2,975 matches
-
deși, sincer să fiu, simțeam în ele un pic de supărare, ba nu, greșesc, poate că era un fel de invidie... Nici mama n-a vrut să-mi spună ce-i cu plicul acela special. Cred că tata o câștigase inexplicabil pentru mine de partea sa. Tot Nineta m-a luminat, ca de obicei: "Oamenii maturi, Z, sunt niște ființe foarte greu de înțeles. Ai tăi au primit, de la "oficiali" când pronunța Nineta oficiali, atâta respect sugera, încât îmi venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Onuț, la mititica / Le-a arătat jucărica / Într-o noapte, la taifas, / Fiind în pană de glas..." De emoție artistică, toți colegii au amuțit, în vreme ce doamna pur și simplu a rămas împietrită de uimire. Am trăit o mare satisfacție. Totuși, inexplicabil, în spectacolul festiv n-am fost inclus. Misterul a fost dezlegat tot de Nineta: "Invidia, Z, invidia..." N-o să mă convingă nimeni de faptul că există alte vârste, decât cea a puștimii, care cochetează cu adevărata înțelepciune, cu această extraordinară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
că nu-i mai sunt aprinse călcâiele. Va dori și el, probabil, să fie primit într-un tablou în care să cugete la vânarea de vânt, la deșertăciunea deșertăciunilor... Altfel, Z, toate-s vechi și nouă toate. A. 19 Pentru că, inexplicabil, nea Onuț nu fusese la aniversarea mea ultimă, dar și din cauza faptului că nu-și mai arătase în ultima vreme obrazul, tata, crezând că vecinul este din nou musafirul prietenilor lui buni, și-a intrat în rol, și a purces
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de-a părăsi Londra, dar deja aveau nevoie iar de Îngrijire. Domnul Stein Întrebă cu blândețe: — Ați călătorit bine? Problemele din Belgrad nu v-au afectat, presupun? — Nu, spuse Myatt absent. Era adevărat. I se părea că tot acel incident inexplicabil de la Subotica nu fusese real. Foarte curând Îl va fi uitat, pentru că nu făcea parte din ordinea firească a vieții și pentru că nu avea explicații. Spuse: — Cred că vă dați seama că un asemenea contract poate fi făcut oricând praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de tot, băiatul caută o mică ramură uscată, o curată cu dinții de coaja, o rupse în două și începu să frece energic cele două bucăți, suflând până când o flacăra șovăielnica se născu din întuneric, ca un miracol surprinzător și inexplicabil. Apropie flacăra de niște ierburi uscate, iar această crescu, luminând un spațiu larg împrejur. Smulse încă un pumn de ierburi, le dădu foc și aștepta până formară o minge de flăcări căreia îi dădu drumul în gol. Această căzu, învârtindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu-i amintea de frumoasele desene pe care băiatul le admira atât de mult la adulții de pe insulă lui sau chiar la cei din Rairatea sau Tahiti. Cele pe care le vedea acum reprezentau un păienjeniș absurd sau o formă inexplicabilă de scriere, a cărei finalitate nu putea avea nimic în comun cu simplă dorința de a sublinia frumusețea unui corp. De unde provenea această bestie apocaliptica? De ce se strecura pe întuneric și încerca să-i ucidă pe cei care-i ieșeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu privire la dificilă artă a navigației. Nu trebuia uitat faptul că, de vreme ce nu cunoșteau scrisul, navigatorii polinezieni nu puteau calcula timpii și vitezele cu ajutorul creionului și al hârtiei, așa că se vedeau nevoiți să apeleze la memorie, la experiența și la acel inexplicabil al șaselea simt, care făcea din locuitorii primitivi ai Pacificului un fel de amestec de ființă omenească și pescăruș. Să te gândești că un val putea să se lovească de o insulă îndepărtată și să se-ntoarcă se mai încadra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
animalul nu încerca niciodată să se întoarcă pe vasul de pe care a fost aruncat, ci, după câteva momente de șovăire, începea să înoate spre cel mai apropiat uscat, chiar dacă acesta se află la mii de mile distanță. Acest formidabil și inexplicabil simt de orientare al porcilor le permitea căpitanilor polinezieni să aleagă drumul cel bun, insă prezenta un inconvenient major: de cele mai multe ori, rechinii care dădeau târcoale prin preajmă sau chiar temutele baracude nu-i lăsau suficient timp bietului dobitoc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Nu știu de ce îmi vin în minte aceste imagini atît de îndepărtate acum, poate pentru că ele se rotesc în continuare în mintea mea, în memorie, inconștient, poate pentru că sînt singurele lucruri prin care pot încerca să-mi explic absența ei inexplicabilă. Sau sînt imaginile care mi-au rămas de la ea, acum. Singura amprentă a apropierii... Legenda spune... * Am învățat, de-a lungul timpului, să accept pasageritatea legăturilor, trecerea temporară a unor persoane prin viața mea, care au rămas atît timp cît
