3,033 matches
-
represivă a Codrului lui Wistman - o parte sau o creangă a tatălui meu pe care n-am reușit niciodată s-o curăț. Pare de neînțeles, acum când mă aflu față În față cu o astfel de tihnă interioară, cu atâta inocență, alteritate, altruism, atâta... Îmi lipsesc cuvintele, știu că nu-l pot descrie. Pe vremuri, un poet s-a apropiat cât de cât, cu toate că Într-un alt context: straniul fosfor al vieții, nenumit sub o veche denumire greșită. Așa că stau În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
școală și apoi la o universitate privată, care Își petrecuse vacanțele În străinătate, alături de alții ca el, găsise ocazia de a-și pierde virginitatea. Poate pentru că el nu renunțase la a sa, soarta tinerelor fete din familii respectabile, crescute În inocență și fără a ști nimic despre viața sexuală, În special În societatea puritană, ipocrită, din Anglia și America, și apoi aruncate pe neașteptate În oceanul căsniciei, lăsate să Înoate sau să se Înece, stârnea profund imaginația și simpatia lui Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
scrisori de felicitare din partea prietenilor dar și de la străini, numai că, din tonul corespondenței, reieșea clar că atinsese un nivel de reacție mai profund În cititorii săi decât simplul fior asociat cu plăcerea. Ideea unui cuplu de adulți care spulberau inocența a doi copii avea ceva cu deosebire Înfricoșător, dublată de Întoarcerea de dincolo de mormânt pentru a le reclama sufletele, dar știuse instinctiv că Îngroșarea răului, explicitarea lui grosieră avea să diminueze efectul. Povestirea „ținea“ pentru că natura actului de corupere nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și care Îi promise brândușe, lalele și zambile pentru primăvara viitoare. Așteptă, Întorcându-se politicos cu spatele, ca Tosca să Își Încheie toaleta În colțul special destinat al grădinii, apoi, grăbind pasul, se Îndreptă spre Camera Grădinii. Ajunsese, cu Vârsta inocenței, În punctul În care Nanda vorbea cu Vanderbilt În grădina casei de la țară a dlui Longdon și intenționa să pornească În descrierea decorului de la propria grădină. În dimineața aceasta, abia aștepta să treacă la treabă. PARTEA A PATRA Cea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
uităm în ochi. Se cere o îmbrățișare, pe care el știe să o dea. Ușor, cu jind, cu drag și finețe. · Coborând în Angkor, porțile mi se deschid zâmbitoare, iar eu le simt primitoare. E anul 1237, suntem încă în inocența vremii. Angkor e o bijuterie, îl țin în palmă, ca pe o mărgea îl suflu ștergându-l de tot ce-i urât. Și cum cobor, știu că aici , în acest loc, sub India, sub arabi, sub Sumer cu soarele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bășicuțe, ce-ar putea fi semne de la vreun tricomonas ori sifilis? Roșcata nu se dădu un milimetru intimidată. Privi atent, parcă deșteptată dintr-o adâncă visare, cu plăcere, în ochii lui Genel și-i răspunse cu degajarea dată de-o inocență îndelung exersată. 115 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI titatea celor șapte depozitari ai colecțiilor chiar din grațioasa dumneavoastră gură... Iată, deci, aici, către dumneavoastră, un cuvânt din partea preacinstitului Rabbi Simeon bar Yase. (Și străinul, înclinîndu-se, făcu să apară, pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
in English. Cam așa. Alesese strategia de a parcurge întîi în gând cîte-o frază saxonă, reproducînd-o apoi, cu voce scăzută, în spiritul armonioasei și savuroasei noastre limbe materne. - Cum i-ai zis? întrebă calmă aviatoarea. - "Neprețuite amic..." își continuă cu inocență traducerea Pinky. "Intuiesc... că n-o să-ți fie prea greu să mă... "de-a mă..." Ce înseamnă "to graduate"? - Motiva, absolvi. - Aha... De asemenea, licențiat. "De a mă absolvi de lipsa de politețe de-a nu-ți putea strânge, acum
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
argint. Mergea cu pași mici. Bea în cantități mici. Mâinile-i schițară mici gesturi nervoase când descoperi că ușa șopronului nu era încuiată. Alex devenea mult prea bun la mânuirea scobitorii aurii. împinse ușa și Alex îi zâmbi larg, numai inocență și farmec copilăresc. — Alex! spuse Norbert Page, amenințându-l cu un deget pe cât de sever putea. Nu cumva ai fost pe-afară? Era o întrebare disperată. Alex încuviință fericit: — Da. Te-a văzut cineva? Alex clătină din cap, zâmbind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
