6,102 matches
-
căpitanii francezi Claude-Étienne Minié și Henri-Gustave Delvigne. Glonțul a fost proiectat pentru a permite o mai rapidă încărcare pe gura țevii puștilor și pentru creșterea eficacității focului. Odată cu inventarea acestui tip de glonț, pușca a devenit principala principala armă a infanteriei. era un proiectil conic fabricat din plumb, cu un diametru mai mic decât calibrul țevii de pușcă, având pe suprafața exterioară trei canale umplute cu unsoare consistentă, iar la baza inferioară având o gaură conică. Proiectul original prevedea și montarea
Glonțul Minié () [Corola-website/Science/303305_a_304634]
-
erau voluntari, care aveau însă nevoie de o recomandare din partea sovietelor locale, a organizațiilor de bază bolșevice, sau a altor organizații publice. Antrenementele militare ale voluntarilor erau făcute fără scoaterea din producție a muncitorilor. Voluntarii au format atât unități de infanterie cât și de cavalerie. Modul de organizare, de subordonare și nivelurile de pregătire ale diferitelor unități a diferit foarte mult la începutul existenței lor. Deși Gărzile Roșii au înregistrat succese locale împotriva unor inamici mai slab organizați, (ca de exemplu
Gărzile Roșii (Rusia) () [Corola-website/Science/303372_a_304701]
-
un asemenea limbaj, ei s-au conformat pe loc. La 26 septembrie 1918, la deschiderea , unitatea lui Truman a făcut parte dintr-un masiv baraj de artilerie pregătit în avans. Ea a înaintat cu dificultate pe un teren accidentat în urma infanteriei, și când se aflau la vest de Cheppy, au organizat un punct de observare. Hotărârea lui Truman de a ignora ordinele a salvat probabil viețile unor soldați americani. Privind cu binoclul în ziua de 27 septembrie, el a observat o
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
a fost numit maior în Corpul Ofițerilor în Rezervă; a devenit apoi locotenent-colonel în 1925 și colonel în 1932. În deceniile anilor 1920 și 1930, Truman a comandat Batalionul 1 din cadrul Regimentului 379 Artilerie de Câmp, unitate din cadrul Diviziei 102 Infanterie. După ce a fost înaintat la gradul de colonel, Truman a comandat și regimentul. După ce a fost ales în Senatul SUA, Truman a fost transferat la Grupul de Însărcinări Generale, o unitate care înregimenta ofițerii mai puțin activi; nu a fost
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
erau formate din voluntari din Finlanda antrenați în Germania ca jägeri (infanterie ușoară de elită) în timpul primului război mondial. A fost unul dintre mijloacele prin care Germania a încercat să slăbească Rusia și să-i provoace pierderi teritoriale în vestul imperiului. Recrutarea voluntarilor Jäger din Marele Ducat al Finlandei din componența Imperiului
Trupele Jägerilor finlandezi () [Corola-website/Science/302414_a_303743]
-
din Marele Ducat al Finlandei din componența Imperiului Rus ar fi trebuit să fie o operațiune secretă. Recruții erau transportați peste granița vestică a Finlandei, prin Suedia, până în Germania, unde voluntarii au fost încadrați în Batalionul al 27-lea de Infanterie Regală Prusacă. Batalionul de jägeri finlandezi a participat la luptele de pe frontul de răsărit în rândurile armatei germane, începând cu anul 1916. După izbucnirea războiului civil din Finlanda, jägerii care au dorit să intre în rândurile armatei finlandeze "albe" (nesocialiste
Trupele Jägerilor finlandezi () [Corola-website/Science/302414_a_303743]
-
în favoarea jägerilor. Cei mai mulți comandanți din războiul de iarnă proveneau din rândurile voluntarilor antițariști. Marșul Jägerilor compusă de Jean Sibelius, pe versurile jägerului Heikki Nurmio, a fost marșul de onoare al multor detașamente ale armatei. În zilele noastre, recruții finlandezi din infanterie sunt în general numiți "jägeri". Pentru misiuni de război se face o deosebire între unitățile de infanterie și cele de jägeri, cele din urmă fiind mai bine echipate și diferit antrenate.
Trupele Jägerilor finlandezi () [Corola-website/Science/302414_a_303743]
-
Jean Sibelius, pe versurile jägerului Heikki Nurmio, a fost marșul de onoare al multor detașamente ale armatei. În zilele noastre, recruții finlandezi din infanterie sunt în general numiți "jägeri". Pentru misiuni de război se face o deosebire între unitățile de infanterie și cele de jägeri, cele din urmă fiind mai bine echipate și diferit antrenate.