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
primăvară, poate pentru că astfel era întotdeauna starea mea sufletească în prezența ei: la fel ca universul care se însuflețește, își află un sens, își știe îndeplinite speranțele de fericire, înflorește și simte energia vieții, există și este totul... un sentiment inexplicabil și absolut, ca un început de primăvară, ca un senin infinit... De aceea am încercat să găsesc un fel de “angela” în multe persoane, am încercat dar nu a fost așa cum am presupus... pentru că acea “angela” pe care o cunoscusem
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
capul lui, e ireal, e o poveste colorată... apoi începe să simtă mult prea mult, căldura îi aleargă în viteză prin tîmple, sentimentul acesta al iubirii instantanee e copleșitor, total și nebunesc de-a dreptul, îi place această ființă dincolo de inexplicabil... și își dă seama că, pe cît de mult îi place, pe atît de sigur e că nu va fi vreodată în compania ei decît acum și așa, că nu va fi niciodată aproape cu adevărat, că pur și simplu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
în care e atît de aproape de el nu va dura mult, știa dinainte... dar deodată acest gînd este atît de trist, atît de definitiv și iremediabil, contrastează atît de mult cu frumusețea, magia și irealul prezentului încît el simte, tot inexplicabil, că îi apar lacrimi în ochi... nu știe de ce: ori ea e prea frumoasă, ori îi place prea mult, ori îl afectează acele melodii pe care le cîntă atît de fermecător, ori întreaga ei ființă, cum se mișcă, privirea de
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
bine! La anul și la mulți ani cu mulți solzi și cu bibani, la mare la soare mai sus pe cărare! Leuștean înaripat, zurbagiu și căpiat! Așa apare mereu țelul: este lucios ca oțelul! Și tot mai mereu valabil, argintiu inexplicabil! Dar ce leușteanul meu parolești tu teleleu? Decît să fii monoton mai bine să porți blazon... Decît să fii anost, nene, mai bine să-ți crească pene!... Decît să dai chibritu-n patru mai bine tencuiești palatu’!... Decît să îngheți, dragă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
am și eu mamă și pot să și mor, conchide băiețelul. Ne-au modificat genele? Întotdeauna am fost curios să aflu cam care sînt criteriile după care te poți pronunța asupra calității unui popor. Încercam, rob fiind al unei naivități inexplicabile, să găsesc punctele slabe ale românilor și să propun unele acțiuni care să conducă la remedieri consistente. Vedeam o multitudine de defecte, care se manifestau prin ricoșeu într-un mod impardonabil, chiar rușinos. Comportamentul românilor, cu mici excepții, evident, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
barba căruntă, fruntea boltită și netedă, mișcarea imperceptibilă a globilor oculari sub pleoapele subțiri, nasul ușor coroiat nu sever, nu vulturesc, mai degrabă Înțelept, ascet. Vreau să vorbesc despre el. De fiecare dată cînd Încep să scriu Întîlnesc o rezistență inexplicabilă. Încerc senzația unei profanări, a violării unei zone interzise. El Însuși nu s-a dezvăluit nimănui niciodată. Nimeni nu știe exact ce se petrece În spatele acestei frunți implacabile ca fațada unei piramide. Nu are nici prieteni pentru că discreția lui exagerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
greu să te vezi deodată atît de sus, dacă nu ești obișnuit cu Înălțimea. După seara aceea a avut o criză. S-a Încuiat În camera lui și a plîns ore În șir, pe urmă a izbucnit Într-o furie inexplicabilă și a spart toate lucrurile din casa ziaristei la care locuia. Etwas muß ihn dort aus der Fassung gebracht haben. PÎnă la aeroport l-au dus niște oameni de braț că nu mai știa pe unde umblă. A sosit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În timp capul; era ca și cînd te-ai fi privit În oglindă și totul parcă reintra Într-o apă a Începuturilor În care aveai În sfîrșit putința să te vezi cu ochii celuilalt. Dar și cu locurile - aceeași atracție inexplicabilă a unei străzi coborînd În pantă și taluzul din pietre rotunde printre care iarba se ivește deasă și umedă după ploaie - Sibiul, orașul ales, orașul În care mi-ar plăcea să mor, spuneai cîndva, micile tăbăcării, apa aceea de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu mai știam cum am ajuns acolo, nu-mi mai aminteam decît scîrțîitul cunoscut al porții Închise În urma mea la plecare și Înghesuiala copiilor În fața cinematografului Rio care se afla la parterul casei În care locuiam și deodată trezirea mea inexplicabilă, atît de departe, tocmai pe malul Cibinului, de parcă aș fi călătorit În somn sau pe un covor fermecat. Fără Îndoială cutreierasem În altă lume. Și vocea colegei: „Ce faci, dragă, nu mai cunoști oamenii?“ mă umplea de spaimă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
