4,059 matches
-
de pelin își refuză, programatic, spovedania directă, fatalistă și inclementă. Știe totuși prea bine că Eva postmodernă ("Evă dincolo de rai") e aruncată într-o existență ce transformă adesea suavitatea în abjecție și că deține prea puține șanse de salvare din infernul cotidian. Între ele, de bună seamă, înnobilarea simplului act ontologic prin poesis ("o naștere/ în ieslea unui vers -/ cuvântul, unică poveste") sau prin eros. Se explică, astfel, atât voința de anulare a granițelor identitare exacte, de anonimat ("puterea de-a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Imagine veche în literatură, exprimată însă într-o manieră specifică: "Toate sălășluiesc în adâncul/ sufletului nostru// cel ce prieten sieși nu poate să fie/ în zadar caută prietenia// cel fără Dumnezeu/ în zadar îl caută aiurea// lumea e paradisul./ de infernul din mine ochii mei fumegă". Inclusiv în alteritate, acest purtător al infernului indiscutabil nu caută altceva decât mijlocul de a se defini. Și în poezia lui Ioanid Romanescu funcționează celebra propoziție a lui Martin Buber, după care omul accede la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în adâncul/ sufletului nostru// cel ce prieten sieși nu poate să fie/ în zadar caută prietenia// cel fără Dumnezeu/ în zadar îl caută aiurea// lumea e paradisul./ de infernul din mine ochii mei fumegă". Inclusiv în alteritate, acest purtător al infernului indiscutabil nu caută altceva decât mijlocul de a se defini. Și în poezia lui Ioanid Romanescu funcționează celebra propoziție a lui Martin Buber, după care omul accede la Eu prin Tu. Perceperea și relaționarea cu Celălalt, nevoia de recunoaștere din partea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
23 martie 2000; Gh. Grigurcu, Poezie română contemporană, II, 2000; Iulian Boldea, Scriitori români contemporani, 2002; Geo Vasile, Poezia română între milenii. Dicționar de autori, 2002; Ioan Holban, Istoria literaturii române contemporane. Portrete contemporane, I, 2003; Horia Gârbea, Vacanță în infern, 2003; Gheorghe Mocuța, Sistemul modei optzeciste, 2004; Al. Pintescu, Retorica aproximației, 2004; Dumitru Chioaru, Developări în perspectivă, 2004; Mircea A. Diaconu, Atelierele poeziei, 2005; Grațiela Benga, în "Poesis", nr. 1-2, ianuarie-februarie 2006; Constantin Ciopraga, în "Dacia literară", nr. 5, 2006
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Uniunii Scriitorilor, Filiala Iași (2006). Aurel Ștefanachi este, într-adevăr, "Un Hidalgo al durerii" (Constantin Miu), dar aproape exclusiv unul al durerii declanșate de facerea textului, singurul apt să transforme poetul în "nelimitatul hublou prin care se vede perfecțiunea și infernul". Până să întrezărească însă perfecțiunea, poetul se lasă bântuit de viziuni infernale, în care forfotesc de-a valma pulsiuni reprimate, dorințe difuze și motive culturale: "acest corp, iluminat de beznă, foșnește/ incredibil (agățat de limbile frigului -:) "zămislitu-m-am/ din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care să salveze ființa de propriii demoni, între care cel mai înspăimântător pare a fi o solitudine radicală, specifică secolului ce abia a trecut: "Dar nu există nimic care să ne poată salva de singurătate/ această cupolă injectă, șiroind în/ infern, îmbibată cu stârvuri și fum/ cupola sec. XX este lipit de suprafețele sale/ încep să urlu:/ creierul nu-mi folosește!/ picioarele nu-mi folosesc!/ pântecul nu-mi folosește!/ josnicia nu-mi folosește!/ mașina de tocat latră! //...// ieși sânge o dată prin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
E.Roy-Reverzy menționează predilecția operelor realiste pentru punerea în abis și rescrierea parodica a miturilor: Fedra în La Curée, Geneză în La faute de l'abbé Mouret. Zugrăvirea acestei lumi de ființe fără contur accentuează raporturile acestui univers mitic cu infernul lui Dante. Nana este mitul distrugerii unei societăți de către o femeie publică. Pentru bărbații care o divinizează, ea este, rând pe rând, Venus, Meluzina sau diavolul din Evanghelie. Zola a văzut Imperiul al Doilea că un imens lupanar, plin de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în care a evoluat neofitul. Desprinderea de mediul cunoscut se realizează într-un loc consacrat. 2. Moartea inițiatică reiterează adesea moartea unui zeu. Aceasta cuprinde încercări fizice, de multe ori eșuate, care îl poartă pe neofit până la moarte (coborâre în Infern, pierderea într-un labirint etc.). La capătul călătoriei simbolice, inițiatul atinge cunoașterea secretă (transmiterea unei limbi secrete, a unui semn de recunoaștere), condiție a unei transformări ireversibile a ființei. 3. Ritualul de confirmare autorizează renașterea la viață. În Sărmanul Dionis