Trupele Jägerilor finlandezi () [Corola-website/Science/302414_a_303743]
-
După începutul războiului americano-maxican în 1846, Washington a devenit un punct de întâlnire pentru trupele de voluntari. Governatorul Thomas S. Drew a dat o proclamație prin care a cerut statului să dea un regiment de cavalerie și un batalion de infanterie pentru armata Statelor Unite. Zece companii s-au format aici, alcătuind primul Regiment de Cavalerie al statului Arkansas. În est, în Delta Mississippi, au fost cele mai mari plantații de bumbac, unde munceau sclavi aduși de proprietarii de plantații sau importați
Arkansas () [Corola-website/Science/302461_a_303790]
-
doar un copil. Încă de pe vremea când eram în Ou, el mi-a dat pământul. Curtenii au sărutat pământul în urma mea, cînd am fost numit Primul Fiu ... și cînd m-am ocupat de afacerile celor Două Țări fiind comandant al infanteriei și al cavaleriei. Când tatăl meu s-a ridicat în fața poporului (cu mine în brațele lui) le-a spus așa: “ Să-l creșteți ca pe un rege, să pot să-i văd frumusețea cât timp voi trăi.” Ramses sugerează în
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
divizat nordul aboliționist de sudul care dorea menținerea sclaviei. El a cerut să se înroleze ca voluntar în Armata Uniunii (nordul aboliționist) pentru a-și susține ideile sale generoase. Este acceptat în anul 1861 ca locotenent în cadrul Regimentului 15 de Infanterie din Iowa, compus din peste 1.000 soldați și 37 ofițeri, sub comanda colonelului Reid. Pomuț a fost promovat ca locotenent major și apoi adjutant. Era apreciat în mod particular datorită calmului și curajului său. A devenit erou încă din
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
războiul dus împotriva sabinilor, Romulus a adus atât romanii, dar și adversarii lor sub același conducător. După fondarea orașului, Romulus a divizat oamenii Romei între cei pregătiți și cei inapți pentru luptă. Luptătorii au format Legiunea Romană, constituită din 6000 infanterie și 600 cavalerie. Restul a format poporul roman, iar din acest rest Romulus a selectat 100 dintre cei mai nobili pentru a-i servi drept senatori într-un consiliu consultativ al regelui, Senatul Roman. Pe acești oameni i-a numit
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
Hannibal a organizat o linie de bătaie în care se amestecau mercenari italici, o elită formată din cartaginezi și 80 de elefanți. Scipio deviază elefanții spre flancuri, unde destabilizează o cavalerie punica slabă. După o sângeroasă ciocnire dintre cele două infanterii, Scipio atacă pe centru și pe flancuri. În cele din urmă, șarja cavaleriei romano-numide, comandata de Laelius și de Masinissa, a hotărât soarta bătăliei-armata lui Hannibal este măcelărita. În 201 î.Hr., cartaginezii sunt siliți să accepte o pace umilitoare-pierd Hispania
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
criterii arătate mai sus. Tancurile sunt arme care au nevoie de logistică, sunt eficiente și agile pe câmpul de luptă modern, atât prin capacitatea de a ataca obiective terestre cât și prin prezența lor ce poate crea panică în rândul infanteriei inamice. Deși tancurile sunt mașini de atac puternice, ele rareori operează independent în acțiuni de atac. De obicei sunt organizate în unități de blindate, în forțe combinate. Fără acest sprijin, tancurile, chiar cu blindajul și mobilitatea lor, sunt vulnerabile în fața
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
inamice. Deși tancurile sunt mașini de atac puternice, ele rareori operează independent în acțiuni de atac. De obicei sunt organizate în unități de blindate, în forțe combinate. Fără acest sprijin, tancurile, chiar cu blindajul și mobilitatea lor, sunt vulnerabile în fața infanteriei, minelor, artileriei și aviației militare. Tancurile sunt dezavantajate în teren împădurit și în zone urbane, deoarece în aceste condiții capacitatea de foc la mare distanță a vehiculului este limitată, mobilitatea lui devine mai mică, iar posibilitatea echipajului de a detecta
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
tun ușor, care putea fi folosit împotriva altor tancuri ușoare. Tancurile mijlocii (cunoscute în Regatul Unit sub numele de „crucișătoare”), erau ceva mai grele și puteau să străbată distanțe mari cu mare viteză. Și, în sfârșit, tancurile grele sau de infanterie, care erau dotate cu blindaj greu și în general erau foarte lente. Ideea generală era de a folosi tancuri de infanterie (grele) împreună cu infanteria pentru a efectua ruperi de front, supraviețuind focului antitanc inamic datorită blindajului greu. O dată ce această forță
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
