19,706 matches
-
L-am agățat de oglindă. - Și acum poți să faci ce vrei cu mine, am spus, aproape gânditor. Septembrie 2005 ADMINISTRATORUL Privindu-mă sau, pur și simplu, stând în apropierea mea, oricine, de la nepot la bunică, și-ar fi putut imagina ce scria pe afișul lipit de administrator cu scoci pe ușa blocului: Stimați locatari, din cauza unei conducte sparte, în următoarele trei zile va fi sistată atât apa caldă, cât și apa rece. Reparațiile le va efectua firma George Gaun SRL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
schema cărții era oricum destul de încărcată și nu voiam s-o extind. (De pildă, de câte ori nu m-am gândit: de ce eul narator trebuie să fie întotdeauna un bărbat? Și scriitura „feminină“? Dar există oare o scriitură „feminină“? S-ar putea imagina oare, pentru fiecare exemplu de roman „masculin“, un „feminin“ corespunzător?) Să spunem atunci că în cartea mea posibilul nu este posibilul în absolut, ci posibilul pentru mine. Și nici măcar tot posibilul pentru mine; așa, de pildă, nu mă interesa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
descrie; orice altă denumire sau atribut l-ar fi definit mai mult decât acest simplu pronume; totuși, din cauză că a scris „eu“, el se simte obligat să pună în acest „eu“ un pic din sine însuși, din ceea ce simte sau își imaginează că simte. Nimic mai ușor decât să se identifice cu mine; deocamdată, comportamentul meu exterior e cel al unui călător care a pierdut o legătură, situație ce face parte din experiența tuturor; dar o situație care se întâmplă la începutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dau seama că rămân în afara serilor oarecare pentru cine știe câtă vreme, și mă gândesc la miile de orașe ca acesta, la sutele de mii de localuri luminate, unde la ora asta oamenii lasă întunericul serii să coboare, și nu-și pot imagina nici unul dintre gândurile pe care le am eu; poate au altele, care n-ar fi deloc de invidiat, dar în clipa asta aș fi gata să le schimb cu oricare din ei. De pildă, cu unul dintre tinerii care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
soție: va începe să joace biliard, sau își va completa buletinul de pronosport? Într-o existență ca a mea nu se pot face pronosticuri: nu știu niciodată ce mi se poate întâmpla în următorul sfert de oră, nu-mi pot imagina o viață construită din alternative minore bine circumscrise, pe care se pot pune pariuri: albă sau neagră. Nu știu, spun în șoaptă. Ce nu știi? mă întreabă ea E un gând pe care aș putea să-l spun, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
un obiect, un obiect făcut din scriere, un obiect solid, material, ce nu poate fi schimbat; prin acest obiect ne confruntăm cu alt lucru, care nu e prezent, dar face parte din lumea imaterială, invizibilă, pentru că poate fi doar gândit, imaginat, sau pentru că a existat și nu mai este, a trecut, s-a pierdut, e de neatins, în lumea morților... — ...Sau care nu e prezent fiindcă nu există încă, ceva dorit, temut, posibil sau imposibil - spune Ludmila - a citi înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
săgeți ce-mi pătrunde în carnea șoldului; nu pot recurge la o senzație imaginară pentru a reda o senzație cunoscută, căci, deși nimeni nu știe ce simți când ești lovit de o săgeată, toți ne închipuim că e ușor de imaginat: senzația de a fi neapărați, fără adăpost în fața a ceva venind spre noi din spații străine și necunoscute - asta se potrivește perfect și pentru țârâitul telefonului; în plus, senzația inexorabilă, peremptorie, ezitările existente în vocea cuiva pe care nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Flannery. Știrea acestei escrocherii diabolice m-a cutremurat; nu e numai furia, ușor de înțeles, pentru dauna economică și morală: simt și o atracție trepidantă pentru aceste falsuri, pentru această ramificare a mea, germinată în pământul unei alte civilizații. Îmi imaginez un bătrân japonez în chimono, trecând peste un podeț arcuit: este eul meu nipon care născocește o poveste de-a mea și ajunge să se identifice cu mine, ca rezultat al unui itinerar spiritual ce-mi este complet străin. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