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și la limită și la ceea ce se află dincolo de ea. S-a spus adesea că aș fi poeta care a vorbit cel mai mult despre suflet și despre moarte și că poezia mea îți dă sentimentul că aș fi străbătut infernul. Aș preciza că, în accepția mea, viața este valoarea supremă, iar moartea este răul absolut. Dar cred că există situații în care pierderea sensului vieții și moartea psihică sunt și mai greu de acceptat decât moartea." Interviu cu Ileana Mălăncioiu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
144, aug. 2010, nr. 8, p. 22-25. Despre opera lui Florin Constantin Pavlovici. SOROHAN, Elvira. O saga armenească. În: Convorbiri literare, 144, apr. 2010, nr. 4, p. 32-36. Varujan Vosganian. Cartea șoaptelor. Iași: Polirom, 2009. SOROHAN, Elvira. Povestea face suportabil Infernul. În: Convorbiri literare, 143, ian. 2010, nr. 1, p. 18-21. Andrew Davidson. Gargui. București: Allfa, 2009. SOROHAN, Elvira. Retorica polemicii călinesciene. În: Convorbiri literare, 144, dec. 2010, nr. 12, p. 26-29. G. Călinescu. Gîlceava înțeleptului cu lumea: pseudojurnal de moralist
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ai apostolilor, sprijinindu-se pe o lectură numită dualistă a Scripturilor, Oamenii Buni cred în existența a două lumi opuse: cea terestră, vizibilă, a răului; cea invizibilă, cerească, a nesfîrșitei bunătăți a lui Dumnezeu. Regat al Diavolului, lumea pămîntească este Infernul. Pentru Bunii Creștini, Satana este prințul acestei lumi (n-a scris Apostolul Ioan: "Această lume supusă întru totul puterilor Celui rău"?). Iisus Hristos a venit să anunțe oamenilor că Dumnezeu va mîntui toate sufletele. Pe pămînt, oamenii sunt condamnați la
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Pentru Bunii Creștini, Satana este prințul acestei lumi (n-a scris Apostolul Ioan: "Această lume supusă întru totul puterilor Celui rău"?). Iisus Hristos a venit să anunțe oamenilor că Dumnezeu va mîntui toate sufletele. Pe pămînt, oamenii sunt condamnați la Infern. Imposibil ca Dumnezeu să nu fie doar bunătate, să facă rău, să fie creatorul lumii pămîntești, spune această viziune asupra lumii. Imposibil să nu mîntuiască toate sufletele la sfîrșitul timpurilor. Imposibil ca lumea vizibilă să nu fie creația Diavolului. Imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
spirituală (teocrația), Biserica decide să se implice cu totul în afacerile terestre. Alt eveniment major în această evoluție afirmarea, începînd cu anul 1150, și triumful în secolul al XIII-lea, a ideii de Purgatoriu. Crearea acestui al treilea spațiu (între Infern și Paradis) face posibilă răscumpărarea, ștergerea a o parte din păcate. Aceast posibil are implicații majore asupra vieții pămîntene; de exemplu, Purgatoriul le permite cămătarilor să scape de Infern.89 Îndelungatul proces al "mondenizării" e încununat de Reforma din secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
-lea, a ideii de Purgatoriu. Crearea acestui al treilea spațiu (între Infern și Paradis) face posibilă răscumpărarea, ștergerea a o parte din păcate. Aceast posibil are implicații majore asupra vieții pămîntene; de exemplu, Purgatoriul le permite cămătarilor să scape de Infern.89 Îndelungatul proces al "mondenizării" e încununat de Reforma din secolul al XVI-lea, mai ales prin gîndirea lui Calvin. De acum înainte, împărăția lui Dumnezeu e de construit pe pămînt. Calvin glorifică voința de a acționa în lume: pe
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
soare (patru-vînturi) se termină printr-o furtună magică în cursul căreia oamenii sunt transformați în maimuțe etc. Umanitatea actuală, cea din timpul aztecilor, e creată de Quatzalcoatl (Șarpele cu pene, zeul cu cap de cîine) care, după ce a coborît în Infern ca să-i elibereze, stropește osemintele celor morți cu propriul sînge ca să-i readucă la viață. Lumea lor a cincea se naște la Teotihuacán, cetatea zeilor. Adunați în lumea tenebrelor, ei fac un foc uriaș și se întreabă: Cine va lumina
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a acestei întîmplări și impactul ei imediat la nivelul percepției publice, nu atît brute, informative, cît fantasmate. La scurt timp după nefericitul eveniment din hotelul new yorkez, a apărut în librării volumul DSK, la descente aux enfers (DSK, coborîrea în infern), la Democratic Books (?!), 2011, care se dorește a fi o anchetă neutră, potrivit editorului, căci textul în sine e semnat de o misterioasă Persephone, care se prezintă ca membră a PS și apropiată a lui Strauss-Kahn. Deci un soi de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și slăbiciunile tatălui transformă acest huis clos ce se dorea tămăduitor într-un coșmar violent și imprevizibil. Sukkwan Island e o poveste aproape insuportabilă, antrenîndu-ne vertiginos în adîncurile tulburi ale sufletului omenesc. Angoasa veninoasă ce se dezvoltă într-un adevărat infern mental are ceva pe cît de întunecat pe atît de seducător. Natura miraculoasă îl încîntă, la început, pe micul Roy, care cedează însă repede în fața acumulării de inconveniente și disconfort, pentru care tatăl său pare la fel de puțin pregătit ca el
