3,251 matches
-
TOVARĂȘE DE DRUM - Experiența feminină în comunism Cuprins Prefață (Radu Pavel Gheo și Dan Lungu) Adriana Babeți - Sarsanela Anamaria Beligan - Halatul Veronicăi Carmen Bendovski- Lungul drum al comunismului către sfârșit Rodica Binder - Chiar așa? Adriana Bittel - Servus, Reghina Mariana Codrut - Atunci am învățat să renunț Sanda Cordoș -Din umbra viitorului luminos Nora Iuga - Dragă Gheo... Cerasela Nistor - Cerul negrurozaliu Ioana Ocneanu-Thierry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
un Trabant (nuvele, Curtea Veche, 2003), mamabena.com (roman, Curtea Veche, 2005). În prezent, pregătește romanul Windermere: dragoste la a doua vedere, din care unele fragmente au fost publicate în revistele Familia și Quadrant. Detalii suplimentare pe www.beligan.com. Halatul Veronicăi Când mă gândesc la primele întrebări-răspunsuri privind dragostea trupească, îmi apar în minte instantaneu câteva obiecte-simbol: chiloții tetra, pliculețul cu fluturaș, masa de bucătărie și undeva, departe, fluturând deasupra contingentului, halatul Veronicăi. În epoca G-string-ului, e greu de imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și Quadrant. Detalii suplimentare pe www.beligan.com. Halatul Veronicăi Când mă gândesc la primele întrebări-răspunsuri privind dragostea trupească, îmi apar în minte instantaneu câteva obiecte-simbol: chiloții tetra, pliculețul cu fluturaș, masa de bucătărie și undeva, departe, fluturând deasupra contingentului, halatul Veronicăi. În epoca G-string-ului, e greu de imaginat umilul și ubicuul chilot tetra. Era confecționat din bumbac reiat, avea tiv cu elastic în talie, o croială cincizecistă și o singură (non)culoare: alb. Și însoțea cu fidelitate femeia română din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
timpul, îmi devenise mai apropiată decât o rudă. Bunica, în stilul ei flamboaiant și evaziv, mi-a retezat-o scurt: pe vremea ei, bărbații mergeau la bordel să se răcorească; damele de consumație nu se îmbrăcau decât sumar, maximum în halat, purtau întotdeauna roșu și negru și aveau felinar roșu la poartă. Ce mare lucru, ce atâtea întrebări? Doamna de Franceză m-a îndemnat să citim și să analizăm Nana de Émile Zola, judecând că, în felul acesta, va îmbina interesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
o ușă sau fereastră, drept pentru care ușa Veronicăi, care până atunci rămăsese deschisă, pentru a lăsa aerul să circule, se trânti cu putere. Pe partea până atunci ascunsă a ușii am descoperit, în toată splendoarea sa lucioasă, un magnific halat de curtezană, lung și languros, negru cu maci roșii. Atunci am înțeles. Nu doar că Flutur Veronica era singura mea cunoștință în carne și oase care se încadra cu brio în categoria „prostituată“. Era ceva mult mai important: în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
în ipostaza de Carmen Popescu, răsturnase - literalmente cu picioarele în sus - clișeul bunică-mii: în locul damei de consumație, ea instaurase atât în orizontul meu spiritual, cât și în urbea mea nepăsătoare și nesimțitoare, noua epocă a damei consumatoare, îmbrăcând tradiționalul halat al profesiei în scopul unic și suprem al plăcerii oferite propriului trup. În strânsoarea viguroasă a bărbaților de ocazie, scutită de inutile promisiuni, Carmen-Veronica renăștea blondă, voluptuoasă, lucitoare și simetrică, precum suratele ei de pe pereți. Nu prea știu când și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
că în colțul străzii se mutase o șchioapă care nu ierta nici un bărbat. „În fiecare seară are vreo doi sau trei clienți. Tot ISPGC-ul e abonat la ea. Și când îi termină pe ăia, știi ce face? Își pune halatul și iese în stradă. Să mor! I-a ras pe toți, până și pe Radu, ăla dintr-a noua, și pe Stelică, și pe tata lu’ Simona. Ba cică și pe sectorist; Radu zice că și pe milițian, ăla din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