ceva mai grele și puteau să străbată distanțe mari cu mare viteză. Și, în sfârșit, tancurile grele sau de infanterie, care erau dotate cu blindaj greu și în general erau foarte lente. Ideea generală era de a folosi tancuri de infanterie (grele) împreună cu infanteria pentru a efectua ruperi de front, supraviețuind focului antitanc inamic datorită blindajului greu. O dată ce această forță combinată distrugea linia de apărare inamică, se trimiteau grupuri de tancuri mijlocii prin breșa deschisă, atacând prin spate liniile de aprovizionare
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
și puteau să străbată distanțe mari cu mare viteză. Și, în sfârșit, tancurile grele sau de infanterie, care erau dotate cu blindaj greu și în general erau foarte lente. Ideea generală era de a folosi tancuri de infanterie (grele) împreună cu infanteria pentru a efectua ruperi de front, supraviețuind focului antitanc inamic datorită blindajului greu. O dată ce această forță combinată distrugea linia de apărare inamică, se trimiteau grupuri de tancuri mijlocii prin breșa deschisă, atacând prin spate liniile de aprovizionare și unitățile de
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
creștea, posibilitatea de angajare în confruntări a determinat necesitatea ca tancurile să fie și vehicule antitanc. Totuși, tancurile proiectate pentru a face față doar altor blindate erau în general vulnerabile la alte pericole și nu satisfăceau rolul de sprijin a infanteriei. Vulnerabilitatea în fața tirurilor de tanc și antitanc a determinat la aproape toate tipurile de tancuri o creștere rapidă în grosime a blindajului și a calibrului tunului. Forma tancurilor, gândită inițial doar pentru a trece peste obstacole, devenea acum mai importantă
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
un obiectiv. Pentru asta trebuie să se țină cont de distanța maximă de la care obiectivul poate fi atacat, capacitatea de a ataca obiective mobile, viteza cu care pot fi atacate obiective multiple și capacitatea de a învinge vehicule blindate sau infanterie în tranșee. Mobilitatea include viteza și agilitatea pe câmpul de luptă, tipurile de teren care poate să le traverseze, înălțimea obstacolelor, tranșeele pe care le poate trece, capacitatea de a traversa poduri și distanța pe care o poate parcurge înainte de
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
mare distanță. Tancurile actuale moderne au senzori laser în tun, care măsoară tot timpul curba țevii și introduc în calculator datele pentru a calcula corecțiile de tir. În general tancurile au și alt armament, pentru apărare la mică distanță contra infanteriei sau pentru obiective unde folosirea armei principale este ineficace sau este o risipă de muniție. În mod normal sunt dotate cu mitralieră de 7,62 mm sau una grea de 12,7 mm, montată în paralel cu tunul, ca armă
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
este echipat și cu un tun 2A72 de 30 mm. Multe tancuri au mai multe mitraliere de calibru mediu sau greu în partea superioară a turelei, într-o cupolă de observație pentru comandant și încărcător, pentru a se proteja de infanterie sau atacuri aeriene. Istoric, unele tancuri au fost adaptate pentru munci specializate și folosesc alt armament principal, de exemplu aruncătorul de flăcări. Actual aceste arme au dispărut. La primele modele linia de ochire era luată cu înălțătoare de fier (cătare
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
caseta de blindaj exploziv reactiv a fost deja consumată pentru anularea primei încărcături cumulative. Modernizarea acestui tip de muniție sunt proiectilele MPAT (multi purpose antitank). Sunt pe același principiu cu HEAT, dar au incorporată o componentă explozivă cu fragmentație contra infanteriei. Practic un proiectil cu utilizare multiplă. Unele tancuri ca: M551 Sheridan, T-72, T-64, T-80, T-90, T-84 și PT-91 pot sa tragă cu rachete ghidate antitanc (ATGM) cu ajutorul tunului sau din lansatoare externe. Această dotare poate
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
realizeze măsurători continue fără să se ardă. De aceea ei se orientează spre dezvoltarea unei muniții de tun sofisticate, care să nu implice laserul ca sistem de ghidare a rachetelor. Au transferat sarcina folosirii rachetelor către elicopterele de atac, aviație, infanterie și blindatele ușoare. Alt tip de muniție este cea de tipul HESH. Se bazează pe un focos exploziv plastic și ductil, care se deformează în contact cu blindajul lipindu-se de el chiar înainte să explodeze transmițând in acest fel
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]
-
asemenea este disponibilă pentru lupta împotriva trupelor sau a obiectivelor slabe. Proiectilul se compune dintr-o încărcătură de explozibil plastic și folosește unde de șoc pentru distrugere. Urmare a experienței din Irak în lupte urbane se testează noi proiectile contra infanteriei, M1028. Ele conțin mai multe bile de wolfram (dense), fiind asemănător cu un cartuș de vânătoare mare. Bilele se împrăștie pe o rază mare, cauzând răni grave sau moartea personalului pe rază de 500 m. De asemenea, există variante ale
Tanc () [Corola-website/Science/298932_a_300261]