Danny Boy împreună cu Bing Crosby. — Îți place melodia asta chiar atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de-acolo. După ce s-a terminat melodia lui Roger Williams, s-a transmis Autumn in New York, interpretată de orchestra Frank Chacksfield. La lumina acelei dimineți de toamnă, eu stăteam liniștit și priveam oale, vase și sticluțe cu ingrediente frumos aranjate. Grozavă priveliște îți poate oferi o bucătărie! Și te poți simți bine în ea. Parcă spunea și William Shakespeare undeva: „Bucătăria e o lume aparte“. După ce s-a terminat melodia, s-a auzit vocea unei prezentatoare care a spus: „A venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
s-a alertat nimeni din pricina unei singure împușcături. Or fi crezut că a fost vreun rateu de la o țeavă de eșapament. Dacă ar fi fost mai multe, putea deveni o problemă... dar eu cunosc limitele. Una singură ajunge întotdeauna. — Ce grozavă ești! — Mă gândeam să te pun la congelat după ce conștiința ta pleacă din lumea asta. — N-ai decât să faci ce dorești. Eu oricum n-o să știu. Pornesc acum spre cheiul Harumi. Mă poți recupera de-acolo. Sunt într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nimic fals. Se pare că Anne Garréta se ia În serios, iar cititorul de astăzi antipatizează asemenea scriitori. Totuși, ea știe și poate să relativizeze toposul autoreferențial. Mesajul ultim al romanului este unul care transcende socialul - expresie dublă a unei grozave nostalgii și a unei reci disperări a subiectului incapabil atît să revină la condiția de individ deleuzian - mecanic și satisfăcut - sau chiar rousseauist - original, pur, natural - cît și să se integreze ca zoon politikon În societate: „Spirit prea rafinat și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de tigru..., 1969, Roșcată ca arama și cei șapte șoricei, 1985) sunt moralizatoare, dar cu haz și duioșie. Dintre poeții care își construiesc mimetic universul, C. este cea mai plină de vervă și grație. Scrierile sale în proză (Atât de grozavă și adio. Confidențe fictive, 1971) sunt rezultatul unor observații ironice, necruțătoare asupra unei lumi caricaturale, cu care se confruntă o sensibilitate de adolescentă hotărâtă să devină genială. Memoria ca zestre (I, 2003), jurnalul tinereții, încearcă să impună imaginea îndrăgostitei care
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
este... Uite-l nu e, București, 1967; Ambitus, București, 1969; Întâmplări cu haz, București, 1969; Povestea a doi pui de tigru numiți Ninigra și Aligru, București, 1969; Cronofagie. 1944-1969, București, 1970; Recviem, București, 1971; Marea conjugare, București, 1971; Atât de grozavă și adio. Confidențe fictive, București, 1971; ed. 2 (Confidențe fictive. Atât de grozavă și adio și alte proze), București, 1976; Loto-Poeme, București, 1971; Spectacol în aer liber. O (altă) monografie a dragostei, pref. Liviu Călin, București, 1974; Între noi, copiii
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
București, 1969; Povestea a doi pui de tigru numiți Ninigra și Aligru, București, 1969; Cronofagie. 1944-1969, București, 1970; Recviem, București, 1971; Marea conjugare, București, 1971; Atât de grozavă și adio. Confidențe fictive, București, 1971; ed. 2 (Confidențe fictive. Atât de grozavă și adio și alte proze), București, 1976; Loto-Poeme, București, 1971; Spectacol în aer liber. O (altă) monografie a dragostei, pref. Liviu Călin, București, 1974; Între noi, copiii, București, 1974; O sută de poeme, București, 1975; Viraje-Virages, ed. bilingvă, tr. autoarei
CASSIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286136_a_287465]
-
putea, peste puțină vréme și lucrul să va strica și, în loc de laudă, asupră-și ură și hulă de la mulți va lua (că o mie de lucruri vrednice deabiia lauda dobândesc, iară numai unul scârnav în veci nespălată cinstei și numelui grozavă aduce pată). Carea prea târdziu sau nici odânăoară din gurile năroadelor și din șoptele gloatelor a o scoate nu va putea (căci din fire muritorilor aceasta ieste dată, ca binele pre lesne, iară răul cu anevoie să uite, și laudele
