15,922 matches
-
a fi observat pașii greșiți în cei 15 ani (la vremea conversației lor) de tranziție este, de aceea, cu atât mai mare. România noastră se înscrie în seria de volume-dialog realizate de Sorin Antohi în anii din urmă cu mari intelectuali ai vremii noastre (Adrian Marino, Mihai {ora, Alexandru Zub, Moshe Idel). Toate au ca scop declarat mai buna înțelegere a specificului lumii contemporane și descifrarea sensului tranziției românești. Dat fiind profilul intelectual al fiecăruia dintre interlocutorii amintiți este limpede că
Radiografia unui dezastru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7016_a_8341]
-
nivel sincronic între realitatea românească a momentului și cea occidentală (în special americană). Acest filtru dublu pune foarte clar în lumină vulnerabilitățile de sistem, greșelile de strategie, mentalitățile care au adus România în actualul impas de dezvoltare. Dialogul celor doi intelectuali este structurat tematic după cum urmează: Formarea unui umanist în România anilor 1940-1960; Modernizările și demodernizările României; Exilanți, emigranți, remigranți; Intelectuali, politicieni, instituții; Biserici, religie, politică; Direcții noi în cultura română?; Occidentul după 1945; România și vecinii săi; România și Occidentul
Radiografia unui dezastru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7016_a_8341]
-
lumină vulnerabilitățile de sistem, greșelile de strategie, mentalitățile care au adus România în actualul impas de dezvoltare. Dialogul celor doi intelectuali este structurat tematic după cum urmează: Formarea unui umanist în România anilor 1940-1960; Modernizările și demodernizările României; Exilanți, emigranți, remigranți; Intelectuali, politicieni, instituții; Biserici, religie, politică; Direcții noi în cultura română?; Occidentul după 1945; România și vecinii săi; România și Occidentul; Europa și America; Globalizarea. Pe urmele lui George Duby care a oferit imaginea unui „alt Ev Mediu”, Sorin Antohi și
Radiografia unui dezastru by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7016_a_8341]
-
din filosofia de viață a lui Mo: "Eu nu beau că-s supărat, eu beau că-s alții fericiți". Roboții au devenit un adevărat fenomen social. Mo, un robot burtos și ruginit de la prea mult alcool, și FOCA, prietenul lui intelectual fabricat din aluminiu, s-au născut în urmă cu vreo 3 luni și de atunci au cucerit internetul. Numai luna trecută, peste un milion de vizitatori unici au văzut episoadele în care cei doi dezbat de la problema tatuajelor la starea
Cine sunt creatorii fenomenului Robotzi şi cum au atras atenţia F.O.C.A. şi MO gigantului Adobe () [Corola-journal/Journalistic/70327_a_71652]
-
ce motivație școlară și ce educație am dobândit prin grija partidului. Să-i spun că mi-am adus aminte și de Iona ăla, doar sunt înscris acum la două facultăți și mă gândesc serios la doctorat. Se poartă la noi, intelectualii, care am fost și vom fi. Chiar mai mult decât atât. La ce folosește drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă numită limba română?... Cum se numea clădirea aceea în care am învățat eu?... Cine sunt eu?... Mi-
Partidul e-n toate by Nicolae MUNTEANU () [Corola-journal/Journalistic/7032_a_8357]
-
are de obicei acest cuvînt, - incapacitatea de a sesiza melodia unei bucăți muzicale -, ci el seamănă izbitor cu sensul despre care avea să vorbească George Călinescu într-o prelegere din 1947 ("Universitate - universalitate"). Călinescu spune acolo că amusia este deficiența intelectualilor care nu pot sesiza savoarea estetică a limbii. Ca atunci cînd citești o poezie la rece urmărind sensul propriu, nemetaforic al cuvintelor, fără să te lași invadat de muzica ei. Astfel de oameni pot citi tomuri din scoarță în scoarță
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
în scoarță, de la note de subsol pînă la ultimul rînd de bibliografie fără să tresalte la frumusețea nici unei propoziții și fără să intuiască că, dincolo de informația livrescă, mai există și altceva într-o carte. Referindu-se la această specie de intelectuali handicapați, Călinescu folosește termenul de "împiegați specializați". Pe scurt, cei care nu simt melodia limbii, fiorul ei, sunt filiștrii suferind de amusie. Întorcîndu-ne la Schopenhauer, amusicul e omul incapabil să se bucure de melodia vieții interioare. Omul care nu știe
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
de o bună situare științifică, dar și de o corectă poziționare politică. După atâta timp (prima ediție a cărții e din 1995), în care destule s-au datat definitiv, discursul lui Z. Ornea rămâne încă perfect respirabil. Oare câți dintre intelectualii români ai ultimei decade din secolul trecut (îi includ aici și pe autoproclamații apolitici) au reușit să-și păstreze atât de curat simțul nuanțelor ? Probabil cea mai discutabilă dintre tezele acestui volum e cea pe care aș numi-o a
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
