KorAP: Find »[drukola/base=inamic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...107 108 109 ...118 >

2,947 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

Yamazaki, era un afluent al Râului Todo. Zona unde se întâlneau cele două râuri era o mlaștină acoperită cu stuf și papură, plină, de obicei, cu cântecele păsărilor, dar, în ziua aceea, nu se auzea nici un ciripit. În timpul dimineții, armatele inamice - aripa stângă a armatei lui Mitsuhide și aripa dreaptă a lui Hideyoshi - se aliniaseră pe ambele maluri ale râului. Din când în când, stufărișul foșnea în vânt. Deși se vedeau vârfurile prăjinilor de la steaguri, pe amândouă țărmurile nu se zărea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de a pune toată armata să ocolească în cerc, pentru a se reuni cu armata principală și a continua lupta împreună. Dintr-o dată, însă, o unitate sub comanda lui Hori Kyutaro atacă năprasnic, dinspre stânga. Dengo avu senzația că soldații inamici erupseseră de-a dreptul din pământ. Nu mai avea cale de retragere, își dădu Dengo seama pe loc, dar nici timp pentru a-și reface formația. Războinicii lui Hori îi izolară oamenii iute ca vântul și începură să-i încercuiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
era respectată ca fiind cea mai puternică dintre diviziile armatei lui Hideyoshi, iar acum era întărită cu trei mii de oameni sub comanda lui Niwa Nagahide. Oricât de curajoși și însuflețiți erau ostașii lui Dengo, nu puteau răzbate prin linia inamică. Dengo era rănit în șase locuri. În sfârșit, după ce se luptase și se învârtise atât de mult pe calul său, începu să-și piardă cunoștința. Deodată, din spatele lui, se auzi un glas din întuneric. Crezând că era fiul său, Dengo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
siguranța seniorului lor, reveniseră în tabără. Unul spuse: Cu toții suntem de acord cu Seniorul Hida. Shoryuji e aproape și, cu siguranță, nu este prea târziu ca să ajungeți acolo și să gândiți o strategie pentru pasul următor. Atâta vreme cât stăm aici, forțele inamice se vor apropia tot mai mult și totul se va sfârși chiar în acest loc. Ar trebui să dăm pinteni cailor și să pornim spre Shroyuji, cât putem de repede. Tatewaki nu mai întreba ce intenții avea stăpânul său. Suflase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nici o șoaptă, priviră spre Akechi Shigemoto și Mirakoshi Sanjuro, care mergeau înainte, în recunoaștere. Cei doi călăreți își opriseră caii lângă un râu și le făceau semn celor din spatele lor să tacă. Stătură astfel un timp, ascultând. Era o ambuscadă inamică? În sfârșit, pe chipurile loc apăru o expresie de ușurare. Urmând semnalele celor doi oameni din față, porniră din nou. Luna și norii păreau a sta suspendați în mijlocul cerului nocturn. Dar, oricât de prudent înaintau, când porniră în susul pantei, caii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
în Omi, și Seniorul Gamo și-au unit forțele și, începând de dimineață, atacă Azuchi. Au dat foc și orașului, și castelului, iar vântul suflând dinspre lac a învăluit întregul Azuchi în flăcări. Dar în Azuchi nu mai rămăseseră soldați inamici, așa că n-a avut loc nici o luptă. Hideyoshi își putea închipui ce anume se întâmpla în depărtare. — N-aveau nici un motiv să dea foc, bombăni el mohorât. Oricine-o fi el, Seniorul Nobuo și chiar și Gamo s-au pripit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
dinspre poarta templului principal, sosi o altă patrulă. Soldații mergeau adunați în jurul unui singur om, pe care-l aduceau la Hideyoshi. — Un țăran din Ogurusu, Chobei spune că a găsit capul Seniorului Mitsuhide. Datina cerea ca inspectarea capului unui general inamic să se desfășoare cu gravitate și etichetă, iar Hideyoshi ordonă să i se instaleze scaunul de campanie în fața templului principal. Nu peste mult, se așeză împreună cu ceilalți generali și privi, în tăcere, capul lui Mitsuhide. După aceea, capul fu expus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Dacă informațiile despre ascunzătoarea lor ajungeau la urechile oamenilor de rând, inamicul le-ar fi urmărit și ar fi fost în pericol. Hideyoshi se întâlni cu un alt general și discutară un subiect întru totul diferit. În ziua aceea, trupele inamice de la Castelul Sawayama abandonaseră fortăreața și fugiseră înspre Wakasa. Generalul raportă că Sawayama revenise sub controlul fostului său comandant, Niwa Nagahide. Deodată, Ishida Sakichi și alți patru sau cinci membri ai grupului pajilor se întoarseră în mare grabă, dintr-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