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ore Alexandru Zub. L-a scos din sală și împreună au citit poezia. După aceea, Aurel a deschis ușa la amfiteatrul unde eram și mi-a făcut și mie semn să ies afară. Amândoi mi-au spus că poezia este grozavă. Bine, poezia nu este chiar grozavă, e o poezie retorică, dar este izvorâtă din suflet și din trăirile adevărate ale grozăviilor trăite în vremea aceea și din dorința de a-i mărturisi lui Ștefan cel Mare ce s-a ales
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
din sală și împreună au citit poezia. După aceea, Aurel a deschis ușa la amfiteatrul unde eram și mi-a făcut și mie semn să ies afară. Amândoi mi-au spus că poezia este grozavă. Bine, poezia nu este chiar grozavă, e o poezie retorică, dar este izvorâtă din suflet și din trăirile adevărate ale grozăviilor trăite în vremea aceea și din dorința de a-i mărturisi lui Ștefan cel Mare ce s-a ales cu Moldova din vremea lui. Imediat ce
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
să lase pe nevastă-sa în pace la mama ei. Totuși, auzind un glas urât și pițigăiat, ridicai capul și-l privii: era o dihanie de o urâțenie de nedescris: galben, sfrijit și, deși îmbrăcat nemțește, era de o murdărie grozavă. Am ascultat tot ce a spus, apoi, în urmă - ca să mă scap de el - i-am dat și eu câteva sfaturi părintești, ca de pildă, să se puie pe lucru, să caute să muncească să-și poată ține nevasta etc.
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
o urmare neînlăturabilă a războiului. Raporturile președinților plenipotențiari, contele Paleu și generalul Jultuhin despre starea nenorocită a acestor țări, fac repetarea detaliilor. Țăranii în general se găseau într-o stare de mizerie extremă; independent de împrejurările războiului, proastei recolte, (ciumei), grozavei pieiri de vite, abuzurilor funcționarilor administrativi, sfârșeau ruina locuitorilor. Acești funcționari, în împrejurările grele a acestor timpuri, căutau mijloace pentru a-și satisface scopurile lor și împovărau pe locuitori prin diferite dări. Toate aceste abuzuri, spre cel mai mare prejudiciu
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
anunța apropierea începerii spectacolului și înainte ca muzica lui Tănase să atace uvertura, tata a făcut un semn fanfarei militare, și aceasta a atacat marșul lui Flechtenmacher „Trecerea Dunării la 1877". Pornite de sus, într-o sală cu o acustică grozavă, acordurile au căzut ca un tunet asupra spectatorilor, care au sărit ca arși în picioare și cu privirile spre înalturile balcoanelor de rangul II. Informat urgent de ceea ce se petrece, chiar de Iancu Braunștein, care se afla pe scenă făcând
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
ce entuziasm după fiecare scenă, în ce triumf a părăsit Costică Tănase și trupa sa sala de spectacol, condus cu fanfara până la Manzavinatos, unde a urmat banchetul și unde Costică Tănase, care era și un mare filantrop, într-o dispoziție grozavă, a dat destui bani pentru confecționatul clopotului bisericii din satul Murgeni sau pentru achiziții de tablă și lemnărie la școlile din satele Perieni și Puiești, ai căror directori erau prezenți și i-au solicitat sprijinul deoarece guvernanții, veroșii politicieni locali
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Îți place să asculți povești cu stele, cu lună, cu soare, nu-i așa, tăticul meu? Bunicul spune că în lună sunt niște spiriduși care vin noaptea pe cerul întunecat și dau lustru stelelor cu tix și cu o perie. Grozavă păcăleală!“ La grădiniță există o cameră cu umbră și păpuși. N-avem voie înăuntru. Am tras însă într-o zi cu ochiul. Măștile stau atârnate pe pereți, o vrăjitoare râde într-un colț, un iepure se-ascunde după Cosânzeana. „Prichindel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
explozive sunt profunzimile întunecate și cât de mult cavoul este imaginea însăși a unei memorii refulate. Totuși, o întreagă parte a povestirii este de- construită, atunci când tânăra femeie explică ceea ce apăruse atât de secret pentru narator: "Iată așadar care erau grozavele mistere (ea continuă pe un ton de suprem dispreț) și iată-le acum lămurite, după ce v-au frământat atât și după ce nu ați șovăit să violați pentru ele intimitatea noastră cea mai sfântă"470. Imaginea obsedantă a violului (viol al
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]