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
legați de noțiunea de politețe încît ne e greu să ne dăm și un simplu "bună ziua!". 18. Pentru că numai la noi se cumpără parfumuri după nume și nu după miros. 19. Pentru că atunci cînd toate locurile vor fi ocupate în Infern, țara noastră va deveni o destinație de substituție pentru Infern ; cei care vor rămîne în țara noastră vor fi scutiți de cheltuielile de trans port în Infern." (Culorile rîndunicii) Simfonia lupului (José Corti, 2007) a fost un spărgător de gheață
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ne dăm și un simplu "bună ziua!". 18. Pentru că numai la noi se cumpără parfumuri după nume și nu după miros. 19. Pentru că atunci cînd toate locurile vor fi ocupate în Infern, țara noastră va deveni o destinație de substituție pentru Infern ; cei care vor rămîne în țara noastră vor fi scutiți de cheltuielile de trans port în Infern." (Culorile rîndunicii) Simfonia lupului (José Corti, 2007) a fost un spărgător de gheață, semn că o voce distinctă, originală se făcea auzită în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nu după miros. 19. Pentru că atunci cînd toate locurile vor fi ocupate în Infern, țara noastră va deveni o destinație de substituție pentru Infern ; cei care vor rămîne în țara noastră vor fi scutiți de cheltuielile de trans port în Infern." (Culorile rîndunicii) Simfonia lupului (José Corti, 2007) a fost un spărgător de gheață, semn că o voce distinctă, originală se făcea auzită în spațiul atît de complex și complicat al identității francofone. E vocea lui Marius Daniel Popescu (n.1963
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
alte limbi și a unei desprinderi de sine în beneficiul unui eu livresc, la rîndul său sfîrtecat, fragmentar, polifonic. A existat nihilistul subversiv care adora viața, femeile și vinul bun, veghetorul ateu al unei lumi în derivă, care considera că infernul este rugăciunea interzisă, a existat pătimașul adorator al sfintelor, apoi admiratorul gnosticilor și la urmă, așa-zisul înțelepțit, cititor asiduu al budismului. Cioran nu a dezmințit niciodată constantele meditațiilor sale metafizice, dar odată depășite emoțiile mistice și seducția dualismului gnostic
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
să concep că într-o zi m-aș putea dizolva în Dumnezeu, și această posibilitate pe care mi-o acord mie însumi mă face mai indulgent cu sarcasmele mele. Omul poate trăi fără rugăciune, dar nu și fără posibilitatea rugăciunii... Infernul este rugăciunea interzisă. (C) Exercițiul gîndirii și expresiei paradoxale la Cioran ar trebui clar delimitat de teritoriul exercițiilor de stil, căci cioburile de viață, de idei, de viziuni, adunate și obligate să coabiteze în interiorul paradoxului nu fac decît să indice
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
soluția comodă, aceea de a se pierde în desimea confortabil obscură a pădurii iese din calcul: "Păunaș se deșteptase și începuse să plângă și i se părea Agripinei că numai vuietul pârâului acoperea destul de bine țipetele lui". Simpla evadare din infernul din vale generează, în psihicul surescitat, impresii contradictorii, halucinații auditive: "în urechile Agripinei, se prigoneau mereu țipetele și împușcăturile [...], iar vâjâitul Iablanicioarei n-o lăsa să-și dea seama dacă se înșală, ori nu se înșală". În toată confuzia, o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Dis-de-dimineață, d. Stavrache, tremurând de friguri, era la popa satului, rugându-l să vină negreșit până seara, să-i facă sfeștanie acasă". Lectorul știe deja că actul de exorcism sui generis ratează, fiindcă demonul care trebuie alungat nu vine din Infern, ci este un simplu muritor. Partea a treia debutează cu o descriere de natură, în ipostaza ei cea mai ostilă: "Era o zloată nemaipomenită: ploaie, zăpadă, măzărică și vânt vrăjmaș". Vitregia elementelor este, dacă luăm în calcul și prezentarea cadrului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
consecințe: odată intrat în posesia avuțiilor, "nenorocitul îndrăzneț, perpelindu-se ca un câine încăierat de viespi și râzând smintit în fericirea lui drăcească, venea de-a rostogolul către iaz și oticnea în el". Accesul de demență suicidară semnează biletul către Infern; locul blestemat este, ca în prozele lui Lovecraft, poarta de acces către tărâmul de dincolo: "Iazul și moara lui Călifar erau o născocire a întunerecului". Nu lipsesc nici detaliile, vioi colportate de localnici, din registrul macabrului, unele fiind statice: "Zăgazul
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]