erau personalitățile proeminente ale noii generații (Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica și alții.) Era inoportună fiindcă ar fi constituit argumente pentru interdicția publicării operei lor (oricum, mereu supusă unui statut incert de toleranță accidentată.) Și socoteam, ca atâția alți intelectuali, că opera acestor personalități trebuie, negreșit, publicată. Astfel încât am amânat scrierea acestei cărți pentru vremi așezate sub o zodie mai fastă, care să îngăduie elaborarea unei cărți oneste." (pag. 23) Zece ani trec între intenție și posibilitatea de punere în
Documente de epocă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7035_a_8360]
-
oamenii care au mișcat de pe făgașurile ei istoria întunecatului secol XX din această parte a lumii, cum se vede, tot atât de generoasă în modele pe cât de tragică. Ce are Havel absolut special, totuși? El este cel care demonstrează cu strălucire că intelectualul fragil și nesigur pe el nu este neapărat o ființă bovarică și cu capul în nori, care, în vremuri de răstriște ar avea doar datoria să-și scrie cu orice chip opera, lăsând istoria să și-o scrie pe a
Václav Havel - Pe scurt, vă rog.Cartea de după putere by Heliana Ianculescu () [Corola-journal/Journalistic/7372_a_8697]
-
special, asemănătoare interpretului de muzică, de îndelungă acumulare și exercițiu pentru a ajunge la performanță. "Cred - spune Dana Crăciun, căreia îi datorăm apariția în românește a mai multor romane din opera dificilului Salman Rushdie - că sînt puține lucruri mai provocatoare intelectual decît traducerea. Ea activează mecanisme care merg cu mult dincolo de simplul exercițiu al echivalenței lingvistice și care înlesnesc o gimnastică mentală ale cărei satisfacții depășesc, de cele mai multe ori, angoasele inevitabil generate de ingrata poziție de Ťtrădătorť. Pentru mine, una din
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7376_a_8701]
-
între sferele de neatins ale angelismului și adâncimile insondabile ale demonismului. La împlinirea (de necrezut!) a vârstei de 60 de ani, Mihail Neamțu și Bogdan Tătaru-Cazaban au avut inițitiva alcătuirii unui Festschrift semnat de câțiva dintre prietenii, ucenicii, admiratorii marelui intelectual (O filozofie a intervalului. In honorem Andrei Pleșu, Humanitas, 2009). Am par-curs-o cu plăcerea participării la sărbătorirea unui erou pentru care nutrești cel puțin tot atâta admirație cât cei adunați spre a omagia un spirit întemeietor, un maestru, un artist
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
a semnificației dramei cu cea a tragediei, încălecare ce te face să crezi că tragedia e de fapt o dramă ceva mai crudă, atunci ne putem face o idee despre vălmășia de sensuri în care ne ducem zilele. În lumea intelectualilor umaniști, elementul tragic are o soartă tot atît de ingrată. Pe de o parte, elementul tragic și-a păstrat o aură nobilă și gravă, exercitînd o atracție teoretică specială, pe de altă parte concluziile la care ajung cercetătorii sunt deprimante
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
bazîndu-se pe singura teorie revoluționară care există, adică marxismul". Iată un ocol prin care se anulează atîtea din considerațiile anterioare! Ajuns aici, mentorul telquelist așterne rînduri în flagrantă neconcordanță cu prea binecunoscutele realități istorice din imperiul sovietic , în care persecuția intelectualilor a început de timpuriu, în care artei de avangardă i s-a pus căluș în primii ani de după octombrie 1917. Fără nicio motivație, eseistul crede cu putință o disjuncție între perioada leninistă și cea stalinistă, dotînd-o pe cea dintîi cu
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
unei libertăți iluzorii: "Cred că pînă la un moment dat, adică pînă pe la 1930, chiar dacă și această dată ar putea fi destul de tardivă, dar, în fine, să spunem 28-30, cu toții știm (?) că a avut loc o efervescență, o înflorire a intelectualilor din țările... haide să le spunem, deocamdată sovietice. Ea trebuie pusă în legătură cu posibilitățile care existau atîta timp cît leninismul era încă viu, atîta timp cît spiritul, cît tradiția socialist-leninistă a fost în viață, sau atîta timp cît Lenin a fost
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
nu puteau protesta decît printr-o "atitudine de tip umanist", deci cum ar veni burgheză. Ca și cum ar fi avut de ales. Ce contează opresiunea ideologică, cenzura, prigoana? Mesajul lor n-ar fi avut decît un caracter local, limitat, complet neinteresant. Intelectualii țărilor din Est ar fi fost "obligați așadar să... aibă o atitudine critică, care mie, cel puțin mi se pare că este probabil adaptată situației lor concrete, însă care nu reprezintă o învățătură imensă pentru noi. Iată lucrul cu adevărat
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
adevărat dramatic și tragic, este mai ales faptul că ei nu ne pot oferi o învățătură demnă de luat în seamă de către restul lumii". Disprețul față de aceștia e strivitor. Incapabili de-a discuta convingător asupra "problemelor fundamentale legate de locul intelectualului, de raporturile ideologiei cu infrastructura, ei n-ar fi decît niște oportuniști, angajați - altfel cum? - "într-un soi de lichidare pur oportunistă și cinică a tradiției leniniste". Gauchism-ul lui Phillip Sollers transpare așadar cu necruțare de sub stratul unei frazeologii aparent