și-o putea imagina nici un bărbat care lucra la câmp sau care își vindea mărfurile în oraș. Din acea zi începând, membrii casei lui Hideyoshi au început să flămânzească, să doarmă în aer liber și să se teamă de patrulele inamice. În timpul nopții, le era dificil să evite roua; ziua, picioarele lor albe și însângerate se grăbeau să fugă. Când îndurau toate acestea, aveau în minte un singur lucru: dacă ne vor prinde dușmanii, le-arătăm noi lor. Era făgăduiala secretă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
într-a șaptea ajunsese la Himeji, în cea de-a noua cotise spre Amagasaki, într-a treisprezecea îl răpusese pe Mitsuhide în bătălia de la Yamazaki și, la vremea când Katsuie ajunsese la frontiera provinciei Omi, curățise deja capitala de trupele inamice rămase. Cu siguranță, drumul care ducea din Echizen în capitală era mai lung și mai dificil decât cel din Takamatsu, dar dificultățile cărora le făcea față Hideyoshi și cele cu care se confrunta Katsuie nu erau de același ordin. Katsuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
că-l neglijase pe Seniorul Samboshi și că acționa numai în interes propriu. În Kyoto, își construia baza puterii, câtă vreme în afara capitalei cheltuia sume enorme pe construcția de castele. Aceste proiecte nu aveau nimic de-a face cu clanurile inamice din apus sau din miazănoapte, așa că împotriva cui își pregătea armata, chiar în inima națiunii? Cu ce argumente se justificase Hideyoshi? Și el avea câteva nemulțumiri: promisiunea neîndeplinită de a-l muta pe Samboshi la Azuchi și slujba de comemorare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de mii de oameni, pentru a ataca Gifu, Nagashima și Kuwana, precum și celelalte castele din zonă, așa că, chiar dacă armata sa principală ataca, n-avea s-o poată face cu o putere zdrobitoare. Pe de o parte, Kazumasu auzise că armata inamică era impresionantă ca număr, dar pe de alta, știa că soldații acesteia aveau să meargă pe drumurile de peste culmile lanțului muntos Owari-Kai. Era vădit că deplasarea convoiului de intendență cu provizii și muniții avea să dureze foarte mult. Gândind astfel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
destul de rece cât să înroșească nasurile războinicilor. În asfințit, armata se împărți pentru a-și ocupa pozițiile. Soldații aproape că zăreau inamicul. Și totuși, nu se zărea nici o coloană de fum a vreunui foc din tabăra dușmană, nici un singur soldat inamic. Ofițerii, însă, le arătară oamenilor pozițiile inamice: — Acelea sunt unitățile clanului Shibata, de-a lungul poalelor Muntelui Tenjin și în regiunea Tsubakizaka. Mai este și o divizie dușmană numeroasă, amplasată în zona satelor Kinomoto, Imaichi și Sakaguchi, așa că fiți pregătiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
În asfințit, armata se împărți pentru a-și ocupa pozițiile. Soldații aproape că zăreau inamicul. Și totuși, nu se zărea nici o coloană de fum a vreunui foc din tabăra dușmană, nici un singur soldat inamic. Ofițerii, însă, le arătară oamenilor pozițiile inamice: — Acelea sunt unitățile clanului Shibata, de-a lungul poalelor Muntelui Tenjin și în regiunea Tsubakizaka. Mai este și o divizie dușmană numeroasă, amplasată în zona satelor Kinomoto, Imaichi și Sakaguchi, așa că fiți pregătiți oricând, chiar și când dormiți. Prin tabără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
cu nici un glonț. Oare inamicul dormea? În zori, trăgătorii, care fuseseră trimiși să încerce linia întâi a inamicului, se retraseră. Hideyoshi le ordonă comandanților corpului de muschete să se prezinte la cartierul general, unde le ascultă, atent, rapoartele despre pozițiile inamice. — Ați văzut vreo urmă a trupelor lui Sassa Narimasa? întrebă Hideyoshi. Hideyoshi voia să se asigure, dar toți cei trei comandanți dădură același răspuns: — Drapelele lui Sassa Narimasa nu se zăresc nicăieri. Hideyoshi încuviință din cap, recunoscând că putea fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Fumuro. Dar, dacă tot sunt aici... În timp ce stătea în fața lui Tadaoki, Hideyoshi bău puțină apă și începu să dea ordine: — Ridicați imediat tabăra și plecați acasă. Apoi, luați toate corăbiile de război acostate la Miyazu, în Tango, și atacați coasta inamică. Lui Hideyoshi îi venise ideea marinei militare în timp ce urca muntele. Planul nu părea să aibă nici o legătură cu ceea ce făcea el în acele momente, dar discrepanțele de acest gen erau, poate, proprii modului său de a gândi. Când judeca nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