noi cu ochii noștri! Vorbim și cu Camelia. Hă? Ce părere ai?“ Bineînțeles că am zis da. În ciuda revoltei și a dezgustului pe care mi le stârnise Florentina, tentația de a o vedea pe Veronica în exercițiul funcțiunii, înveșmântată în halatul cu maci era irezistibilă. Mi-am promis ca în viitorul apropiat să onorez negreșit invitația Florentinei. Și totuși am continuat să amân acest interesant proiect, dintr-un fel de nemărturisită solidaritate cu proprietara halatului. În primăvară, cam între aprilie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Veronica în exercițiul funcțiunii, înveșmântată în halatul cu maci era irezistibilă. Mi-am promis ca în viitorul apropiat să onorez negreșit invitația Florentinei. Și totuși am continuat să amân acest interesant proiect, dintr-un fel de nemărturisită solidaritate cu proprietara halatului. În primăvară, cam între aprilie și mai, Flutur Veronica a dispărut din cartier într-un mod la fel de subit și inexplicabil cum apăruse. S-au iscat tot felul de zvonuri, multiple și contradictorii, însă nici unul nu a putut fi verificat. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Veronica a dispărut din cartier într-un mod la fel de subit și inexplicabil cum apăruse. S-au iscat tot felul de zvonuri, multiple și contradictorii, însă nici unul nu a putut fi verificat. Pentru unii locuitori, printre care mă număr și eu, halatul ei continuă să fluture - vesel, trist, imperturbabil de lucios - la trei străzi de vechiul meu bloc. Carmen Bendovski Născută pe 24.06.1956. A urmat cursurile Liceului cu Limbă de Predare Germană din București și ale Facultății de Limbi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
îmbrăcată și cred că s-a trezit la un moment dat și a mâncat ce a găsit și ea, mititica, prin frigider, că am găsit-o cu ciocolată pe la gură...“ Rodica se învârtea printre femeile gureșe cu mâinile în buzunarele halatului, încercând să fie serioasă. Dar tot o mai bușea râsul când le auzea povestirile. Și mai ales când știa că vin nopțile la muncă numai ca să-și tapeze un piept de curcă pe sub fuste, să ducă la copii. În sinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
situația de a număra biciclete furate, bucăți de gard de la fier vechi și să dezbine cauciucul de la ușile de autobuz, fixate la balcoanele închise fără aprobare. * „Gata, Tanțo. Trage-ți un ciorap roșu. Așa, și tu, Maria, ăla galben. Pui halatul albastru. Perfect. Ești un tricolor frumos. 1, 2, 3 și! «A venit aseară mama, din sătucu-i de departe...» Nu plângi, nu-i așa?“, întrebă Rodica. „Cum să nu plâng, tovarășa ingineră, că-mi aduce aminte de mama. Să mă vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
la farmacia spitalului - în zona neutră dintre oraș și spital -, unde lipseau medicamentele, feșile sau leucoplastul, dar mișunau sârbii, polonezii și ungurii cu consumabile. Când primeam telefonul cu parola „condică“ (ăsta era necesarul de materiale pentru fiecare zi), ne înșfăcam halatele de molton direct peste costumul steril și alergam, cum numai în Spitalul de urgență am mai văzut, spre farmacia transformată în duty free. E clar că nu nevoia strictă ne mâna (căci fiecare își avea chirurgul său), cât mirajul... Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
bătrân și pervers, n-are de lucru să o urmărească pe fiică-mea cu taxiul lui...“ TOVARĂȘE DE DRUM - Experiența feminină în comunism - (aproximativ 370.000 de semne) Prefață (Radu Pavel Gheo și Dan Lungu) Adriana Babeți - Sarsanela Anamaria Beligan - Halatul Veronicăi Carmen Bendovski- Lungul drum al comunismului către sfârșit Rodica Binder - Chiar așa? Adriana Bittel - Servus, Reghina Mariana Codruț - Atunci am învățat să renunț Sanda Cordoș - Din umbra viitorului luminos Nora Iuga - Dragă Gheo, Cerasela Nistor - Cerul negru-rozaliu Ioana Ocneanu-Thierry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
pe niște coridoare lungi și goale, și l-am găsit pe doctorul care se ocupa de bolnavă, ne-a spus că pacienta se simte prea rău ca să primească vreo vizită în ziua aceea. Doctorul era un omuleț cu barbă, în halat alb și maniere destul de degajate. În mod evident privea cazul doar ca pe unul dintr-o mie, iar pe rudele îngrijorate drept o pacoste care trebuia tratată cu fermitate. Mai mult decât atât, pentru el afacerea era absolut banală. Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Totuși felul în care degetele lui alunecau în trecere pe balustradă era cel mai frumos gest pe care-l văzusem până atunci. Întâmplător, într-una din ultimele săptămâni, deja după puiul de găină, am urcat și eu în galerie. În halatul lui vișiniu, părea, înfofolit într-o cortină de scenă și, în această cortină de la capătul galeriei, era o rușine foarte bătrână. În fața lui, una din ultimele sale poze. O pată minusculă pe scândurile prelungi, culcată pe burtă și cu membrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