am convins să rămân la hotelul Willows, însă existau și alte câteva motive mai obscure. Străbătusem trei sferturi din drum urmând traseul pe care îl parcursese primul Eric și descoperisem atât de puține lucruri - în cel mai bun caz, frânturi inexplicabile dintr-un drum de cărămidă galbenă de mult abandonat; în cel mai rău caz, absolut nimic. Curând, textul becului avea să fie decodat și, nu la mult timp după aceea, aveam să ajung la Blackpool, iar odată cu asta, la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fie puse în relație cu nebunia degeneraților. Există două stări unde ele pot fi observate: este vorba de delirul epileptic și de delirul isteric. După Nordau, misticismul este o stare sufletească în care subiectul poate sesiza sau intui anumite relații inexplicabile sau neînțelese între fenomene și unde, în încercarea de a le elucida, recunoaște în anumite situații sau lucruri ce pot fi considerate simbolice, obscurități ce încearcă a se revela sau să își facă simțită prezența prin fenomene ”miraculoase”. Această stare
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
înțelegere disonantă, concilierea între Natură și Om în necompletarea sa întreagă. Refugiul pare să existe în subtilitatea culorilor. În liniștea nopții, pe fundalul sonor relaxant, la răstimpuri, sunetele stridente îmi dădeau senzații stranii de-a lungul coloanei vertebrale, niște fiori inexplicabili ce îmi făceau trupul să trepideze și mintea să-mi vadă flashuri de culori țipătoare. Pe acest suport melodic-metalic, ce mi-a produs impresii puternice, am realizat lucrarea ”Mons” ce redă lupta continuă dintre om și forța acalmică a naturii
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
al acestei Încăperi, care-ar fi putut lesne trece drept un salon de hotel select. În ceea ce-l privea, se simțea absolut normal - În afară doar de acel gol al memoriei, Întins pe o perioadă nedefinită, care-i dădea o inexplicabilă senzație de fericire, ca și cum i s-ar fi luat brusc de pe umeri povara unei răspunderi grele; altfel, se simțea atît de normal, Încît era evident că suferea În societatea acestor bolnavi de nervi, al căror dezechilibru se manifesta prin cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
i se părea cît se poate de normal, căci Își amintea, dintr-o perioadă Încă vie În memoria lui, că o asemenea amenințare planase asupra Parisului; dar faptul că Anglia se afla În război cu Italia Îl zguduise ca o inexplicabilă catastrofă. „Italia?!“ exclamase el. Două dintre mătușile lui - amîndouă fete bătrîne - se duceau În fiecare an În Italia să picteze. Digby Își amintea și de pînzele primitivilor de la National Gallery, precum și de Caporetto și Garibaldi (numele acestuia din urmă servea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
jurați aleși la nimereală. Dacă iubirea aproapelui fusese aceea care-i dictase refuzul de a fi părtaș la lichidarea lui Stone, tot ea Îi impusese și forma acestui refuz. Doctorul Forester fusese adînc tulburat de fuga lui Rowe. În mod inexplicabil nu voise să anunțe poliția. De asemenea, se arătase extrem de Îngrijorat de soarta lui Stone. Urmaseră conciliabule cu Poole, de la care doctorul Îl exclusese pe Johns. Apoi, după-amiază, doctorul chemase Londra... CÎnd se dusese la poștă să expedieze o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de disperare cumplită. Niște femei traversau bulevardul Saint-Germain, după-amiaza era caldă și am Înțeles că n-am să devin scriitor niciodată; am Înțeles de asemeni că puțin Îmi păsa. Atunci ce să fac? Sexul mă costa jumătate din leafă, era inexplicabil că Anne nu-și dăduse Încă seama de nimic. Aș fi putut să mă Înscriu În Frontul Național, dar la ce bun să-mi pierd timpul cu niște cretini? Oricum, femei de dreapta ori nu există, ori se regulează cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]