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
altfel cum? - "într-un soi de lichidare pur oportunistă și cinică a tradiției leniniste". Gauchism-ul lui Phillip Sollers transpare așadar cu necruțare de sub stratul unei frazeologii aparent nonangajate, punînd-o în mare dificultate. E o postură proprie unui număr apreciabil de intelectuali francezi din anii 1970-1980, de cînd se pare că datează interviurile lui Nicholas Catanoy și care încă nu a dispărut. Expresie a unei bune stări netulburate nicicînd de o stăpînire comunistă, a unei conștiințe senine care practică marxism-leninismul în orele
Opinii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7384_a_8709]
-
de părere că nu există vreo divinitate care-ți poate impune să-ți rămîi fidel ție însuți. Se întîmplă să-ți fii infidel și cred că ceea ce se petrece, în acest caz, de fapt în toate cazurile în care un intelectual care scrie ajunge la o anumită vîrstă, e că acesta și-a fost, în același timp, foarte fidel, dar și foarte infidel lui însuși". Dintr-o atare perspectivă, penibilele adaptări, conjuncturalismele nedemne nu sunt luate în seamă, căci pentru intelectualul
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
intelectual care scrie ajunge la o anumită vîrstă, e că acesta și-a fost, în același timp, foarte fidel, dar și foarte infidel lui însuși". Dintr-o atare perspectivă, penibilele adaptări, conjuncturalismele nedemne nu sunt luate în seamă, căci pentru intelectualul cetății democratice ar exista doar "inflexiuni noi care țin pur și simplu de faptul că el nu este singur în lume, nici măcar în lumea intelectuală, că ceilalți gîndesc în jurul lui și că, în consecință, ei ascultă și ce gîndesc, spun
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
nu era deloc așa), să căutăm valoarea unei scrieri în estetic, dar, în egală măsură, și în etic, să prețuim exact calitatea umană, să avem puterea să-i admirăm pe cei buni și să-i dezaprobăm pe cei răi. Pentru intelectualii (în formare) din anii de agonie ai regimului Ceaușescu, Monica Lovinescu a fost un reper, o deschizătoare de drumuri (spre adevărata libertate a spiritului) și o speranță. Speranța că starea de normalitate poate fi atinsă și fără mari acte de
Reîntoarcere în lumea terțului exclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7407_a_8732]
-
acte de eroism. Trebuia doar să fii tu însuți, să spui senin despre alb că este alb și despre negru că este negru, indiferent de numărul și vehemența celor care susțin contrariul. Ce mai reprezintă Monica Lovinescu pentru generațiile de intelectuali formate după 22 decembrie 1989? Probabil, un nume din cartea de istorie și, eventual, un tip de gânditor politic, reprezentativ pentru perioada războiului rece. Îmi amintesc că, în zilele care au urmat morții lui Alexandr Soljenițîn, redactorii de la "Le Figaro
Reîntoarcere în lumea terțului exclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7407_a_8732]
-
de disperare, umilință și speranță ai războiului rece. Doar raportate la situația românilor din perioada comunistă, eseurile Monicăi Lovinescu pot fi apreciate la justa lor valoare. Citite astăzi rece, obiectiv, fără încărcătura emoțională din momentul scrierii lor, ele dau măsura intelectualului Monica Lovinescu, dar își pierd fiorul mitic, acel ceva greu de definit, menit să amplifice cadența bătăilor inimii. Recitind eseurile scrise de Monica Lovinescu începând cu anul 1961, până în preajma intrării în noul mileniu, primul lucru care frapează este formidabila
Reîntoarcere în lumea terțului exclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7407_a_8732]
-
marcă în presa și viața publică occidentale, niciun semn de liberalizare nu răzbate dincolo de cortina de fier (cel puțin în România). Mereu egală cu sine, Monica Lovinescu dovedește încă de la început o mare luciditate politică. Într-o epocă în care intelectualii occidentali (francezi, mai cu seamă) cădeau pe capete, amețiți de propagan-da "umanistă" a Krem-li-nului, eseista pune ferm semnul egalității între cele două totalitarisme ale secolului XX (comunismul și fascismul) și de-nun-ță cu sarcasm crimele comunismului ambalate adesea într-o retorică
Reîntoarcere în lumea terțului exclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7407_a_8732]
-
la mijlocul anilor '60, când lumea occidentală, inclusiv generalul de Gaulle, era sub vraja tânărului Nicolae Ceaușescu, Monica Lovi-nes-cu denunță dublul limbaj, distanța astronomică din-tre vorbele propagandei și realitatea din țările comuniste. Pe urmele lui Albert Camus, este convinsă că datoria intelectualului este aceea de a se situa de fiecare dată de partea victimei. Camus a deranjat atunci când și-a scris piesa Les Justes (în anul 1949) pentru situarea personajelor în imediata vecinătate a stalinismului, și continua să deranjeze la șase ani
Reîntoarcere în lumea terțului exclus by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7407_a_8732]