crea lucrări apocrife perfecte. În viziunea lui, aș putea fi încarnarea autorului ideal, adică a autorului care se dizolvă în norul gros de ficțiuni care acoperă lumea. Și cum, pentru el, artificiul este adevărata substanță a întregului, autorul care ar imagina un sistem de artificii perfect ar reuși să se identifice cu întregul. Mă gândesc mereu la discuția mea de ieri cu acel Marana. Și eu aș vrea să mă anulez pe mine însumi și să găsesc pentru fiecare nouă carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mele pentru un seminar de studii universitare foarte important. Văd că opera mea îi slujește perfect să-și demonstreze teoriile, fapt pozitiv, desigur, pentru romane, sau pentru teorii, nu știu. Din felul ei foarte circumspect de a vorbi mi-am imaginat o muncă extrem de serioasă: dar cărțile mele văzute prin ochii ei mi se par de nerecunoscut. Nu mă îndoiesc că Lotaria asta (așa o cheamă) le-a citit conștiincios, dar cred că le-a citit numai ca să găsească în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ivirea bruscă de insistențe senzuale, distribuite în manieră imprevizibilă în spațiu și timp. - Makiko! Makiko! - gemeam eu în urechea doamnei Miyagi, asociind spasmodic acele clipe de hipersensibilitate cu imaginea fiicei sale și gama de senzații incomparabil diferite pe care îmi imaginam că ea le putea trezi în mine. Pentru a menține un control asupra reacțiilor mele, mă gândeam la descrierea pe care aveam s-o fac în aceeași seară domnului Okeda: ploaia de frunze de ginkgo se caracterizează prin faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Postfață.............................................................................................251 1 Cinci ani mai târziu, în timpul unei conferințe ținute la Institutul Italian de Cultură de la Buenos Aires, Calvino și-a amintit aceste cuvinte într-o definire și descriere a cărții: „Încercarea de a scrie romane «apocrife», pe care le imaginez scrise de un autor care nu sunt eu și care nu există, am dus-o până la capăt în cartea mea Dacă într-o noapte de iarnă un călător. Este un roman despre plăcerea de a citi romane; protagonist este Cititorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în scurt timpul. Ăsta-i sfârșitul. Domnul J.L.B. Matekoni îi aruncă o privire lui Mma Ramotswe, semnalându-i că ar trebui să iasă din bucătărie. Va fi mai bine, reflectă el, dacă menajera și-ar reveni fără martori. Nu-și imaginase c-o să primească vestea cu seninătate, dar în nici un caz nu-și închipuise c-o să fie în stare să emită niște profeții atât de jenante și tulburătoare. Cu cât stă mai repede de vorbă cu vărul și-i aranjează plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
albilor dacă erau expuse prea mult la soare. Probabil e o americancă stabilită de mult timp în Africa; erau mulți oameni asemenea ei. Ajungeau să iubească Africa și rămâneau aici, uneori până la moarte. Mma Ramotswe îi înțelegea. Nu-și putea imagina de ce ar vrea cineva să trăiască oriunde în altă parte. Oare cum supraviețuiau oamenii în zonele cu climă rece, nordică, cu toată zăpada și ploaia și întunericul de-acolo? Aș putea spune că sunt în căutarea cuiva, vorbi doamna Curtin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ani. Aveam patruzeci și trei de ani, iar Africa nu-mi spunea nimic. Presupun că aveam ideile pe care le are toată lumea - un talmeș-balmeș de imagini, cu vânat mare, savana și vârful lui Kilimanjaro ițindu-se dintre nori. De asemenea, îmi imaginam foametea și războaiele civile și copiii rahitici, pe jumătate goi, uitându-se la aparatul de filmat, cufundați în disperare. Știu că toate acestea reprezintă doar o parte a problemei - și nici nu-i cea mai importantă -, dar asta era imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu intenționează să se ducă. Voia să rămână în Botswana cel puțin încă un an. Fără știrea noastră, îi contactase pe cei de la Dartmouth și primise acordul lor să-și amâne începerea cursurilor cu un an. Am fost speriată, vă imaginați. Înțelegeți, în America neapărat trebuie să termini o facultate. Dacă nu, atunci n-ai șansa să primești o slujbă mai de Doamne ajută. Îl și vedeam pe Michael abandonându-și studiile și petrecându-și restul vieții într-o comună. