5,812 matches
-
va trebui s-o rezolvați pe cont propriu. — Ne puteți ajuta. Sunteți singurul alb care păstrează legătura cu ei. — Și părintele Carlos... — Părintele Carlos nu vrea să intervină. — Nici eu. Inginerul se ridică în picioare, încheind conversația, și ceilalți îl imitară; la ieșirea din cort se opriră. Planchart părea îngrijorat: — Ce le veți spune? — Nu știu. Încă nu mi-ați dat răspunsul. Vă gândiți să rămâneți? — Bineînțeles. Și vom merge mai departe... Șoseaua se va deschide, fie ce-o fi! — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
spiritual. Nu răspunse. Se mărgini să se sprijine de copacul cel mai apropiat și să privească fața lată a lunii, care se ridica de-acum în toată splendoarea ei deasupra selvei, scăldând în lumină coroanele copacilor și râul. Misionarul îl imită, dar, după o clipă, râse ușor pentru sine și, apoi, păru să se simtă obligat să-și explice râsul: — Într-o noapte cu lună plină, ca asta, spuse el, m-am așezat să o privesc de pe zidul din port, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
muncitorii care era poate de categorie superioară, deși nimic nu indica acest lucru, desfăcu pachetul. Când ultima frunză de palmier fu dată la o parte, scoase un țipăt și se îndepărtă dintr-o săritură... — P...da mă-sii...! Toți îl imitară instinctiv, deși majoritatea nu avu timp nici măcar să distingă ce era înăuntru. Apoi, se apropiară din nou încet. — Dumnezeule din Ceruri! — Capete micșorate! — Sunt autentice? Bineînțeles că sunt autentice, imbecilule! N-ai ochi să vezi? Se întoarseră spre el: — Recente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bunăstarea comună. Au învățat să supraviețuiască în aceste păduri, hrănindu-se din ele și făcându-le să dăinuie pentru generațiile următoare. Va trebui să reușim același lucru la nivel național și va veni o zi când restul lumii ne va imita. Campania mea electorală va avea de acum înainte un singur slogan: „Natura și omul“, și vă datorez în parte această descoperire. M-ați făcut să văd că în adâncul tuturor oamenilor dăinuie rădăcini pe care progresul și industrializarea nu au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
gropițele În obraji, adăugă: — Și nu pictor de case, vopsitor. Făcu un gest În spatele lui și Brunetti văzu că pereții erau decorați cu mici tablouri, aproape toate peisaje, unele Înfățișând ruine de castele, toate lucrate Într-un stil delicat ce imita școala napolitană de secol XVIII. — Ale fiului dumneavoastră? — Nu, zise Ambrogiani, acela de-acolo. Arătă cu degetul la stânga ușii, unde Brunetti văzu un portret al unei femei bătrâne ce se uita Îndrăzneț la privitor, cu un măr pe jumătate descojit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
că Viscardi făcuse senzație. — Cum e ca persoană? Întrebă Brunetti. Vianello zâmbi, apoi făcu o grimasă. — Știți. Milanezul tipic. N-ar pronunța un „r“ nici dacă ar avea gura plină de ei, spuse el, eliminând toate r-urile din propoziție, imitând perfect această afecțiune milaneză de vorbire, atât de populară În rândul politicienilor celor mai arriviste și-a comedianților care se distrau să-i ia peste picior. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să-mi spună cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cu puțin înainte ca florile să mai fie flori și numai cu un minut înainte ca mama să mai fie mama. din locul unde eram vedeam picăturile cum se transformă în rîuri mititele căutîndu-și un rost în pămînt. flori galbene imitînd urme de tinctură de iod pe marginea unei operații încetaseră să mai fie galbene sau flori, erau bice cu parfum tăios ce-mi aplecau capul cu mai multe grade încît abia o mai vedeam pe femeia rămasă în urma mamei încercînd
atunci o să-l învăț adobe pe preotul din sat. In: Confluențe lirice () [Corola-publishinghouse/Imaginative/272_a_591]
-
a băgat mâna în buzunarul de la spate al pantalonilor și a scos un pachet de țigări. —Dar Fergus? a întrebat-o Hugo. Laura a început să chicotească. —Ce-i cu el? Acum am o campanie mare, da? a zis ea, imitând ceea ce probabil că era vocea lui. Chiar și numai din acele cuvinte, Hugo și-a dat seama că soțul Laurei era un bărbat dur, brutal și obișnuit să obțină tot ceea ce dorea. Laura a inhalat cu nesaț fumul țigării. —La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