astfel de femei, nu puteai să nu fii voios. Iar Vultur-în-Zbor chiar așa și era. Elfrida în leagăn. Mai sus! porunci ea. Vultur-în-Zbor împinse mai tare, iar leagănul se înălță. Pleoapele Irinei, închise precum umbreluța, cenzurau scena. O astfel de inocență ostentativă nu prea o atrăgea. Elfrida Gribb era tovarășa permanentă și vecina ei - și totuși, se gândi ea, ele două aveau prea puține atribute în comun, în afara frumuseții. Trecuse mult timp de când Irina mai gândise astfel, mult timp de când rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea, ele două aveau prea puține atribute în comun, în afara frumuseții. Trecuse mult timp de când Irina mai gândise astfel, mult timp de când rolul de femeie-copil al Elfridei o iritase. Astăzi o irita. Nimeni nu poate fi atât de pur, nici o inocență atât de bine apărată și nici un comportament atât de lipsit de premeditare cum se pretindea a fi cel al Elfridei. Ea se folosea de artificiul care ascundea artificiul, se gândi Irina, iar subterfugiul deranja. Râdea, mânca, dormea, se minuna ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
întunecat, era centrul lumii și dragostea ei. Dragostea era totul; să fii îndrăgostit era totul. Asta era totul. Nisipurile timpului Sunt stropite cu noi începuturi. Elfrida și Irina: amândouă rănite în tinerețe, una încercând s-o rețină scufundându-se în inocență, cealaltă adâncindu-se în gânduri - și uneori fapte - răutăcioase. La fel și totuși nu la fel. Asemeni, diferit, precum Axona și K. Trăise timp de câteva zile doar pentru clipa prezentă, lăsând evenimentele să-și urmeze cursul și ascultând impulsurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-i dădea un mic plus în frumusețe în fața contesei, dar în același timp tânjea ca libertatea simțurilor, care o caracteriza pe Irina, să atingă și moralitatea plină de abnegație a Elfridei. Erau opuse și la fel, Elfrida plină de o inocență pe care Irina nu o avea, Irina plină de o libertate care încorsetatei Elfrida îi lipsea. în relațiile cu soții lor erau complet opuse. Legătura care le unea era tocmai Vultur-în-Zbor. în timp ce Elfrida îl iubea, dar nu voia să împlinească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Să facă dragoste cu Irina însemna să elimine frustrările Elfridei. Să sărute obrazul Elfridei însemna să atenueze patima Irinei. Elfrida, Irina, Elfrida, Irina. Și reversul, desăvârșirea lui prin ele, era adevărat. Stătea întins pe patul Irinei, oscilând între iubirea față de inocență și patima pentru experiență, între refuz și dăruire, ajuns în momentul de vârf de unde orice cale ducea doar în jos. Elfrina Vultur. Triunghiul nu avea trei vârfuri, ci doar unul singur. Apoi momentul a fost pierdut pentru totdeauna, pentru că, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dat nici un semn că mă aude. Am Împins-o mai tare, am zgâlțâit-o de câteva ori, dar a rămas nemișcată. Părea cufundată Într un somn foarte adânc, respirând aproape imperceptibil. Mi-a atras atenția la ea un soi de inocență și de suavitate, datorate, aș zice, buzelor țuguiate Într-un anume fel, asemănător copiilor când visează lipsiți de griji. Am vrut să renunț, să trec mai departe, să-mi caut de drum (piciorul mă durea foarte tare), dar de undeva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
la Geografie și desenele la Botanică. Vrei, hai vrea! Marinița a judecat Îndelung, târgul i s-a părut cinstit și l-a chemat pe pat lângă ea. Cu măreția primelor trăiri, a chemărilor spre nu se știe exact ce, cu inocența și Îndemnurile firii omenești, cei doi „frați” au repetat tot ceea ce-l fascinase pe Va, Încă din zori, și au repetat de trei-patru ori, evident până În același punct și cu același rezultat: starea de străpezire generală și de electrocutare a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
posomoreală.) Li s-ar fi ridicat post-mortem titlurile de comandori ai Imperiului Britanic. — Dar Bibi? Înțeleg c-a avut cîndva o legătură cu Sanger. Poate nu era fericită În casa Hollinger. Crawford scutură din cap, cu aerul că-mi admira inocența. Nu cred. Îi plăcea acolo. Paula o lecuise de toate pastilele pe care le lua. — Totuși, cine știe? Vreo răbufnire de isterie? — Haide, Charles. (Binedispus, Crawford mă apucă de braț.) Fii cinstit cu tine Însuți. Femeile nu sînt niciodată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