De pildă, cu Adél veneam în contact mai des decât se așeza el lângă mine, iar lui tanti Amália, ori de câte ori venea să-mi schimbe cearșaful înmuiat în apă, îi ceream biletul de tren. Tanti Amália era o femeie corpolentă, în halat albastru, și imaculată, și virgină, și tot conducea, conducea vila Engelhard, iar pe lângă asta și ștrandul, cu debarcader cu tot, iar lumea era dușmanul ei. Fauna, flora, plus umanitatea. Căci pe cabinele ei creșteau lichenii, ei i se pișau turiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ușureze pe ele“ - deci Alajos, cofetarul, a corectat una din acele tăblițe, scriind pe ea că „Pișatul în Lac E Fatal“, pentru că pusese ochii pe Amália și voia să se apropie de ea. În ziua următoare, Amália și-a încheiat halatul până la gât, a intrat în cofetărie și, de față cu toți consumatorii, a stropit cremșniturile cu sifon, înghețata cu sirop de zmeură și a spălat temeinic la robinet ruladele cu cașcaval, apoi i-a comunicat că „Alajos, dumneata ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
într-adevăr nu putea fi considerată muzică, seara, când l-am ascultat, ne-au trecut fiorii pe toți. Dintre astea îmi povestea Engelhard când discutam despre evoluția mea. Și că, într-o seară de vară, Amália s-a aruncat cu halat cu tot în lac după Baár. Nebunul s-a dus să-l viziteze pe Păstorul necunoscut și s-a agățat cu chiloții de alge. L-au reanimat pe mal o jumătate de oră. Și, după ce i-au scos toată mocirla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
același concert al păsărilor identic cu acel pe care l-am ascultat în vis. M-am deplasat către fereastră și am văzut afară cum nașul meu scotea apă din fântână pentru a-și uda niște răsaduri. Iute mi-am luat halatul pe mine și în același ritm am ieșit afară, după care l-am abordat cu întrebarea: -Am probleme cu auzul sau este o realitate? -Te referi la păsările care cântă finule? m-a întrebat la rându-i nașul meu. -Da
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o expresie de satisfacție sardonică. Dictatorul se ridică și ieși de acolo punând piciorul pe dalele de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din nou, zâmbind mereu. - Îmi place să fiu îmbăiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de oglinzi. Cu un surâs lejer, Enro, remarcabil prin musculatura sa, așteptă ca femeile să-i învelească trupul șiroind de apă cu un imens halat. După ce i-l luară, ele îl șterseră cu prosoape, cu mișcări viguroase. În final un halat de cameră, de culoarea părului său de foc îi fu prezentat. Îl îmbrăcă și" vorbi din nou, zâmbind mereu. - Îmi place să fiu îmbăiat de către femei. Ele au o blândețe care-mi destinde spiritul. Gosseyn nu spuse nimic. Remarca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
rău după cerealele Alpen pe care le vărsase. Colțurile gurii deveniseră acum adevărate șanțuri, tocmai potrivite pentru șuvoiul sărat cu gust de müsli. Fără a fi impresionată, Carol nu era cu totul nepăsătoare. Își acoperi mai bine umerii delicați cu halatul de baie, observând că meteorologul de la TV-AM, un omuleț șters, care lipsise de pe micul ecran în ultimele două luni, apărea acum la BBC Breakfast Time, îmbrăcat în costum. Dan bolborosea ceva formând numărul mamei sale. Apoi mormăi în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ceasornic, la 23:10, pentru a prinde ultimul autobuz 114 care se îndrepta spre Friern Barnet, unde se afla apartamentul său semi-utilat. Nu prea aveau timp să se deranjeze unul pe altul. Ajunseseră niște simpli trecători prin baie, îmbrăcați în halate, asemenea lui Rock Hudson și Doris Day, doar că buzele le erau pecetluite. Aș putea chiar să spun că biata Carol nu mai avea timp să-și examineze grăunciorul. Aș putea - și în ciuda afurisitei tale de curiozități, ți-ai dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se prelingeau bucăți sure, un terci cenușiu care păta fața de pernă înflorată. Carol se ridică de pe ceea ce mai rămăsese din Dan și căută cu ochii un prosop cu care să se șteargă. Era pe palier, legându-și cordonul de la halatul de baie, când auzi țârâitul soneriei. Holul de la parter era întunecat, dar, din locul în care se afla și unde răzbătea o lumină aprinsă în vestibulul din spate, distingea clar silueta asimetrică a lui Dave 2. Când murise, intestinele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]