cu Osaki Uemon, aici, la palisadă. Spune-i doar atât. — Prieten sau dușman? — Prieten, bineînțeles! Crezi că un inamic ar fi putut ajunge atât de ușor tocmai până aici? Chiar atât de neatenți sunt străjerii voștri? Dacă era vreun complot inamic, aș mai bătea acum în poartă? Explicația omului părea rezonabilă. Gardianul dădu din cap și plecă să-l aducă pe Osaki. — Ce e? întrebă acesta, sosind la poartă. — Sunteți Comandantul Osaki? Da, eu sunt. Ce dorești? — Mă numesc Nomura Shojiro

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
la față. — Shogen, începu în cele din urmă Katsuie, dacă ai vreo strategie de propus, te rog să vorbești deschis. — Umila mea părere este că n-ar trebui să pierdem această ocazie, dar ar trebui să atacăm cele două fortărețe inamice de pe Muntele Iwasaki și Muntele Oiwa. Am putea acționa concertat cu Seniorul Nobutaka, chiar dacă Gifu e departe, mișcându-ne la fel de repede ca Hideyoshi. În același timp, aliații dumneavoastră ar putea să atace și să distrugă fortărețele lui Hideyoshi. — A, exact

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
făcut, Shogen. Nici inamicul nu duce lipsă de oameni și construiesc și ei fortărețe, nu-i așa? — Când privești din interior formațiunea de luptă a lui Hideyoshi, observi o deschizătură foarte largă, replică Shogen. Gândiți-vă doar. Cele două fortărețe inamice de la Iwasaki și Oiwa sunt departe de tabăra dumneavoastră, dar totuși le considerați bastioane centrale. De fapt, ambele fortărețe sunt construite mult mai șubred și mai rudimentar decât oricare altele. Pe lângă asta, se adaugă faptul că atât comandanții, cât și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
harta, îl lăudă, încă o dată, pe Shogen. E un cadou minunat, Shogen. Stând într-o parte, Genba cerceta și el harta, dar, deodată, ridicând privirea, spuse cu convingere. — Unchiule, planul ăsta al lui Shogen... de a penetra în adâncul liniilor inamice și de a cuceri cele două fortărețe de la Iwasaki și Oiwa... Aș dori să mă trimiți pe mine în avangardă! Am convingerea că un atac prin surprindere, cu îndârjirea și iuțeala necesară, nu poate fi condus de nimeni altul decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de vreme, cu favorurile unchiului său. Putea să-i descifreze la iuțeală emoțiile și să ajungă ușor la un acord cu ele. Acum, insistă în continuare: — E adevărat că sunt tânăr, dar înțeleg pe deplin pericolul de a penetra liniile inamice. În situația asta, m-aș baza exclusiv pe strategie și nu m-ar interesa meritele. Aș îndrăzni s-o fac tocmai fiindcă e o primejdie atât de mare la mijloc. Katsuie nu putea totuși să-i dea aprobarea de bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
dintr-o dată se simți convins că putea avea încredere în el. — În regulă. Punând capăt, în sfârșit, propriilor șovăieli, se întoarse spre nepotul său: — Să nu faci nici o greșeală, Genba. Îți dau ordin să intri cât mai adânc în spatele liniilor inamice, la noapte. Genba înălță privirea, în același timp ridicându-se drept de pe scaunul de campanie. Aproape înnebunit de fericire, făcu o plecăciune peste măsură de cuviincioasă. Dar, deși îl admira pe acel nepot care era atât de fericit să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
distruge fortărețele Iwasaki și Oiwa, să te retragi repede ca vântul. — Da, Unchiule. Nici nu e nevoie să ți-o spun, dar o retragere sigură e extrem de importantă în război - mai ales într-o luptă care implică penetrarea în teritoriul inamic. Dacă nu reușești să te retragi în siguranță, e ca și cum ai uita ultimul coș de pământ când sapi un puț adânc de o sută de stânjeni. Mișcă-te cu iuțeala vântului și întoarce-te la fel. — Îți înțeleg foarte bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
o luară pe alt drum. Avansând spre provinciile de miazănoapte, cotiră, treptat, spre sud-est. Acțiunea lor era destinată să asigure succesul atacului prin surprindere declanșat de unitatea lui Sakuma Genba și, în același timp, să prevină orice mișcare din partea fortărețelor inamice. Din forțele principale ale armatei de diversiune, doar unitatea de trei mii de oameni a lui Shibata Katsumasa ajunse la sud-est de panta din Iiura, își ascunse steagurile și armurile și observă, pe furiș, mișcările inamicului dinspre Shizugatake. Maeda Inuchiyo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Tot atunci, generalii din avangardă începură să se adune pe malul alb al Lacului Yogo. Imediat după avangarda de patru mii de oameni, o a doua unitate veni repede în urma lor. Era forța care urma să pătrundă în profunzimea liniilor inamice, iar Sakuma Genba se afla în mijlocul ei. Ceața era deasă. Dintr-o dată, în mijlocul lacului apăru o lumină în culorile curcubeului. Aceasta i-ar fi putut face pe oameni să creadă că, în curând, avea să se crape de ziuă. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]