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dădea toată osteneala cu întinderea scânteietoare de oțel care se ascundea sub capota unei astfel de mașini. Dar nu punea suflet în ceea ce făcea. Domnul J.L.B. Matekoni demontase cilindrii motorului și se uita cu atenție la ei. Exact cum își imaginase; era amândoi obturați și trebuiau cât mai repede desfundați. Și, când scoase pistoanele, constată că garniturile erau mâncate și uzate de parcă ar fi suferit de artrită. Asta scădea drastic randamentul motorului, ceea ce însemna combustibil irosit și mai puțină apă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un băț mopani până ce a implorat îndurarea? Asemenea pedepse nu duc la nimic, ci doar sluțesc persoana care le aplică. Dar astea erau chestiuni generale, iar problema ei imediată era de unde să pornească căutarea acelui biet american mort. Și-l imagina pe Clovis Andersen clătinând din cap și spunându-i: „Ei bine, Mma Ramotswe, te-ai potcovit cu o anchetă ajunsă într-un punct mort în ciuda sfaturilor mele în acest sens. Dar, de vreme ce tot ai acceptat cazul, sfatul meu obișnuit este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
bine hrăniți, puteau fi niște stăpâni ideali. Și ea chiar îl hrănea bine pe domnul J.L.B. Matekoni, indiferent de afirmațiile grăsanei ăleia. Zice că e prea slab! Slab în comparație cu ea, poate, dar destul de bine în comparație cu orice om normal. Își și imagina ce-l aștepta - linguri pline de untură la micul dejun și felii groase de pâine, care-l vor umfla ca pe șeful ăla grăsan din nord, cel sub care s-a rupt scaunul când a venit în vizită în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și, pur și simplu, n-ar asculta-o dacă ar încerca să-i prezinte pericolele ce-l așteaptă. Chiar dacă ar afla ceva despre femeia aia - ceva despre trecutul ei -, probabil că el n-ar da nici o atenție acelei descoperiri. Își imagina că-i aduce la cunoștință domnului J.L.B. Matekoni faptul că viitoarea lui nevastă e o criminală! Ar putea născoci că femeia aia deja și-a ucis doi soți,. Le-a pus ceva în mâncare. Acum sunt amândoi morți din cauza ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ar putea... Nu, e un gând oribil, în plus, probabil, nu-și poate permite să tocmească un vraci. Îndepărtarea unei persoane costă mult și, oricum, e mult prea riscant. Oamenii vorbesc, iar poliția ar interoga-o și nu-și putea imagina nimic mai groaznic decât închisoarea. Închisoarea! Ce-ar fi dacă Mma Ramotswe ar ajunge la închisoare pentru câțiva ani? Nu poți să te căsătorești cu cineva care-i închis. Deci, dacă se va dovedi că Mma Ramotswe a comis o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
o reparație la orfelinat și era conștientă de puterea de convingere a lui Mma Silvia Potokwane. Probabil își închipuie, presupuse el, că domnul J.L.B. Matekoni a luat doi dintre copii orfani să-i fotografieze. În nici un caz nu și-ar imagina că-i are în față pe domnul J.L.B. Matekoni și pe cei doi copii adoptivi ai lui, în curând și copii ei adoptivi. Mma Ramotswe rupse tăcerea. — Ce mai faci? întrebă ea simplu. Era o întrebare cu totul rezonabilă - soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dreptate diferă de la o persoană la alta. Dacă fiecare și-ar stabili propriile reguli... Ridică din umeri fără să mai enunțe consecințele. Da, fu de acord Mma Ramotswe, aici ai dreptate. Asta-i problema în ziua de azi. Toată lumea își imaginează că poate hotărî ce-i bine și ce-i rău. Toată lumea se face că uită vechea morală botswaneză. Dar nu se poate așa. — Și totuși, întrebarea este dacă trebuie neapărat să-i spunem totul. Ce-ar fi dacă i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cum ar fi dacă n-ar avea nici o rudă. Știa că există oameni care nu au pe nimeni pe lumea asta, nu tu unchi, nu tu mătuși sau veri de orice grad; oameni care sunt singuri-singurei. Din motive greu de imaginat, mulți albi sunt singurateci, nu par să-și dorească să aibă rude și-s fericiți în solitudinea lor. Cât de singuri trebuie să fie - ca astronauții în spațiu, plutind în întuneric, dar fără acea coardă argintie care-i leagă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Cât de singuri trebuie să fie - ca astronauții în spațiu, plutind în întuneric, dar fără acea coardă argintie care-i leagă pe cosmonauți de micuțul lor pântec de oxigen și căldură. O clipă se lăsă furată de metaforă și își imagină dubița albă în spațiu, plutind încet pe un fundal de stele, și pe ea, pe Mma Ramotswe, de la Agenția de astronaute nr. 1, plutind imponderabilă, răsturnată cu capul în jos, legată de dubița albă printr-o frânghie subțire de rufe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]