poetic filtrat prin lentilele lui Swinburne sau ale graficii bizar-seducătoare a lui Aubrey Beardsley. „Pictorialitatea” inocent-sexuală a atâtora dintre desenele deborând de-o opulență avar strunită ale lui Beardsley e ușor de regăsit În paginile ce mimează detașarea ironică și inocența sexuală ale lui Wilde. Dublul ideal, oglindirea ca formă adevărată a existenței, imitarea artei de către natură, superioritatea ontologică a artificialului În raport cu naturalul Îl conduc pe Wilde la modificări radicale ale propriilor surse de inspirație. André Gide povestește, de pildă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și anume unul din tagma demonilor, fără s-o știe”. Poetul, geniul, omul Însuși, În atitudinea sa cea mai mândră, strigă atunci, o dată cu Satan: „Adio, speranță, dar Împreună cu speranța, adio teamă, adio remușcări... Rău, fii binele meu”. Acesta e strigătul inocenței ultragiate. Așadar, eroul romantic se crede constrâns să comită răul, din nostalgia unui bine imposibil. Satan se ridică Împotriva creatorului său, pentru că acesta a folosit forța ca să-l doboare. „Egalat În inteligență, spune Satan al lui Milton, el s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
departe de el, cu atât mai bine”, și va avea În slujba lui toate forțele ostile ordinii divine. Prințul răului nu a ales această cale decât pentru că binele este o noțiune stabilită și Întrebuințată de Dumnezeu pentru țeluri nedrepte. Însăși inocența Îl irită pe Rebel, În măsura În care ea presupune o orbire de nătâng. Acest „Întunecat spirit al răului pe care Îl irită inocența” va provoca astfel o nedreptate umană alături de nedreptatea divină. Pentru că violența stă la rădăcina creațiunii, o violență deliberată Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a ales această cale decât pentru că binele este o noțiune stabilită și Întrebuințată de Dumnezeu pentru țeluri nedrepte. Însăși inocența Îl irită pe Rebel, În măsura În care ea presupune o orbire de nătâng. Acest „Întunecat spirit al răului pe care Îl irită inocența” va provoca astfel o nedreptate umană alături de nedreptatea divină. Pentru că violența stă la rădăcina creațiunii, o violență deliberată Îi va da replica. Violența din disperare se adaugă cauzelor disperării pentru a conduce până la urmă revolta la această stare de atonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sugerează naratorul, din aceea a lui Brummell (care pretindea o asemenea simplicitate vestimentară, Încât dandy-ul să treacă neobservat)2. Traiectoria acestui dandy poate fi circumscrisă Într-un stadiu estetic kierkegaardian. De altfel, o formulare a filosofului danez, după care inocența este totodată angoasă, are echivalențe În comentariul caracterologic matein: „...dacă păpușii acesteia sulemenite Îi flutura uneori pe buze un surâs neliniștitor, sub arcul sever al sprâncenelor, trase negre cu condeiul, ochii aveau acea nevinovată limpezime ce strălucește numai sub pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
frumos din ea. Sau nici vorbă. Până acum n-am mai văzut-o niciodată pe Titania jucată ca o mare scorpie. Dar fii atentă, că așa e și Oberon al meu. Îi atrage în mreje pe copii și le fură inocența. Chiar că mă distrez. Ne orbi cu un zâmbet încântător și dispăru cu grație pe scări, la subsol, de parcă ar fi mers la bal. Îl urmării cu privirea, gânditoare. Era foarte nesănătos să spui că speri că cineva nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Păi, cred că lui Philip Cantely îi place de mine, zise Helen recăpătându-și entuziasmul. Am trecut pe la teatrul Cross ieri dimineață, am dat peste el și a fost foarte prietenos. De ce te-ai dus la teatru? întrebă Janey cu inocență. Era evident că Helen ne explicase deja de ce, dar am așteptat cu interes să văd ce scuză inventează. Ah, zise ea pe cel mai studiat dintre tonurile sale obișnuite, voiam să văd cam cum e spațiul. Și am crezut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Margery era sau nu de acord. Margery oftă din nou. —Vă rog, zise ea, făcând un semn leșinat, cu mâna, către arhivă. Agenta Hamlin, care înțelesese cum stau lucrurile dintr-o singură privire, se aventură în depozit și spuse cu inocență: — Ce sistem excelent de arhivare! Dumneavoastră l-ați pus la punct? — Da. Da, eu. Margery se îndreptă de spate. — Pare a fi foarte logic. Ați putea să-mi spuneți, în mare, cam cum ați organizat arhiva? După aceea nu vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
energie. —Mă simt ca Liesl din Sunetul Muzicii, exclamai eu. Am șaisprezece ani, merg pe șaptesprezece, oamenii care mă văd îmi spun că sunt drăguță, iar eu îi cred, poate-s puțin prostuță! Am șaisprezece ani, merg pe șaptesprezece, cu inocența unui trandafir - Pe Hugo îl apucase deja o criză de tuse. —burlaci ferchezuiți, ușor abțiguiți, habar nu am de-acestea! Sunt complet nepregătită pentru lumea bărbaților - —Ai nevoie de cineva mai bătrân și mai înțelept să-ți spună ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]