replici. Roagă-mă în genunchi și lumea va fi așa, de acum încolo. Da, s-ar putea să fiu mărinimos. Magicianul apucă umbrela uitată/părăsită/renegată de moșulică și începu să danseze, fredonând Singing in the rain. Reușea să îl imite foarte bine pe Gene Kelly, iar Scriitorul fu nevoit să accepte ideea că partenerul său de dialog era un dansator înnăscut. La finalul melodiei, se agăță de un stâlp și deveni copia perfectă a celui pe care îl imita. Apoi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îl imite foarte bine pe Gene Kelly, iar Scriitorul fu nevoit să accepte ideea că partenerul său de dialog era un dansator înnăscut. La finalul melodiei, se agăță de un stâlp și deveni copia perfectă a celui pe care îl imita. Apoi închise umbrela și o făcu să dispară într-unul din buzunare. Arboră un zâmbet imens, iar Scriitorul aplaudă în batjocură. - Gene Kelly ar fi invidios, Magicianule, nu cred că trebuia să oprești... timpul pentru a-mi arăta că ai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
-ar fi! Cine ești, până la urmă, conștiința mea? Nu te cheamă cumva și Jeremy, ca în desenul acela animat? - Bagatalizezi un moment foarte important al vieții tale, ar trebui să nu fii așa sarcastic. - Tu vorbești, tu? Cel care îl imită pe Gene Kelly și care se bucură ca un copil pentru că se joacă de-a Dumnezeu? Ți-aș rupe gâtul. - Nu poți. Și singurul gât care se va frânge va fi al tău. Cât de curând. Poți să consideri că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
indice chipul, aspectul exterior, ceea ce apare, astfel încât persoana-chip exprimă ființa care este întrucât apare. În cultura greacă termenul de „persoană” apare ca semnificație originală în forma prósopon, ajungând prin diferite evoluții semantice la valoarea de „mască”. Chipul pe care îl imită actorul, diferit de al său, ia același nume - prósopon. Putem spune că prin concepția despre om în substanța sa spirituală-rațională, cultura greacă a pregătit calea spre o dezvoltare ontologică a ideii de persoană. Drama rezidă în identificarea subiectului concret cu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
așa iartă și Tu nouă”. Și, prin minte îi trecură cuvintele Evangheliei: Pentru că dacă iertați oamenilor greșelile lor, vă va ierta și vouă Tatăl vostru Cel Ceresc!”11 Iată cum ni se îngăduie să fim asemeni Tatălui Ceresc și să imităm bunătatea lui. Să iertăm noi întâi, după care urmează gestul iertării divine. ”Iartă și ți se va ierta” O adevărată putere ni se dă nouă păcătoșilor... ”Și nu ne duce pre noi în ispită, ci ne mântuiește de cel rău
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Teodor etc.) a obiectelor respective. Din acest punct de vedere, credem că și cele cinci fibule amintite sunt de origine bizantină. Nu excludem posibilitatea ca ele să fi fost aduse prin intermediul grupurilor slave pe teritoriul românesc. Unele tipuri au fost imitate de populațiile învecinate, însă lipsa tehnicii avansate din atelierele bizantine determină recunoașterea lor cu ușurință, întrucât nu se regăsesc o serie de elemente decorative, de finețe (cercuri concentrice, masca umană pe apendicele terminal al plăcii piciorului), fiind caracterizate prin simplitate
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
care slavii nu l-au cunoscut nicăieri în secolele VI-VII. Prezența fibulelor indică, o dată în plus, legături strânse între localnici și bizantini, aceștia din urmă fiind practic singurii furnizori ai multor obiecte originare de la sudul Dunării de Jos, ulterior imitate de meșterii zonali. 4. AUTOHTONI ȘI ALOGENI. CONTACTE ȘI INFLUENȚE După trecerea în revistă a inventarelor siturilor cercetate și descrierea ceramicii, ca element preponderent, se impune discutarea apartenenței lor etnice. Cu alte cuvinte, în două dintre cele opt stațiuni autohtone
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
h = 8,8 cm; dg = 7,4 cm și df = 7,8 cm), cărămiziu, cu urme de ardere secundară, decorat cu trei șiruri de impresiuni (unul pe buză și două pe gât), sub care se aflau zece semne, alfabetiforme, care imită săgețile (pl. LXXV/6 a, b). Cele mai veridice analogii în privința semnelor s-au găsit pe vasele turanicilor de la Sarkel - Belaja Veja. Cât privește forma și decorul alveolat similitudini se întâlnesc și în mormântul alogen de la Tuzla - Tatarbunar (Odessa). 2
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
ce urmează:,, ... a episcopului..., a profesorului..., ale oamenilor politici...” Și mai bine ar fi fost dacă s-ar fi scris „..., figurile oamenilor politici...” Asemenea bolșevicului agramat și criminal Ion Ilici Iliescu, care spusese „Tratatul care l-am semnat la Belgrad” (imitat În același agramatism tipic de slabul, incapabilul Emil Constantinescu, prin formularea „Tratatul care l-am semnat cu Ucraina” și de regizorul falsificator și fanfaron Sergiu Nicolaescu, prin exprimarea „Iată cărțile care le am scris”), nici A.N. Petcu nu știe
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Se costumă În mai puțin de un minut, Își Îngroșă cu creionul dermatograf sprân- cenele și Începu să Învârtă bastonul și să-și dea ochii peste cap la fel ca monstrul sacru al pantomimei. Cred că nimeni nu l-a imitat niciodată mai bine ca ea, mai ales că semănau perfect la statură și la ochi. Catinca știa să exprime aceeași rugăminte mută din privirea lui Chaplin, aerul acela de vagabond - gentle- man - poet Însingurat, care putea aparține la fel de bine unui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
baston. Se costumă în mai puțin de un minut, își îngroșă cu creionul dermatograf sprâncenele și începu să învârtă bastonul și să-și dea ochii peste cap la fel ca monstrul sacru al pantomimei. Cred că nimeni nu l-a imitat niciodată mai bine ca ea, mai ales că semănau perfect la statură și la ochi. Catinca știa să exprime aceeași rugăminte mută din privirea lui Chaplin, aerul acela de vagabond - gentle man - poet însingurat, care putea aparține la fel de bine unui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dorească ceva ce nu pot obține? Încă puțină răbdare și o să lămurim și asta. Odată ce copilul Își dă seama cine este și ce vrea, Învață să-și urmărească Îndeplinirea scopului. Pentru a obține ce vrea, la Început Începe prin a imita strategiile pe care vede că le folosesc cei din jurul lui. Dacă vrea să scape de o pedeapsă și a văzut cumva că Într-o situație asemănătoare, unul dintre cei mai mari ca el s-a folosit cu succes de o
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
mai scîrboase și mai pline de tot felul de chestii porcești, În care apăreau numai tute și stricați; mai existau filmele video deocheate, protagoniștii nu se dădeau În lături de la nimic; privitorii, apoi, cum se ivea prilejul, Încercau să-i imite; Sodoma - despre care Rusoaica, vroind, tot mai des, să-i amintească lui Thomas cît de neîndurător era Dumnezeu, aducea mereu vorba - fusese o joacă, locuitorii ei, niște primitivi, față de mai tîrzii lor semeni. Bunica mai bine și-ar fi adus
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
decursul anilor. — De ce mor oamenii, tanti masek ? nu-mi mai amintesc la ce vîrstă i-am pus această întrebare mătușii mele, dar știu că mai tîrziu m-a lăudat în fața părinților mei pentru „inteligența” mea. — oamenilor le place să se imite unii pe alții, mi-a răspuns atunci sora mai mare a mamei. Fraza mi-a rămas în minte și a început să-și pună în valoare potențialul mult mai tîrziu. o întreagă manieră de interpretare a lumii se ascundea în spatele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
era una din acele fraze care ascund în ele un sistem de gîndire. a fost de altfel prima mea întîlnire cu o frază fondatoare, conținînd în ea un algoritm de dezvoltare extrem de puternic. Oamenii mor întrucît le place să se imite unii pe alții. Ceea ce înseamnă că moartea nu era, inițal, obligatorie, nu era o necesitate, nu era înscrisă în logica existenței, a desfășurării vieții. numai că, datorită acestui blestem ontologic, datorită acestui instinct al imitației, mai puternic decît rațiunea, moartea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
acest individ să moară, cum a făcut ca să elimine viața din el... Cert este că această enormă găselniță, acest uluitor act de nonconformism și de excentricitate i-a marcat profund pe ceilalți oameni din jurul lui, care au început să-l imite. tanti masek pronunțase, fără să-și dea seama, una din acele fraze care devin instrumente de construcție teoretică. între celebra aserțiune a lui Descartes „cuget deci exist” și aserțiunea mătușii mele („oamenii mor întrucît se imită unii pe alții”) nu
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
au început să-l imite. tanti masek pronunțase, fără să-și dea seama, una din acele fraze care devin instrumente de construcție teoretică. între celebra aserțiune a lui Descartes „cuget deci exist” și aserțiunea mătușii mele („oamenii mor întrucît se imită unii pe alții”) nu era nicio diferență de natură. ambele erau făcute să fie puse la temelia unei construcții explicative. oare nu se imită oamenii unii pe alții tot timpul ? Cînd un copil începe să vorbească, nu-i imită el
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]